Mă întreb uneori de unde vine dorința nestăvilită a unor oameni pentru câștig. Adună averi peste averi, vor din ce în ce mai mult și doar pentru ei. Pare să fie legea fundamentală a zilei de azi: orice companie vrea să crească, să producă mai mult profit pentru acționarii ei. Dar nu putem să creștem toți, nu putem să fim toți învingători. Cineva trebuie să piardă pentru ca alții să câștige.
Am văzut zilele trecute un film excepțional: There will be blood. E un posibil răspuns la întrebarea: cine sunt cei care vor tot mai mult profit? Daniel Day Lewis face un rol senzațional pentru care a primit Oscar-ul in 2008: un petrolist al începutului de secol XX, avid de câștig, care trece peste orice obstacol pentru a‑și atinge țelurile financiare. Un om care muncește enorm pentru a obține averea la care visează, dar care urăște pe ascuns pe toți ceilalți oameni, văzând doar răul din ei. Dintr‑o paradoxală dorința de a fi iubit, se agață de un fals frate vitreg, de un fals fiu, de o falsă speranță că bogăția îl va face fericit. Până la urmă își împlinește destinul printr-un gest de violență exacerbată, un epitaf firesc al unei vieți al cărei unic sens a fost ura.
De partea cealaltă a balanței, un tânăr preot baptist este singurul competitor real pentru petrolist. Pretinzându-se un depozitar al voinței șî puterii divine, profet și pastor animat de o enormă forță psihică adesea vecină cu nebunia, el îngroapă sub aparenta iubire nemărginită față de congregația sa o lăcomie care îi va marca destinul în mod fatal. El dorește bogăția petrolului nu pentru a‑și salva destinul, ci pentru puterea pe care banii i‑ar conferi‑o.
Confruntarea celor două personaje crează tensiunea intregului film. Tu, spectator, te afli la mijloc, țintuit din două părți de tulburătoarea întrebare pe care filmul ți‑o adresează direct: ce fel de bogăție e mai dezirabilă, cea care cumpără puterea sau cea care cumpără fericirea? Pentru că de dorit, ți‑o dorești, nu‑i așa?
Lasă un comentariu