Cu mulți ani în urmă, într-un sat oltenesc, un băiat de 6 ani a căzut din dud și și‑a luxat mâna dreaptă. Părinții, țărani simpli, nu aveau bani de doctori așa că au chemat pe Evdochia, un fel de moașă comunală care trata pe oricine cu leacuri băbești. A frecat mâna băiatului cu țuică, a tras‑o bine și i‑a fixat‑o cu niște atele. După vreo trei săptămâni mâna era ca nouă.
După niște ani copilul a crescut și a fugit de-acasă ca să își caute norocul. Umblând din loc în loc a ajuns băiat de prăvălie în magazinul de coloniale al unui anume Ioan Zamfirescu. Acolo a pus rămășag cu patronul că poate să facă o vioară din lemnul unei lăzi de portocale importate – nimeni nu l‑a crezut în stare, iar când tânărul a arătat vioara lucrată din lemnul lăzii au chemat un lăutar care să confirme că se poate cânta la ea. Lăutarul a probat‑o și a spus că nu numai că e bună, dar e chiar mai bună decât cea cu care cântă el de obicei. Împresionat de talentul tânărului, patronul s‑a hotărât să îl ajute să meargă la școala de arte.
Numele tânărului din povestea asta este Constantin Brâncuși. Îl știm și îl știe o planetă întreagă pentru că o doftoroaie a știut să‑i dreagă mâna betegită și un negustor de coloniale de lângă gara Craiovei i‑a ghicit imensitatea talentului și l‑a ajutat să meargă mai departe pe drumul destinului său. Cum ar fi arătat azi sculptura contemporană fără Evdochia și Ioan Zamfirescu?
Mult mai târziu, prin anii ‘50, Brâncuși a vrut să-și doneze toate lucrările statului român. Problema a fost discutată în Academia Română, iar doi dintre academicieni au reușit să influențeze decizia în sensul refuzului donației, pe motiv că lucrările nu prezintă nici un fel de valoare artistică. Cei doi academicieni erau George Călinescu și Alexandru Graur.
Într-una din cărțile sale, cred că în “Scrisori imaginare”, Octavian Paler spunea: “Există oameni fără o vocaţie deosebită care ştiu să preţuiască şi să admire; acest simplu fapt îl salvează de la mediocritate. În schimb, mediocritatea autentică nu‑i iartă geniului că se deosebește de ea. Și atunci îl declară anormal.”
Lasă un comentariu