Acum mai bine de un an mă întrebam cine formează faimoasa clasă de mijloc a României și cum va rezista ea crizei care atunci doar se prefigura. Răspunsul e azi evident. Din păcate spaimele mele de atunci s‑au dovedit întemeiate. Dar nu despre premonițiile mele mai mult sau mai puțin exacte vreau să povestesc aici, ci despre un lucru mai important. Sau cel puțin așa cred.
Într-una din serile trecute mă întorsesem de la servici și pregăteam o salată pentru cină. Am dat drumul la televizor pe Realitatea și am nimerit peste emisiunea Ora de foc, la care era în acea seară invitat Cristian Tudor Popescu. Asta m‑a făcut mai atent pentru că îl apreciez pe acest jurnalist, cu toate că uneori are niște umori pesimiste care îmi dau frisoane – este însă neîndoielnic un om inteligent și un jurnalist cu condei. Nu mai știu exact cum a decurs discuția emisiunii, îmi amintesc doar că la un moment dat s‑a ajuns la analiza vinovăției pentru situația actuală – interlocutorul lui Popescu a întrebat retoric dacă guvernul român este vinovat pentru criza economică mondială, iar răspunsul jurnalistului a venit prompt: nu, dar e vinovat pentru criza României, pentru că nu sunt eu (adică el) vinovat și nici populația României. Asta m‑a pus pe gânduri.
Va sa zică guvernul e vinovat de criză. Poate că e vinovat de agravarea ei, de gestionarea bâlbâită și incompetentă, de incapacitatea de a menține un comportament coerent și un discurs clar. Cu siguranță e vinovat pentru clientela politică care câștigă toate contractele bănoase șî golesc fondurile de investiții ale ministerelor. Dar la originea crizei din România, la rădăcinile ei profunde ne aflăm noi, românii. Sunt convins de asta și argumentele mele vin din viața reală, nu din statistici, sondaje sau studii sociologice.
Criza României este de fapt criza clasei de mijloc. Pentru că nu a provenit din profesioniști, ci în marea ei majoritate din speculanți, pentru că nu s‑a născut prin muncă, ci printr‑o conjunctură favorabilă profitorilor, clasa de mijloc este o glumă proastă. Majoritatea oamenilor care o populează sunt așa-zișii patroni de IMM-uri, top și middle manageri din companii mari sau multinaționale, angajați din departamente de vânzări propulsați de iureșul comisioanelor și de oportunitatea micilor furtișaguri orchestrate de ei înșiși — pe toți îi unește un set de valori comune: sunt lacomi, lipsiți de o cultură de business și needucați.
Pentru lăcomie nu trebuie să aduc multe argumente: profitul este Dumnezeul lor comun. Orice se justifică în numele lui: marketingul mincinos, contrafacerea, eludarea taxelor, adaosurile nesimțite. Produsele pe care le cumpărăm sunt tot mai slabe calitativ pentru că ni se servesc toate gunoaiele posibile: importatorii, distribuitorii și retailerii trebuie toți, nu‑i așa, să facă profit, așa că trebuie să ne dea produse ieftine la prețuri cât mai mari. Că sunt lipsiți de o cultură de business este evident — discutați cu ei și veți vedea că 99% habar nu au despre noțiuni elementare: cum se face un plan de business, cum se construiește un buget, ce e un flux de numerar sau din ce se compune capitalul rulant al firmei. N‑au auzit în viața lor despre promisiunea de valoare pe care trebuie să o faci clientului tău, pentru că nu se gândesc decât cum să‑l mulgă de bani fără să îi ofere ceva în schimb. Nu au idee ce înseamnă să dezvolți o afacere – de îndată ce s‑au văzut cu niște bani în mână s‑au repezit să cumpere mașini scumpe, vile la munte și la mare, concedii fastuoase în cele mai exotice locuri, lăsând să se scurgă în afara României sume imense de bani care ar fi putut fi investiți aici. Dovada lipsei de educație o face comportamentul lor: aroganți și snobi, fanfaroni cărora le place să epateze cu mărcile de haine și ceasuri pe care le etalează, dar care nu depășesc nivelul cultural al manelelor ascultate cu berea în mână, lângă grătar.
Astăzi își returnează mașinile șmechere luate în leasing, renunță la vacanțe și se privesc nedumeriți unii pe alții, neștiind ce să facă altceva decât să se alăture corului general de milogi: să ne dea statul, să ne scoată guvernul din criză. Dincolo de ei se găsesc milioane de oameni simpli, clasa de jos pe care ei o disprețuiesc, dar cu munca căreia au făcut averile, amărâții care speră în fiecare zi să îl mai împingă pe azi către mâine.
Dacă ar învăța ceva din această experiență încă ar fi bine, dar tare mă tem că – asemeni lui CT Popescu – și ei se consideră absolviți de orice vină și exonerați de orice responsabilitate. Stimată clasă de mijloc, permiteți-mi să vă traduc eu ce spune guvernul: când zice că speră ca motoarele economiei să repornească, asta înseamnă că ei sunt incapabili să facă ceva și așteaptă ca voi să vă ridicați și să vă apucați de muncă! Dacă mai știți ce e aia.
10:07
îmi place mult mai mult această nouă faţă a blogului. ai fost inspirat că ai făcut schimbarea.