Nu, nu sunt liberal, în ciuda acestui slogan care le‑a aparținut cândva liberalilor români. Deși ar trebui să admit că, dacă ar fi să aleg o doctrină politică potrivită gândurilor mele, probabil că doctrina liberală mi-ar fi cea mai apropiată. Dar nu despre liberalism este vorba aici. Însă ca să explic despre ce e vorba, trebuie să încep de undeva de mai departe.
Sunt un euro-sceptic sau mai bine zis am devenit după doar 2–3 ani de coabitare europeană. Globalizarea nu este o soluție pentru nimeni, iar Uniunea Europeana nu e altceva decât o globalizare împinsă la limitele socio-politice — eu cel puțin așa o socotesc.
Dezavantajele n‑au întârziat să apară, iar noi, românii, eternii laureați ai unui concurs de împrejurări, am venit la masa bogaților tocmai când se strânge vesela și se pun scaunele pe mese. Regulile Uniunii Europene ne stânjenesc mai mult decât să ne ajute, instrumentele performante ne lipsesc, competențele nu am avut de unde le dobândi venind din comunism — cum am putea să facem față ritmului pe care ni‑l cer occidentalii?
Le-am dat așadar ce-am avut și noi la îndemână: țiganii, căpșunarii, interlopii. De bună seamă n‑au apreciat oferta noastră, așa că au început să-și ia ei pe alese: olimpicii, informaticienii, medicii, inginerii de valoare…Cei rămași acasă ne scufundăm încet, în propria noastră suficiență, crezând încă în miracolul european care va să vie și să ne mântuiască de lene, prostie și nepăsare.
În plus, goana nebună a tuturor după profit a adus probleme pe care le-am tot ignorat cu toții, occidentali, asiatici sau est-europeni, dar a căror rezolvare va trebui în curând să o găsim. Resursele scad, omenirea numără mai multe suflete cu fiecare zi, se vorbește despre criza alimentară, despre poluare, despre încălzire globală. De peste tot par să apară probleme, iar răspunsurile nu se zăresc. Lumea pare absorbită în continuare de profit. Lăcomia e încă mai puternică decât frica. Atunci cănd vom în sfârșit vom înțelege că lăcomia aduce cu sine risipa și că nu mai avem de unde să risipim, mă tem că va fi prea târziu.
Eu unul am hotărât să reacționez, chiar dacă mi se va spune că o floare nu înseamnă primăvară. Sunt convins că există și alții care fac la fel și că numărul celor care au o reacție va deveni într‑o bună zi prea mare ca să mai fie ignorat. Cât de departe e acea zi habar n‑am, dar m‑am hotărât să încerc să fac trei lucruri: să îmi produc singur tot ceea ce pot fabrica în casă, să cumpăr cât mai multe produse locale și să reduc cât de mult pot efectele negative asupra mediului pe care le produc prin stilul meu de viață. N‑am să reușesc în totalitate, știu deja asta. Dar oricât de puțin aș face, e mai bine decât să fiu simplu spectator.
Dacă mai e vreo speranță pentru viitor, ea nu se poate naște decât din ceea ce facem fiecare dintre noi. Nu cred în mântuitori, nici în oameni providențiali și sunt sigur că paradigmele noastre socio-politice nu pot promova liderii de care am avea nevoie acum. Singura cale care ne rămâne este să ne salvăm singuri, individ cu individ, comunitate cu comunitate, națiune cu națiune, schimbându-ne relațiile cu ceilalți și cu pământul din care trăim. Adică prin noi înșine.
13:10
Oricum, o faci! Stiam eu.
Am mai postat un comentariu pe Google+, nu stiu daca l‑ai vazut, mai exista si http://www.produsin.ro/
12:10
Sunt în curs de investigare a ideii. Deocamdată am încercat să‑i contactez pe cei de la cumparaproduseromanesti.ro, fara un aparent succes. Zilele următoare încerc să‑l contactez pe Razvan Moldoveanu, manager la X‑Scape Media care deține drepturile site-ului. Și tot așa. Daca nu iese nimic, o să mă gândesc la o inițiativă nouă de site. Oricum, nu în blog…
11:10
Cu aceasta ocazie, poate inaugurezi aici un post/o eticheta: Produse romanesti, unde sa propunem/impartasim descoperirea produselor romanesti. Si asta pentru ca acest lucru e cu adevarat aventuros: nici Cristal nu mai e pasta de dinti romaneasca. Of.