Cu mulți ani în urmă am ci­tit o carte de po­ves­tiri cu Nas­tra­tin Ho­gea. Nu-mi amin­tesc bine, dar cred că era o re­e­di­tare a edi­ției lui An­ton Pann, știu doar că po­veș­tile de acolo mi-au ră­mas în minte prin sim­pli­ta­tea lor plină de pro­fun­zime. Una din po­vești era cam așa: Nas­tra­tin se duce la un ve­cin al său și îi cere îm­pru­mut o oală mare, ca să fi­arbă ceva. Ve­ci­nul cam strâmbă din nas, dar până la urmă îi dă oala cu îm­pru­mut. După câ­teva zile Nas­tra­tin se duce ia­răși la ve­cin, cu oala îm­pru­mu­tată și o cră­ti­cioară mai mică, dându-i-le pe amân­două și felicitându‑l de zor. Ve­ci­nul e bi­ne­în­țe­les mi­rat și în­treabă ce e cu cră­ti­cioara. Nas­tra­tin îi spune ”oala ta a năs­cut această cra­tiță și eu am con­si­de­rat de cu­vi­ință să ți‑o aduc, pen­tru că îți apar­ține de drept.” Ve­ci­nul se miră în si­nea lui de pros­tia lui Nas­tra­tin, dar tace mâlc și ac­ceptă cra­tița. După o vreme Nas­tra­tin cere din nou oala cu îm­pru­mut. De data asta ve­ci­nul nu ezită – i‑o dă ime­diat. Trec zi­lele și oala nu mai e îna­po­iată; la un mo­ment dat ve­ci­nul se ho­tă­răște să în­trebe de ea, iar Nas­tra­tin cu o voce in­du­re­rată îl anunță că oala a mu­rit. Scan­da­li­zat, pro­pri­e­ta­rul spune: “cum poate o oală să moară?”, iar Nas­tra­tin îi dă re­plica: “păi nici să nască nu poate, dar când ți-am spus că a năs­cut o cra­tiță nu te-ai plâns – dacă poate să nască, atunci poate să și moară.”

Mi-am adus aminte de po­ves­ti­oara asta ciu­dată, amu­zantă și plină de tâlc când am aflat des­pre în­chi­de­rea fa­bri­cii No­kia de la Jucu. Dacă vă amin­tiți în 2008 No­kia a în­chis o fa­brică în Ger­ma­nia – în Bo­chum – pen­tru a o des­chide pe cea de lângă Cluj. Acum sce­na­riul se re­petă: ope­ra­țiu­nile se mută la Ha­noi, în Vi­e­t­na­mul co­mu­nist. Atunci ger­ma­nii erau re­vol­tați, iar ro­mâ­nii fe­ri­ciți. Azi ne vă­i­tăm noi și zâm­besc gal­ben vi­e­t­na­me­zii. N‑ar tre­bui să fim mai su­pă­rați acum de­cât în 2008, când s‑a în­tâm­plat exact ace­lași lu­cru: niște oa­meni erau lă­sați fără loc de muncă. Asta ar fi pu­ne­rea în prac­tică a bi­ne­cu­nos­cu­tu­lui lor slo­gan: con­nec­ting pe­o­ple. Și iată în cum sun­tem toți co­nec­tați: ger­mani, ro­mâni și vi­e­t­na­mezi. Dar hai să des­câl­cim pu­țin mis­te­rul aces­tor re­lo­cări repetate.

Dacă pri­vim pu­țin evo­lu­ția va­lo­rii ac­țiu­ni­lor No­kia în ul­ti­mii 5 ani o să ve­dem că si­tu­a­ția arată des­tul de prost pen­tru ei. No­kia pierde va­loare și în plus a pier­dut și 20% din cota de piață, după cum spune presa eco­no­mică. Nu mă miră: dacă acum câ­țiva ani te­le­foa­nele No­kia erau cele mai bune și mai că­u­tate, azi oa­me­nii vor smar­tphone-uri iar No­kia are unele din­tre cele mai ne­pri­e­te­noase te­le­foane din gama asta. Des­chi­de­rea plat­for­mei An­droid cu toată su­ita de apli­ca­ții gra­tu­ite pe care le poți in­stala de pe Mar­ket Place, ca­li­ta­tea iPhone-ului sunt ar­gu­men­tele că­rora cei de la No­kia le-au opus sis­te­mul de ope­rare Sym­bian și o gamă in­com­pa­ra­bil mai mică de op­țiuni ca apli­ca­ții. Pe scurt au greșit grav în pro­iec­ta­rea pro­du­se­lor lor. Și ci­neva tre­buie să plă­tească aceste gre­șeli. Cine? Păi ar fi trei op­țiuni: ma­na­ge­men­tul, an­ga­ja­ții sau acționarii.

Dom­nul Ste­phen Elop, CEO, a ve­nit în No­kia de un an. După cum arată ci­frele, n‑a pro­dus o schim­bare sem­ni­fi­ca­tivă prin ide­ile sale de ma­na­ge­ment: va­loa­rea ac­țiu­ni­lor con­ti­nuă să scadă și sin­gura sa armă pare să fie lan­sa­rea în piața de ta­blete cu Win­dows 8 și mu­ta­rea smar­tphone-uri­lor No­kia pe plat­forma Win­dows. În opi­nia mea am­bele miș­cări vor fi ne­câști­gă­toare. Va­lul Go­o­gle va mă­tura smar­tphone-urile No­kia, care nu se pot plasa nici în gama pre­mium unde domnește ne­tul­bu­rat iPhone. Deci si­tu­a­ția nu cred că se va re­me­dia. Va fi tot mai rău pe mă­sura ce smar­tphone-urile se vor ieftini și vor de­veni sin­gu­rul tip de te­le­fon utilizat. 

Ac­țio­na­rii n‑au obi­ce­iul să plă­tească de­cât atunci când ni­meni alt­ci­neva nu poate să o facă în lo­cul lor. Au dat afară acum un an un CEO. Acum vor plăti an­ga­ja­ții: ro­mâ­nii de la Jucu se în­tâm­plă să fie la în­demână – ca să-și con­serve pro­fi­tul tre­buie tă­i­ate cos­turi, iar vi­e­t­na­me­zii sunt de câ­teva ori mai ieftini de­cât noi. Dacă va spune ci­neva că de­ci­zi­ile as­tea sunt dic­tate de me­ca­nis­mele de piață și alte bla-bla-uri si­mi­lare să nu‑i cre­deți – si­tu­a­ția stă așa: 15 per­soane de­țin 90% din No­kia. Ăia de­cid. Nu piața, nu me­ca­nis­mele. Ăia. Își fac in­ven­ta­rul la ia­h­turi, co­nace, pa­late, ma­șini și se ho­tă­răsc să scadă cos­tu­rile pen­tru că în 2011 vo­iau să-și ia noul fa­ce­lift de la Ben­tley. Și nu le mai rămâne de pâine, să­ra­cii de ei.

Și uite așa in­com­pe­tența unor oa­meni și lă­co­mia al­tora tri­mite pe dru­muri 2200 de ro­mâni. În 2008 a fost și mai scan­da­los: doar lă­co­mia i‑a îm­pins la re­du­ce­rea de cos­turi, atunci afa­ce­rea era încă de suc­ces, nu era nici un mo­tiv lo­gic să în­chidă fa­brica de la Bo­chum. Glo­ba­li­za­rea are această “vir­tute” de a mondi­a­liza pros­tia și lă­co­mia – un bu­si­ness lo­cal nu și-ar per­mite ast­fel de re­lo­cări doar de dra­gul scă­de­rii de cos­turi, ar trăi sau ar muri cu noi de gât. Dar cel pu­țin ar îm­păr­tăși ace­eași soartă cu cei prin care a avut și suc­ce­sul. Mul­ti­na­țio­na­lele însă ne vor pu­tea aban­dona me­reu în fa­voa­rea unei alte po­pu­la­ții, flămânde de câști­guri pen­tru că tră­iesc mult mai prost de­cât al­ții și sunt dis­puși să ac­cepte orice pen­tru câ­țiva do­lari. As­tăzi oa­me­nii aceia sunt în Asia, mâine poate vor fi în Africa. Ce pot spune cu si­gu­ranță e ca Eu­ropa va fi doar piața de con­sum. De­pinde de noi cum ne vom descurca.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    cu sau fără ma­ni­pu­lare, tot te sus­pec­tez că nu ţi-au scă­pat anu­mite nu­anţe, că, fie şi de dra­gul spec­ta­co­lu­lui in­te­lec­tual, ţi-ai ima­gi­nat şi dru­mul in­vers, din­spre glo­ba­li­zare în­spre co­co­nul na­ţio­nal. poate că până la urmă o s‑o facă şi pe-asta ci­neva, cân­dva. par­cur­gând un drum, une­ori ne mai oprim din goană, ne mai gân­dim, şi într-un mo­ment de ră­gaz de­ci­dem să ne mai şi în­toar­cem. unii la na­tură, alţii la sim­pli­tate. să‑i lă­săm şi unei ţări mă­car drep­tul de a se în­treba dacă se poate întoarce.

  2. Alice

    nu ne-ai zis ni­mic de Gre­cia. nu stiu de ce, dar ba­nu­iesc ca nu te-ai dus cu toata gloata care a con­dam­nat ideea cu referendumul.

    • Sorin Sfirlogea

      Asta este ma­ni­pu­lare pe față. Cu­vinte ma­ni­pu­la­tive cheie: “gloata”, “re­fe­ren­dum”, “te-ai dus”. 😀
      Re­vin cu amănunte.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.