La vie en rose

În ultima vreme am tot dat târ­coale vin­urilor roze – ceva mă îndemna spre ele, poate toamna care bate la ușă, poate o toană de‑a mea… M‑am lăsat furat de acest îndemn și am încer­cat câteva soiuri.

Roze-ul de la Cas­tel Starmina (Vanju Mare) a fost un inceput intere­sant. L‑am racit bine, cum va sfa­tu­i­esc sa faceti cu orice roze cum­secade si apoi l‑am incer­cat in doua seri con­sec­u­tive. E un cupaj de patru vin­uri de care nu am fost impre­sionat, dar nici deza­m­agit. Are un usor gust de cirese care se com­bina cu unul de pia­tra – am cau­tat pe net sa vad recen­zi­ile vin­u­lui si am gasit expre­sia “amprenta min­er­ala”. Din pacate aromele nu rezistă prea mult, așa că tre­buie să chemi din nou paharul.

Al doilea roze a venit de la Cep­tura, cramele Roten­berg – se numește Rap­sod. Ceva mai convingă­tor, dar nu foarte, cu o aromă ușor con­fuză și neclară pen­tru mine – pare să fie un amestec de cireșe necoapte și de iz flo­ral – cu o acid­i­tate sub­tilă, dar susțin­ută. E un vin sățios, după primul pahar simți că-ți ajunge și că al doilea ar fi deja prea mult.

A treia expe­riență a fost una tristă – Roze-ul de la Vinarte, Vanju Mare. Să mă ierte Dum­nezeu, da’ eu nu știu ce surcele au pus în sti­clele alea. Un gust ane­mic, putrezi­cios și sen­za­ția că-ți cade o pia­tră în stomac. Am încer­cat un pahar și mi‑a fost de ajuns – restul sti­clei am folosit‑o ca adaos la o frip­tură de vită în sânge. Pe acest post s‑a decur­cat binișor, așa că n‑am regre­tat com­plet cei 20 de lei cu care l‑am cumpărat.

În fine, am păs­trat pen­tru final o mică comoară: Muscat-ul de Fron­tig­nan de la Dome­niul Coroanei. Îl mai găsiți și sub den­u­mirea de Tămâioasă Roză și e un demidulce superb. Are o cat­ife­lare nemaipomenită și un gust dis­cret de trandafiri, care durează mult timp după ce‑l bei. Sin­gura prob­lemă este să‑l asortezi cu ceva, ceea ce a fost destul de greu pen­tru mine: e prea dulce ca să meargă cu brânze­turi, prea fin ca să urmeze după carne. Cel mai bine e prob­a­bil să lași un pic de timp după masa de seară și să ți‑l oferi ca o bine­mer­i­tată con­cluzie a zilei care a tre­cut.

Adaug aici, ca să nu creez cuiva vreo con­fuzie, că toate cele de mai sus sunt părerile per­son­ale ale unui sim­plu ama­tor de vin­uri bune.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu