Nobody home

Din când în când aud la radio câte o melo­die a ani­lor ‘80, din­tre cele pe care dan­sam în disco­te­cile tine­re­ții. Bine­în­țe­les că simt o nos­tal­gie a ace­lui timp, când nimic nu era impo­si­bil, când totul era la un braț dis­tanță, doar să întinzi mâna și să culegi. Era o vreme a dan­su­lui în gru­puri, se forma un cerc și acolo se con­su­mau mici drame – când ea îi refuza de trei ori la rând invi­ta­ția la dans – și mari rea­li­zări – când el și ea își lipeau tru­pu­rile și nimic nu părea să fie vreo­dată mai sen­zual decât cli­pele ace­lea de feri­cire. Muzica era sim­plă, iar ver­su­rile la fel – povești scurte și pre­dic­ti­bile des­pre iubire împăr­tă­șită sau nu, des­pre feri­cire sau chiar des­pre nimic.

Poate părea ciu­dat astăzi, dar în vre­mu­rile ace­lea nu multă lume avea acces la muzica occi­den­tală; eu în tot cazul nu, așa că unica mea expe­riență muzi­cală venea din emi­siu­nile radio și din disco­teci. Așa se face că atunci când am ajuns la facul­tate – după anii de liceu de la Câm­pu­lung Mol­do­ve­nesc – eram des­tul de pro­vin­cial în mate­rie de muzică.

Spre noro­cul meu am întâl­nit exact omul potri­vit ca să mă lepăd de han­di­ca­pul neș­tin­ței mele. Flo­rin e bra­șo­vean și avea – ca orice bra­șo­vean care se res­pectă – pri­e­teni sași în Ger­ma­nia care îi adu­ceau aproape în fie­care vară casete audio cu muzică de cali­tate. Flo­rin avea și case­to­fon JVC “semi­pro­fe­sio­nal” și un amplit­u­ner Delia și două boxe scan­da­los de mari pen­tru vre­mea aceea – 100W. El m‐a ini­țiat în muzica bună – acolo am ascul­tat prima oară Pink Floyd, Gene­sis, Yes. De acolo mi‐am des­chis gus­tul pen­tru rock‐ul pro­gre­siv și, mai rar, psi­he­de­lic.

Pe vre­mea aceea Flo­rin locuia pe strada Lungă – ori­cine a trăit măcar puțin in Bra­șov o știe – într‐o casă veche, în camera din­spre stradă, chiar peste drum de Valici, ali­men­tara unde nu găseai nici măcar con­serve, dar une­ori avea bere proas­pătă. În camera lui, imensă așa cum mi‐o amin­tesc eu, se lăsa seara și noi stă­team în două foto­lii, cu berile în mână, pri­vind display‐ul lumi­nos al case­to­fo­nu­lui – unica sursă de lumină a serii – și ascultându‐l pe Roger Waters: “I've got a lit­tle black book with my poems in / Got a bag with a too­th­brush and a comb in / When I'm a good dog / They some­ti­mes throw me the bone in”. Nimic de atunci încoace nu a ega­lat sen­za­ția aceea de comu­niune cu muzica, sen­ti­men­tul că ești parte din ea și că ea exprimă tot ce ai fi vrut vreo­dată să spui, dar n‐ai știut cum. Mul­țu­mesc, Mr. Waters.

Au tre­cut mulți ani de atunci, am ascul­tat fel și fel de muzică, mi‐au plă­cut și alte sti­luri. De fapt nu cred că există un anume gen de muzică pe pla­cul meu, ci mai degrabă îmi place muzica de cali­tate. Mi‐a rămas refle­xul de a asculta ver­su­rile și de a le pune în con­tex­tul muzi­cii, cău­tând o expe­riență artis­tică com­pletă. Une­ori am găsit‐o, alte­ori nu. Dar sunt sigur că anii stu­den­ției și JVC‐ul lui Flo­rin au fost punc­tul de por­nire al tutu­ror plă­ce­ri­lor muzi­cale pe care le‐am des­co­pe­rit mai târ­ziu. Tot ceea ce a urmat a fost o con­ti­nu­are firească a unui drum înce­put acolo. Mul­țu­mesc, Flo­rin.

Flo­rin tră­iește acum în Timi­șoara. Nu ne‐am văzut de mulți ani și pro­ba­bil dacă ar fi rămas în Bra­șov ne‐am fi întâl­nit mai des. Dar chiar și așa sper din toată inima să găsim cân­dva răga­zul să stăm amân­doi, cu un pahar de vin bun, în semi­in­tu­ne­ri­cul unei camere, cu două boxe mari și să auzim: “I've got wild sta­ring eyes / And I've got a strong urge to fly, but I got nowhere to fly to”.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu