Acum mai bine de un an mă în­tre­bam cine for­mează fai­moasa clasă de mij­loc a Ro­mâ­niei și cum va re­zista ea cri­zei care atunci doar se pre­fi­gura. Răs­pun­sul e azi evi­dent. Din pă­cate spai­mele mele de atunci s‑au do­ve­dit în­te­me­iate. Dar nu des­pre pre­mo­n­i­ți­ile mele mai mult sau mai pu­țin exacte vreau să po­ves­tesc aici, ci des­pre un lu­cru mai im­por­tant. Sau cel pu­țin așa cred.

Într-una din se­rile tre­cute mă în­tor­se­sem de la ser­vici și pre­gă­team o sa­lată pen­tru cină. Am dat dru­mul la te­le­vi­zor pe Re­a­li­ta­tea și am ni­me­rit peste emi­siu­nea Ora de foc, la care era în acea seară in­vi­tat Cris­tian Tu­dor Po­pescu. Asta m‑a fă­cut mai atent pen­tru că îl apre­ciez pe acest jur­na­list, cu toate că une­ori are niște umori pe­si­miste care îmi dau fri­soane – este însă ne­în­do­iel­nic un om in­te­li­gent și un jur­na­list cu con­dei. Nu mai știu exact cum a de­curs dis­cu­ția emi­siu­nii, îmi amin­tesc doar că la un mo­ment dat s‑a ajuns la ana­liza vi­no­vă­ției pen­tru si­tu­a­ția ac­tu­ală – in­ter­lo­c­u­to­rul lui Po­pescu a în­tre­bat re­toric dacă gu­ver­nul ro­mân este vi­no­vat pen­tru criza eco­no­mică mondi­ală, iar răs­pun­sul jur­na­lis­tu­lui a ve­nit prompt: nu, dar e vi­no­vat pen­tru criza Ro­mâ­niei, pen­tru că nu sunt eu (adică el) vi­no­vat și nici po­pu­la­ția Ro­mâ­niei. Asta m‑a pus pe gân­duri.

Va sa zică gu­ver­nul e vi­no­vat de criză. Poate că e vi­no­vat de agra­va­rea ei, de ges­tio­na­rea bâl­bâită și in­com­pe­tentă, de in­ca­pa­ci­ta­tea de a men­ține un com­por­ta­ment co­e­rent și un dis­curs clar. Cu si­gu­ranță e vi­no­vat pen­tru cli­en­tela po­li­tică care câștigă toate con­trac­tele bă­noase șî go­lesc fon­du­rile de in­ves­ti­ții ale mi­nis­te­re­lor. Dar la ori­gi­nea cri­zei din Ro­mâ­nia, la ră­dă­ci­nile ei pro­funde ne aflăm noi, ro­mâ­nii. Sunt con­vins de asta și ar­gu­men­tele mele vin din viața re­ală, nu din sta­tis­tici, son­daje sau stu­dii so­cio­lo­gice.

Criza Ro­mâ­niei este de fapt criza cla­sei de mij­loc. Pen­tru că nu a pro­ve­nit din pro­fe­si­o­niști, ci în ma­rea ei ma­jo­ri­tate din spe­cu­lanți, pen­tru că nu s‑a năs­cut prin muncă, ci printr‑o con­junc­tură fa­vo­ra­bilă pro­fi­to­ri­lor, clasa de mij­loc este o glumă proastă. Ma­jo­ri­ta­tea oa­me­ni­lor care o po­pu­lează sunt așa-zi­șii pa­troni de IMM-uri, top și mi­d­dle ma­na­geri din com­pa­nii mari sau mul­ti­na­țio­nale, an­ga­jați din de­par­ta­mente de vân­zări pro­pul­sați de iu­re­șul co­mi­si­oa­ne­lor și de oport­u­ni­ta­tea mi­ci­lor fur­ti­șa­guri orches­trate de ei în­șiși — pe toți îi unește un set de va­lori co­mune: sunt la­comi, lip­siți de o cul­tură de bu­si­ness și ne­e­du­cați.

Pen­tru lă­co­mie nu tre­buie să aduc multe ar­gu­mente: pro­fi­tul este Dum­ne­zeul lor co­mun. Orice se jus­ti­fică în nu­mele lui: mar­ke­tin­gul min­ci­nos, con­tra­fa­ce­rea, elu­da­rea ta­xe­lor, ada­o­su­rile ne­sim­țite. Pro­du­sele pe care le cum­pă­răm sunt tot mai slabe ca­li­ta­tiv pen­tru că ni se ser­vesc toate gu­noa­iele po­si­bile: im­por­ta­to­rii, dis­tri­bu­i­to­rii și re­ta­i­le­rii tre­buie toți, nu‑i așa, să facă pro­fit, așa că tre­buie să ne dea pro­duse ieftine la pre­țuri cât mai mari. Că sunt lip­siți de o cul­tură de bu­si­ness este evi­dent — dis­cu­tați cu ei și veți ve­dea că 99% ha­bar nu au des­pre no­țiuni ele­men­tare: cum se face un plan de bu­si­ness, cum se con­stru­iește un bu­get, ce e un flux de nu­me­rar sau din ce se com­pune ca­pi­ta­lul ru­lant al fir­mei. N‑au au­zit în viața lor des­pre pro­mi­siu­nea de va­loare pe care tre­buie să o faci cli­en­tu­lui tău, pen­tru că nu se gân­desc de­cât cum să‑l mulgă de bani fără să îi ofere ceva în schimb. Nu au idee ce în­seamnă să dezvolți o afa­cere – de în­dată ce s‑au vă­zut cu niște bani în mână s‑au re­pe­zit să cum­pere ma­șini scumpe, vile la munte și la mare, con­ce­dii fas­tu­oase în cele mai exo­tice lo­curi, lă­sând să se scurgă în afara Ro­mâ­niei sume imense de bani care ar fi pu­tut fi in­ves­tiți aici. Do­vada lip­sei de edu­ca­ție o face com­por­ta­men­tul lor: aro­ganți și snobi, fan­fa­roni că­rora le place să epa­teze cu măr­cile de haine și cea­suri pe care le eta­lează, dar care nu de­pă­șesc nive­lul cul­tu­ral al ma­ne­le­lor as­cul­tate cu be­rea în mână, lângă gră­tar.

As­tăzi își re­tur­nează ma­și­nile șme­chere lu­ate în lea­sing, re­nunță la va­canțe și se pri­vesc ne­du­me­riți unii pe al­ții, nești­ind ce să facă alt­ceva de­cât să se ală­ture co­ru­lui ge­ne­ral de mi­logi: să ne dea sta­tul, să ne scoată gu­ver­nul din criză. Din­colo de ei se gă­sesc mi­li­oane de oa­meni sim­pli, clasa de jos pe care ei o dis­pre­țu­iesc, dar cu munca că­reia au fă­cut ave­rile, amă­râ­ții care speră în fi­e­care zi să îl mai îm­pingă pe azi că­tre mâine.

Dacă ar în­văța ceva din această ex­pe­riență încă ar fi bine, dar tare mă tem că – ase­meni lui CT Po­pescu – și ei se con­si­deră ab­sol­viți de orice vină și exo­ne­rați de orice res­pon­sa­bi­li­tate. Sti­mată clasă de mij­loc, per­mi­teți-mi să vă tra­duc eu ce spune gu­ver­nul: când zice că speră ca mo­toa­rele eco­no­miei să re­por­nească, asta în­seamnă că ei sunt in­ca­pa­bili să facă ceva și aș­teaptă ca voi să vă ri­di­cați și să vă apu­cați de muncă! Dacă mai știți ce e aia.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    îmi place mult mai mult această nouă faţă a blo­gu­lui. ai fost in­spi­rat că ai fă­cut schim­ba­rea.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.