Nu, nu sunt li­be­ral, în ciuda aces­tui slo­gan care le‑a apar­ți­nut cân­dva li­be­ra­li­lor ro­mâni. Deși ar tre­bui să ad­mit că, dacă ar fi să aleg o doc­trină po­li­tică po­tri­vită gân­du­ri­lor mele, pro­ba­bil că doc­trina li­be­rală mi-ar fi cea mai apro­pi­ată. Dar nu des­pre li­be­ra­lism este vorba aici. Însă ca să ex­plic des­pre ce e vorba, tre­buie să în­cep de un­deva de mai departe.

Sunt un euro-scep­tic sau mai bine zis am de­ve­nit după doar 2–3 ani de coa­bi­tare eu­ro­peană. Glo­ba­li­za­rea nu este o so­lu­ție pen­tru ni­meni, iar Uniu­nea Eu­ro­peana nu e alt­ceva de­cât o glo­ba­li­zare îm­pinsă la li­mi­tele so­cio-po­li­tice — eu cel pu­țin așa o socotesc. 

Dez­a­van­ta­jele n‑au în­târ­ziat să apară, iar noi, ro­mâ­nii, eter­nii la­u­reați ai unui con­curs de îm­pre­ju­rări, am ve­nit la masa bo­ga­ți­lor toc­mai când se strânge ve­sela și se pun sca­u­nele pe mese. Re­gu­lile Uniu­nii Eu­ro­pene ne stân­je­nesc mai mult de­cât să ne ajute, in­stru­men­tele per­for­mante ne lip­sesc, com­pe­ten­țele nu am avut de unde le do­bândi ve­nind din co­mu­nism — cum am pu­tea să fa­cem față rit­mu­lui pe care ni‑l cer occidentalii?

Le-am dat așa­dar ce-am avut și noi la în­demână: ți­ga­nii, căp­șu­na­rii, in­ter­lo­pii. De bună seamă n‑au apre­ciat oferta noas­tră, așa că au în­ce­put să-și ia ei pe alese: olim­pi­cii, in­for­ma­ti­cie­nii, me­di­cii, in­gi­ne­rii de valoare…Cei ră­mași acasă ne scu­fun­dăm în­cet, în pro­pria noas­tră su­fi­ciență, cre­zând încă în mi­ra­co­lul eu­ro­pean care va să vie și să ne mân­tu­iască de lene, pros­tie și nepăsare. 

În plus, goana ne­bună a tu­tu­ror după pro­fit a adus pro­bleme pe care le-am tot ig­no­rat cu to­ții, oc­ci­den­tali, asi­a­tici sau est-eu­ro­peni, dar a că­ror re­zol­vare va tre­bui în cu­rând să o gă­sim. Re­sur­sele scad, ome­ni­rea nu­mără mai multe su­flete cu fi­e­care zi, se vor­bește des­pre criza ali­men­tară, des­pre po­lu­are, des­pre în­că­l­zire glo­bală. De peste tot par să apară pro­bleme, iar răs­pun­su­rile nu se ză­resc. Lu­mea pare ab­sor­bită în con­ti­nu­are de pro­fit. Lă­co­mia e încă mai pu­ter­nică de­cât frica. Atunci cănd vom în sfâr­șit vom în­țe­lege că lă­co­mia aduce cu sine ri­sipa și că nu mai avem de unde să ri­si­pim, mă tem că va fi prea târziu.

Eu unul am ho­tă­rât să re­ac­țio­nez, chiar dacă mi se va spune că o floare nu în­seamnă pri­mă­vară. Sunt con­vins că există și al­ții care fac la fel și că nu­mă­rul ce­lor care au o re­ac­ție va de­veni într‑o bună zi prea mare ca să mai fie ig­no­rat. Cât de de­parte e acea zi ha­bar n‑am, dar m‑am ho­tă­rât să în­cerc să fac trei lu­cruri: să îmi pro­duc sin­gur tot ceea ce pot fa­brica în casă, să cum­păr cât mai multe pro­duse lo­cale și să re­duc cât de mult pot efec­tele ne­ga­tive asu­pra me­diu­lui pe care le pro­duc prin sti­lul meu de viață. N‑am să re­u­șesc în to­ta­li­tate, știu deja asta. Dar ori­cât de pu­țin aș face, e mai bine de­cât să fiu sim­plu spectator.

Dacă mai e vreo spe­ranță pen­tru vi­i­tor, ea nu se poate naște de­cât din ceea ce fa­cem fi­e­care din­tre noi. Nu cred în mân­tu­i­tori, nici în oa­meni pro­vi­den­ți­ali și sunt si­gur că pa­ra­dig­mele noas­tre so­cio-po­li­tice nu pot pro­mova li­de­rii de care am avea ne­voie acum. Sin­gura cale care ne rămâne este să ne sal­văm sin­guri, in­di­vid cu in­di­vid, co­mu­ni­tate cu co­mu­ni­tate, na­țiune cu na­țiune, schim­bându-ne re­la­ți­ile cu cei­lalți și cu pămân­tul din care trăim. Adică prin noi înșine.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Alice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Ori­cum, o faci! Stiam eu.
    Am mai pos­tat un co­men­ta­riu pe Go­o­gle+, nu stiu daca l‑ai va­zut, mai exista si http://www.produsin.ro/

  2. Sorin

    Sunt în curs de in­ves­ti­gare a ideii. Deo­cam­dată am în­cer­cat să‑i con­tac­tez pe cei de la cumparaproduseromanesti.ro, fara un apa­rent suc­ces. Zi­lele ur­mă­toare în­cerc să‑l con­tac­tez pe Razvan Mol­do­veanu, ma­na­ger la X‑Scape Me­dia care de­ține drep­tu­rile site-ului. Și tot așa. Daca nu iese ni­mic, o să mă gân­desc la o ini­ția­tivă nouă de site. Ori­cum, nu în blog…

  3. Alice

    Cu aceasta oca­zie, poate inau­gu­rezi aici un post/o eti­cheta: Pro­duse ro­ma­ne­sti, unde sa propunem/impartasim des­co­pe­ri­rea pro­du­se­lor ro­ma­ne­sti. Si asta pen­tru ca acest lu­cru e cu ade­va­rat aven­tu­ros: nici Cris­tal nu mai e pasta de dinti ro­ma­neasca. Of.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.