Am ie­șit în seara asta pen­tru câ­teva mi­nute afară și pen­tru prima oară în toamna asta am sim­țit mi­ro­sul ier­nii care se apro­pie. Mi s‑a pă­rut că ae­rul sti­clea un pic tă­ios pe la nări și avea pros­peți­mea pe care i‑o dă ză­pada abia ninsă – dar a fost de­si­gur doar o pă­rere de o clipă, de unde ză­padă?!? Nu e vre­mea ier­nii încă. M‑am în­tors gră­bit în casă, alun­gat de gân­dul ră­ce­lii de care abia am scă­pat și m‑am gân­dit la lu­nile de frig care ne stau îna­inte, până când pri­mă­vara ne va scoate din nou la liman.

Din pri­mă­vara care a tre­cut, prin alte părți ale Eu­ro­pei se simte un aer de în­no­ire. Am vă­zut cu mare mi­rare, dar și cu spe­ranță, că miș­ca­rea De­mo­cra­cia Real Ya din Spa­nia a dat un prim sem­nal că oa­me­nii în­cep să în­țe­leagă cap­cana în care sunt prinși, ba mai mult în­cep să spună mai răs­pi­cat că așa nu se mai poate. Ma­ni­fes­tul miș­că­rii e poate cam ge­ne­ra­list și de aceea pu­țin naiv, dar a re­u­șit să scoată în stradă un nu­măr sem­ni­fi­ca­tiv de oa­meni – peste 130.000 în 15 mai și asta doar în Spa­nia. Mă re­gă­sesc în câ­teva din opi­ni­ile lor: eli­mi­na­rea pri­vi­le­gi­i­lor cla­sei po­li­tice, im­po­zi­ta­rea ma­ri­lor pro­fi­turi și averi, con­tro­lul băn­ci­lor, in­ter­zi­ce­rea con­ce­di­e­ri­lor co­lec­tive în com­pa­ni­ile care au pro­fit. Oare de­vin un mi­li­tant de stânga? Unii pro­ba­bil că ar con­clu­ziona pri­pit că da.

Ae­rul ăsta de schim­bare l‑am aș­tep­tat să bată și peste Ro­mâ­nia. Mă­car o adi­ere a lui. Mă­car o briză. Dar din pă­cate nu re­gă­sesc de­cât ace­leași triste fi­guri. Mai în­tâi, cel pu­țin cro­no­lo­gic, ar tre­bui să men­țio­nez Noua Dreaptă – o mână de oa­meni care par mai de­grabă de­bu­so­lați și in­ca­pa­bili să agrege cu o oa­re­care co­e­rență, gra­vi­tând în ju­rul unor texte apar­ținând unor îna­in­tași fai­moși pre­cum Ze­lea Co­dreanu. În 2010 de pildă au ma­ni­fes­tat în fața Am­ba­sa­dei Fran­ței – cred că su­biec­tul zi­lei era ex­pul­za­rea ți­ga­ni­lor din Franța, dar pri­viți și voi și spu­neți-mi dacă în­treaga po­veste nu e mai de­grabă hi­lară de­cât semnificativă:

 

 

De cu­rând a ie­șit la rampă Albă ca Ză­pada po­li­ti­cii ro­mâ­nești, Noua Re­pu­blică. Tre­buie să re­cu­nosc că m‑au fă­cut cu­rios și am în­cer­cat să aflu mai multe des­pre ei, gân­dindu-mă că poate se în­tâm­plă ceva no­ta­bil. Spe­ran­țele s‑au nă­ruit însă re­pede: dom­nul Neamțu este de fapt un bă­se­s­co­fil care pune umă­rul pen­tru a ajuta la “co­a­gu­la­rea Miș­că­rii Po­pu­lare” – ca să fo­lo­sesc un ci­tat. Fap­tul că de­ca­lo­gul lor e un acros­tih în ton cu me­ta­fora lui Se­bas­tian Lă­ză­roiu – con­si­lier pre­zi­den­țial – m‑a fă­cut să mă în­do­iesc de au­ten­ti­ci­ta­tea plat­for­mei. Deși, nu neg, câ­teva idei de acolo mi se par va­lide. Dar sunt pro­ba­bil puse ca nadă pen­tru de-ăș­tia ca mine… Ul­te­rior am vă­zut asta și m‑am lă­mu­rit: încă o ca­cealma românească:

 

 

Vine iarna, vă spu­neam. Și cred că o să ne fie frig o vreme. Poate că mai avem ce arde prin sobe, ilu­zi­ile unei Eu­rope pu­ter­nice, amă­gi­rea ca­pi­ta­lis­mu­lui sal­va­tor. Dar eu zic ca mai bine ar fi să ne pu­nem spe­ran­țele în pu­te­rea noas­tră de a aduce un nou în­ce­put. Avem ne­voie de el. Oare de unde va izvorî?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.