Transcriptul selectiv al unui schimb de mesaje – noiembrie 2008. Recitindu‑l după un timp mi s‑a părut foarte interesant și spiritual. Uneori, chiar și nouă ni se întâmplă să fim mai sus decât noi înșine. Să nu uit: toți aveam o scuză, ne traumatizase plecarea din SAPharma.
Alice:
Povestea zilei de azi, așa cum s‑a urzit ea:
Undeva, candva, a existat o femeie. Ea n‑a intrat în tine și totuși te locuiește. N‑ai invitat‑o și totuși sălășluiește acolo. Într‑o zi și‑a cerut drepturile.
Tu ești mâna întinsă, ești umbra/prelungirea unui gest. Dreptul ei devine datoria ta. Și pentru dreptul tău de a nu avea dreptate, ea e gata sa moară. Non-gestul tău o va mai omorî un pic. Gestul tău o s‑o împace cu lumea. Ești un om liber; din condiția ta de om liber, ea îți oferă posibilitatea alegerii.
O să mă întrebi ce-ți iese ție la faza asta:
Undeva, candva, a existat un bărbat. Dacă eu sunt azi ceea ce sunt, e și pentru că el a intrat în mine prin poveștile spuse de străbunicul meu Mircea (Mirciu sau Mirciulică cum i se spunea). El nu a dat buzna în viața mea, dar mi‑a fost cultivat spiritul lui și l‑am invitat și sălășluiște alături deopotrivă. De aceea mi se mai întamplă să fac și gesturi perfecte.
Morala: Viața e frumoasă. Te culci seara și tu ca omu’ și te trezești dimineața studiu de caz.
În România, femeile au drept de vot din 1923. În Franța, femeile au drept de vot din 1944. În Elveția, din 1973. Pentru toate femeile din tine. Votează. Parerea mea.
P.S. Știu că oamenilor li se pare mai important să plece din București de 1 Decembrie. Știu că nimeni nu (mai) votează de dragul meu.
Alin:
Când e votul asta?
Bogdan:
Problema e că eu trebuie să plec din București ca să pot vota .… și cu vremea asta .… văd.
Adrian:
Băi Alicuțo, nu vrei să votezi tu pentru noi toți? Măcar așa avem și noi cui să ne plângem pentru ce iese!!! Da’, fac și eu ca iepurele: tu votezi sau vrei doar să vezi ce ni se întamplă nouă? Și mai e ceva… eu încă n‑am avut o femeie în mine… deci nu intru la categoria asta.…nu?
Alice:
Ba nu, dragă, fiecare își poartă în sine femeia sa (dupa caz, femeile). Până una-alta, tu ai apărut pe lumea asta și pe parte femeiască. Cine știe blestemul cărei stră-străbunici duci cu tine; e foarte probabil să fii avut o stră-străbunica pasională, implicată, care ar fi vrut, dar n‑a putut. Lumea nu începe cu noi și nici nu se termină cu noi.
Eu oricum votez. Dar nu asta era neapărat ideea, să votați și voi. Nu aștept nimic. Erați fericiții câștigători ai unui exercițiu de mărturisire: ce fac, ce cred. Așadar, îți multumesc că mi-ai ridicat mingea la fileu. Te-ai prins.
Sorin:
Discuția devine interesantă. Blestemul pâmăntului, blestemul iubirii — teme rebresciene în etosul oltenesc. Dați‑i inainte. Adrian, tu mai pune substanța în replici, adică implica-te. Alice, spune-ne de ce spui că stră-străbunica lui Adrian este “foarte probabilă” și nu “foarte posibilă”? Ai o banuială? Citești ceva în ochișorii lui de moldovean, vreo pasiune îngropată de generații? 🙂
Alin:
Ziua asta pornește interesant. Mă duc sa-mi iau cafeaua 🙂
Alice:
Sorine, nu sunt atât de abilă încât să jonglez cu etimologia cuvintelor, deși o ador (pe ea, etimologia) și chiar mi-am propus să mă inițiez în asta. Am folosit probabil mai degrabă ca defect profesional, în amintirea probabilităților de altădată.
Da, întrezăresc la el dincolo de imaginea de self-made (și care e pe bune, nu doar o imagine, bravo lui!) și zestrea ereditară, care nu mai e meritul lui, dar pe care trebuie s‑o cinstească. Așa că, poate să facă și el cinste cu un vot.
Cuvinte cheie: memorie, trecut.
Sorin:
Dragii mei, treaba‑i bună, dar mai durează. Alice este sub impresia cântecului de lebadă al lui Gide, cel care a întrupat femeia și barbatul în același eu, luptându-se fiecare pentru supremație asupra personalității. Asta înseamnă că treaba‑i bună. Că mai durează rezultă din faptul că n‑avea cum să termine de citit patru volume în așa scurt timp (e vorba de 60 de ani de viață, nu?) și până ajunge ea la concluzia finală vor fi trecut alegerile și poate se salvează eul-femeie — neîmpăcat cu lumea — de la moartea prin gestul neimplinit al votului. Alice ne‑a trimis la străbunicile noastre ca să ne conecteze cu anii lui Gide și ca să ne împovăreze cu responsabilitatea zestrei genetice — asta ne arată din nou că treaba‑i bună. Moldoveni fiind cei mai mulți dintre noi — unii prin geneză, alții prin vocație — și forestieri pe deasupra — pentru că, nu‑i așa?, codru‑i frate cu românul — cred că demersul ei va naște întrebarea legitimă: cine-a-nfipt zambila‑n brânză? Adica da, mai durează.
În apărarea mea mai adaug că am scris acest mesaj dupa al treilea pahar de Gewurtztraminer (treaba‑i bună!) și a cincea lecturare a mesajelor lui Alice, căreia încep să îi întrezăresc adevăratele dimensiuni (da’ mai durează…).
PS Dacă mentineți ridicată ștacheta discuțiilor, vă promovez la nivel de blog. Ca să fixăm substanta în formă. Și să‑l completăm pe Alin, arătând ca și “electronum non erubescit”. Sic!
Alice:
Alice e sub impresia cărții lui Liiceanu, pe care tocmai a terminat‑o de re-citit. Absolut incredibil. Daca el poate, eu de ce n‑aș putea? Dacă el se mărturisește în halul asta, eu de ce n‑aș putea‑o face; n‑am nimic de pierdut.
Alice e sub impresia Enciclopediei Blackwell a gândirii politice. Cineva mi‑a sugerat să-mi iau un dicționar de științe politice. Îmi închipuiam că e ceva ca DEX-ul, restrâns la acele cuvinte din domeniul politic. Însă am aflat cu stupoare că pe lângă cele câteva concepte, doctrine și ideologii care sunt definite și explicate, există articole despre autori care au marcat gândirea politică de la Socrate la John Rawls (ăsta nu știu cine e!). Surpriza a fost dată de faptul că o serie din acești autori nu-mi erau deloc străini. (Hannah Arendt, Sfântul Augustin, Simone de Beauvoir, Michel Foucault, Erich Fromm, Andre Glucksmann, Friedrich Hayek, Aldous Huxley, Soren Kierkegaard, George Orwell, Pascal, Simone Weil) și că pe de altă parte am ratat niște titani, de care n‑am auzit în viața mea. Cu alte cuvinte, am aflat că am un hobby și nici nu știam că‑l am. Se pare că lucrurile încep să existe din momentul în care capată un nume. Și pentru că acesta trebuia să poarte un nume, iată‑l: politice.
Și când te gândești că enciclopedia nu conține și autori români. N‑am trecut enciclopedia pe lista achizițiilor mele de la târg, pentru că nu am crezut că e relevant pentru voi (de parcă celelalte erau relevante!). Nu am bănuit că în atât de scurt timp ea poate căpăta un sens.
Până la urmă nu spun chiar tot, mai păstrez și câte un as în mânecă. Dar una peste alta se accepta și raționamentul lui Sorin. Istoria literaturii îl va consemna.
Lasă un comentariu