Pentru toate femeile din noi

Tran­scrip­tul selec­tiv al unui schimb de mesaje – noiem­brie 2008. Recitindu‑l după un timp mi s‑a părut foarte intere­sant și spir­i­tual. Une­ori, chiar și nouă ni se întâm­plă să fim mai sus decât noi înșine. Să nu uit: toți aveam o scuză, ne trauma­ti­zase ple­carea din SAPharma.


Alice:

Povestea zilei de azi, așa cum s‑a urzit ea:

Undeva, can­dva, a exi­s­tat o femeie. Ea n‑a intrat în tine și totuși te locuiește. N‑ai invitat‑o și totuși sălășluiește acolo. Într‑o zi și‑a cerut drep­turile.

Tu ești mâna întinsă, ești umbra/prelungirea unui gest. Drep­tul ei devine dato­ria ta. Și pen­tru drep­tul tău de a nu avea drep­tate, ea e gata sa moară. Non-gestul tău o va mai omorî un pic. Ges­tul tău o s‑o împace cu lumea. Ești un om liber; din condiția ta de om liber, ea îți oferă posi­bil­i­tatea alegerii.

O să mă întrebi ce-ți iese ție la faza asta:

Undeva, can­dva, a exi­s­tat un băr­bat. Dacă eu sunt azi ceea ce sunt, e și pen­tru că el a intrat în mine prin poveștile spuse de străbunicul meu Mircea (Mir­ciu sau Mir­ci­ulică cum i se spunea). El nu a dat buzna în viața mea, dar mi‑a fost cul­ti­vat spir­i­tul lui și l‑am invi­tat și sălășluiște ală­turi deopotrivă. De aceea mi se mai întam­plă să fac și ges­turi per­fecte.

Morala: Viața e fru­moasă. Te culci seara și tu ca omu' și te trezești dimineața studiu de caz.

În Româ­nia, femeile au drept de vot din 1923. În Franța, femeile au drept de vot din 1944. În Elveția, din 1973. Pen­tru toate femeile din tine. Votează. Par­erea mea.

P.S. Știu că oame­nilor li se pare mai impor­tant să plece din București de 1 Decem­brie. Știu că nimeni nu (mai) votează de dragul meu.

Alin:

Când e votul asta?

Bog­dan:

Prob­lema e că eu tre­buie să plec din București ca să pot vota .… și cu vre­mea asta .… văd.

Adrian:

Băi Alicuțo, nu vrei să votezi tu pen­tru noi toți? Măcar așa avem și noi cui să ne plângem pen­tru ce iese!!! Da', fac și eu ca iepurele: tu votezi sau vrei doar să vezi ce ni se întam­plă nouă? Și mai e ceva… eu încă n‑am avut o femeie în mine… deci nu intru la cat­e­go­ria asta.…nu?

Alice:

Ba nu, dragă, fiecare își poartă în sine femeia sa (dupa caz, femeile). Până una-alta, tu ai apărut pe lumea asta și pe parte femeiască. Cine știe blestemul cărei stră-străbunici duci cu tine; e foarte prob­a­bil să fii avut o stră-străbunica pasion­ală, impli­cată, care ar fi vrut, dar n‑a putut. Lumea nu începe cu noi și nici nu se ter­mină cu noi.
Eu oricum votez. Dar nu asta era neapărat ideea, să votați și voi. Nu aștept nimic. Erați feri­ciții câștigă­tori ai unui exer­cițiu de măr­tur­isire: ce fac, ce cred. Așadar, îți mul­tumesc că mi-ai ridi­cat mingea la fileu. Te-ai prins.

Sorin:

Dis­cuția devine intere­santă. Blestemul pâmăn­tu­lui, blestemul iubirii — teme rebre­sciene în eto­sul olte­nesc. Dați‑i inainte. Adrian, tu mai pune sub­stanța în replici, adică implica-te. Alice, spune-ne de ce spui că stră-străbunica lui Adrian este "foarte prob­a­bilă" și nu "foarte posi­bilă"? Ai o banuială? Citești ceva în ochișorii lui de moldovean, vreo pasi­une îngropată de gen­er­ații? 🙂

Alin:

Ziua asta pornește intere­sant. Mă duc sa-mi iau cafeaua 🙂

Alice:

Sorine, nu sunt atât de abilă încât să jon­glez cu eti­molo­gia cuvin­telor, deși o ador (pe ea, eti­molo­gia) și chiar mi-am pro­pus să mă inițiez în asta. Am folosit prob­a­bil mai degrabă ca defect pro­fe­sional, în amintirea prob­a­bil­ităților de altă­dată.
Da, întrezăresc la el din­colo de imag­inea de self-made (și care e pe bune, nu doar o imag­ine, bravo lui!) și zestrea ered­i­tară, care nu mai e mer­itul lui, dar pe care tre­buie s‑o cin­stească. Așa că, poate să facă și el cin­ste cu un vot.
Cuvinte cheie: mem­o­rie, tre­cut.

Sorin:

Dragii mei, treaba‑i bună, dar mai durează. Alice este sub impre­sia cân­tecu­lui de lebadă al lui Gide, cel care a întru­pat femeia și bar­batul în ace­lași eu, luptându-se fiecare pen­tru supre­mație asupra per­son­al­ității. Asta înseamnă că treaba‑i bună. Că mai durează rezultă din fap­tul că n‑avea cum să ter­mine de citit patru vol­ume în așa scurt timp (e vorba de 60 de ani de viață, nu?) și până ajunge ea la con­cluzia finală vor fi tre­cut alegerile și poate se salvează eul-femeie — neîm­pă­cat cu lumea — de la moartea prin ges­tul neim­plinit al votu­lui. Alice ne‑a trimis la străbuni­cile noas­tre ca să ne conecteze cu anii lui Gide și ca să ne împov­ăreze cu respon­s­abil­i­tatea zestrei genet­ice — asta ne arată din nou că treaba‑i bună. Moldoveni fiind cei mai mulți din­tre noi — unii prin geneză, alții prin vocație — și forestieri pe dea­supra — pen­tru că, nu‑i așa?, codru‑i frate cu românul — cred că demer­sul ei va naște între­barea legit­imă: cine-a-nfipt zambila‑n brânză? Adica da, mai durează.

În apărarea mea mai adaug că am scris acest mesaj dupa al treilea pahar de Gewurtz­traminer (treaba‑i bună!) și a cincea lec­turare a mesajelor lui Alice, căreia încep să îi întrezăresc ade­văratele dimen­si­uni (da' mai durează…).

PS Dacă men­tineți ridi­cată șta­cheta dis­cuți­ilor, vă pro­movez la nivel de blog. Ca să fixăm sub­stanta în formă. Și să‑l com­pletăm pe Alin, arătând ca și “elec­tronum non erubescit”. Sic!

Alice:

Alice e sub impre­sia cărții lui Liiceanu, pe care toc­mai a terminat‑o de re-citit. Abso­lut incred­i­bil. Daca el poate, eu de ce n‑aș putea? Dacă el se măr­turisește în halul asta, eu de ce n‑aș putea‑o face; n‑am nimic de pier­dut.

Alice e sub impre­sia Enci­clo­pe­diei Black­well a gândirii politice. Cineva mi‑a sug­erat să-mi iau un dicționar de ști­ințe politice. Îmi închipuiam că e ceva ca DEX-ul, restrâns la acele cuvinte din dome­niul politic. Însă am aflat cu stupoare că pe lângă cele câteva con­cepte, doc­trine și ide­ologii care sunt def­i­nite și expli­cate, există arti­cole despre autori care au mar­cat gândi­rea politică de la Socrate la John Rawls (ăsta nu știu cine e!). Sur­priza a fost dată de fap­tul că o serie din acești autori nu-mi erau deloc străini. (Han­nah Arendt, Sfân­tul Augustin, Simone de Beau­voir, Michel Fou­cault, Erich Fromm, Andre Glucks­mann, Friedrich Hayek, Aldous Hux­ley, Soren Kierkegaard, George Orwell, Pas­cal, Simone Weil) și că pe de altă parte am ratat niște titani, de care n‑am auzit în viața mea. Cu alte cuvinte, am aflat că am un hobby și nici nu știam că‑l am. Se pare că lucrurile încep să existe din momen­tul în care cap­ată un nume. Și pen­tru că acesta tre­buia să poarte un nume, iată‑l: politice.

Și când te gân­dești că enci­clo­pe­dia nu conține și autori români. N‑am tre­cut enci­clo­pe­dia pe lista achiz­iți­ilor mele de la târg, pen­tru că nu am crezut că e rel­e­vant pen­tru voi (de parcă cele­lalte erau rel­e­vante!). Nu am bănuit că în atât de scurt timp ea poate căpăta un sens.

Până la urmă nu spun chiar tot, mai păstrez și câte un as în mânecă. Dar una peste alta se accepta și rațion­a­men­tul lui Sorin. Isto­ria lit­er­a­turii îl va con­semna.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu