Motoarele economiei

Acum mai bine de un an mă între­bam cine formează faimoasa clasă de mijloc a României și cum va rezista ea crizei care atunci doar se pre­figura. Răspun­sul e azi evi­dent. Din păcate spaimele mele de atunci s‑au dovedit înte­meiate. Dar nu despre pre­moniți­ile mele mai mult sau mai puțin exacte vreau să povestesc aici, ci despre un lucru mai impor­tant. Sau cel puțin așa cred.

Într-una din ser­ile tre­cute mă întors­esem de la ser­vici și pregăteam o salată pen­tru cină. Am dat dru­mul la tele­vi­zor pe Real­i­tatea și am nimerit peste emi­si­unea Ora de foc, la care era în acea seară invi­tat Cris­t­ian Tudor Popescu. Asta m‑a făcut mai atent pen­tru că îl apre­ciez pe acest jur­nal­ist, cu toate că une­ori are niște umori pes­imiste care îmi dau frisoane – este însă neîn­doiel­nic un om inteligent și un jur­nal­ist cu con­dei. Nu mai știu exact cum a decurs dis­cuția emi­si­u­nii, îmi amintesc doar că la un moment dat s‑a ajuns la anal­iza vinovăției pen­tru situ­ația actu­ală – inter­locu­torul lui Popescu a între­bat retoric dacă guver­nul român este vino­vat pen­tru criza eco­nom­ică mon­di­ală, iar răspun­sul jur­nal­is­tu­lui a venit prompt: nu, dar e vino­vat pen­tru criza României, pen­tru că nu sunt eu (adică el) vino­vat și nici pop­u­lația României. Asta m‑a pus pe gân­duri.

Va sa zică guver­nul e vino­vat de criză. Poate că e vino­vat de agravarea ei, de ges­tionarea bâl­bâită și incom­pe­tentă, de inca­pac­i­tatea de a menține un com­por­ta­ment coer­ent și un dis­curs clar. Cu sig­u­ranță e vino­vat pen­tru clien­tela politică care câștigă toate con­tractele bănoase șî golesc fon­durile de investiții ale min­is­terelor. Dar la orig­inea crizei din Româ­nia, la rădăcinile ei pro­funde ne aflăm noi, românii. Sunt con­vins de asta și argu­mentele mele vin din viața reală, nu din sta­tis­tici, son­daje sau studii soci­o­log­ice.

Criza României este de fapt criza cla­sei de mijloc. Pen­tru că nu a provenit din pro­fe­sion­iști, ci în marea ei majori­tate din spec­u­lanți, pen­tru că nu s‑a năs­cut prin muncă, ci printr‑o con­junc­tură favor­a­bilă prof­i­to­rilor, clasa de mijloc este o glumă proastă. Majori­tatea oame­nilor care o pop­ulează sunt așa-zișii patroni de IMM-uri, top și mid­dle man­ageri din com­panii mari sau multi­naționale, anga­jați din depar­ta­mente de vânzări propul­sați de iureșul comi­sioanelor și de opor­tu­ni­tatea micilor fur­tișaguri orches­trate de ei înșiși — pe toți îi unește un set de val­ori comune: sunt lacomi, lip­siți de o cul­tură de busi­ness și nee­d­u­cați.

Pen­tru lăcomie nu tre­buie să aduc multe argu­mente: prof­i­tul este Dum­nezeul lor comun. Orice se jus­ti­fică în numele lui: mar­ketingul min­ci­nos, con­trafac­erea, elu­darea tax­elor, adao­surile nes­imțite. Pro­dusele pe care le cumpărăm sunt tot mai slabe cal­i­ta­tiv pen­tru că ni se servesc toate gunoaiele posi­bile: impor­ta­torii, dis­tribuitorii și retai­lerii tre­buie toți, nu‑i așa, să facă profit, așa că tre­buie să ne dea pro­duse ief­tine la prețuri cât mai mari. Că sunt lip­siți de o cul­tură de busi­ness este evi­dent — dis­cu­tați cu ei și veți vedea că 99% habar nu au despre noți­uni ele­mentare: cum se face un plan de busi­ness, cum se con­stru­iește un buget, ce e un flux de numerar sau din ce se com­pune cap­i­talul rulant al firmei. N‑au auzit în viața lor despre promi­si­unea de val­oare pe care tre­buie să o faci clien­tu­lui tău, pen­tru că nu se gân­desc decât cum să‑l mulgă de bani fără să îi ofere ceva în schimb. Nu au idee ce înseamnă să dezvolți o afacere – de îndată ce s‑au văzut cu niște bani în mână s‑au repezit să cumpere mașini scumpe, vile la munte și la mare, con­cedii fas­tuoase în cele mai exo­tice locuri, lăsând să se scurgă în afara României sume imense de bani care ar fi putut fi investiți aici. Dovada lip­sei de edu­cație o face com­por­ta­men­tul lor: aro­ganți și snobi, fan­fa­roni cărora le place să epateze cu măr­cile de haine și cea­suri pe care le etalează, dar care nu depășesc nivelul cul­tural al manelelor ascul­tate cu berea în mână, lângă gră­tar.

Astăzi își returnează mașinile șmechere luate în leas­ing, renunță la vacanțe și se privesc nedumer­iți unii pe alții, nești­ind ce să facă altceva decât să se ală­ture coru­lui gen­eral de milogi: să ne dea statul, să ne scoată guver­nul din criză. Din­colo de ei se găs­esc mil­ioane de oameni sim­pli, clasa de jos pe care ei o dis­prețui­esc, dar cu munca căreia au făcut aver­ile, amărâții care speră în fiecare zi să îl mai împ­ingă pe azi către mâine.

Dacă ar învăța ceva din această expe­riență încă ar fi bine, dar tare mă tem că – ase­meni lui CT Popescu – și ei se con­sid­eră absolviți de orice vină și exon­er­ați de orice respon­s­abil­i­tate. Sti­mată clasă de mijloc, permiteți-mi să vă tra­duc eu ce spune guver­nul: când zice că speră ca motoarele economiei să repornească, asta înseamnă că ei sunt inca­pa­bili să facă ceva și așteaptă ca voi să vă ridi­cați și să vă apu­cați de muncă! Dacă mai știți ce e aia.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    îmi place mult mai mult această nouă faţă a blogu­lui. ai fost inspi­rat că ai făcut schim­barea.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu