Povestitorul

Sâm­bătă după-masă, ho­i­nă­rind prin oraș cu niște pri­e­teni în că­u­ta­rea unui res­ta­u­rant cu aer con­di­țio­nat, am ajuns la Căr­tu­rești, pe bu­le­vard. E un loc mi­nu­nat, unde și Car­men și eu ne lă­săm pier­duți tim­pu­lui une­ori, prađă căr­ți­lor, fil­me­lor și mu­zi­cii. Dar nu des­pre Căr­tu­rești vreau să vă po­ves­tesc acum – deși poate s‑ar cu­veni să po­me­nesc de ori­gi­nala te­rasă din spa­tele clă­di­rii unde se poate mânca ceva sim­plu și se poate bea o ca­fea sau un suc într‑o at­mosferă quasi-studențească.

Mi-am pe­tre­cut mi­nu­tele de ză­bavă din in­te­ri­o­rul ceai­nă­rie-li­bră­riei la sec­țiu­nea de con­certe de mu­zică, că­u­tând nu ceva anume, ci ceva care să mă mire, să mă in­trige. Pă­rea că nu voi găsi ni­mic spec­ta­cu­los, dar am dat peste un con­cert live din Ber­lin al lui Sting. Mi-am amin­tit că toți cei care au fost la con­cer­tul din piața Con­sti­tu­ției au lă­u­dat mu­zica și at­mosfera, fă­cându-mă să re­gret că mi-am păs­trat prin­ci­piul de a nu merge la con­certe în aer li­ber – s‑ar fi cu­ve­nit să fac o ex­cep­ție pen­tru Sting. Așa că am plătit mi­cul meu tri­but pen­tru această gre­șe­ală cum­pă­rând DVD-ul con­cer­tu­lui din Berlin.

Du­mi­nică am vă­zut con­cer­tul. Și pen­tru prima oară am în­țe­les ce îmi place atât de mult în mu­zica lui Sting. Nu doar pen­tru că e un ex­tra­or­di­nar mu­zi­cian. Sau doar pen­tru că a cu­tre­ie­rat mu­zica în di­verse di­rec­ții, în că­u­ta­rea a ceva nou de fi­e­care dată. Nu pen­tru că e un om mo­dest, unul din pu­ți­nii mari ar­tiști care nu își pe­trec tim­pul în fața ca­me­re­lor, că­u­tând pu­bli­ci­ta­tea cu tot din­a­din­sul. Ci pen­tru că e un ade­vă­rat po­ves­ti­tor, ceea ce e esen­țial în orice formă de artă, cred eu. Dacă po­ves­tea lip­sește, arta e doar un exer­ci­țiu de es­te­tică. Atunci când poți pune lângă ea o po­veste în care te re­gă­sești, în care crezi sau care ea în­săși te poate purta din­colo de ceea ce erai sau gân­deai îna­inte de a o fi au­zit – acela e mo­men­tul în care arta te atinge și te schimbă. Une­ori în fe­luri pe care nici nu le per­cepi. Mu­zica lui Sting are în ea po­vești ui­mi­toare, nu atât prin ori­gi­na­li­tate, cât prin lu­mina sur­prin­ză­toare pe care o aruncă asu­pra su­biec­te­lor alese. Sec­vența din cli­pul vi­deo e o mică dovadă.

---

Comentează pe Facebook...

---

---

Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Leave this field empty if you're human: