Cu mulți ani în urmă am citit o carte de povestiri cu Nastratin Hogea. Nu-mi amintesc bine, dar cred că era o reeditare a ediției lui Anton Pann, știu doar că poveștile de acolo mi-au rămas în minte prin simplitatea lor plină de profunzime. Una din povești era cam așa: Nastratin se duce la un vecin al său și îi cere împrumut o oală mare, ca să fiarbă ceva. Vecinul cam strâmbă din nas, dar până la urmă îi dă oala cu împrumut. După câteva zile Nastratin se duce iarăși la vecin, cu oala împrumutată și o crăticioară mai mică, dându-i-le pe amândouă și felicitându‑l de zor. Vecinul e bineînțeles mirat și întreabă ce e cu crăticioara. Nastratin îi spune ”oala ta a născut această cratiță și eu am considerat de cuviință să ți‑o aduc, pentru că îți aparține de drept.” Vecinul se miră în sinea lui de prostia lui Nastratin, dar tace mâlc și acceptă cratița. După o vreme Nastratin cere din nou oala cu împrumut. De data asta vecinul nu ezită – i‑o dă imediat. Trec zilele și oala nu mai e înapoiată; la un moment dat vecinul se hotărăște să întrebe de ea, iar Nastratin cu o voce indurerată îl anunță că oala a murit. Scandalizat, proprietarul spune: “cum poate o oală să moară?”, iar Nastratin îi dă replica: “păi nici să nască nu poate, dar când ți-am spus că a născut o cratiță nu te-ai plâns – dacă poate să nască, atunci poate să și moară.”
Mi-am adus aminte de povestioara asta ciudată, amuzantă și plină de tâlc când am aflat despre închiderea fabricii Nokia de la Jucu. Dacă vă amintiți în 2008 Nokia a închis o fabrică în Germania – în Bochum – pentru a o deschide pe cea de lângă Cluj. Acum scenariul se repetă: operațiunile se mută la Hanoi, în Vietnamul comunist. Atunci germanii erau revoltați, iar românii fericiți. Azi ne văităm noi și zâmbesc galben vietnamezii. N‑ar trebui să fim mai supărați acum decât în 2008, când s‑a întâmplat exact același lucru: niște oameni erau lăsați fără loc de muncă. Asta ar fi punerea în practică a binecunoscutului lor slogan: connecting people. Și iată în cum suntem toți conectați: germani, români și vietnamezi. Dar hai să descâlcim puțin misterul acestor relocări repetate.
Dacă privim puțin evoluția valorii acțiunilor Nokia în ultimii 5 ani o să vedem că situația arată destul de prost pentru ei. Nokia pierde valoare și în plus a pierdut și 20% din cota de piață, după cum spune presa economică. Nu mă miră: dacă acum câțiva ani telefoanele Nokia erau cele mai bune și mai căutate, azi oamenii vor smartphone-uri iar Nokia are unele dintre cele mai neprietenoase telefoane din gama asta. Deschiderea platformei Android cu toată suita de aplicații gratuite pe care le poți instala de pe Market Place, calitatea iPhone-ului sunt argumentele cărora cei de la Nokia le-au opus sistemul de operare Symbian și o gamă incomparabil mai mică de opțiuni ca aplicații. Pe scurt au greșit grav în proiectarea produselor lor. Și cineva trebuie să plătească aceste greșeli. Cine? Păi ar fi trei opțiuni: managementul, angajații sau acționarii.
Domnul Stephen Elop, CEO, a venit în Nokia de un an. După cum arată cifrele, n‑a produs o schimbare semnificativă prin ideile sale de management: valoarea acțiunilor continuă să scadă și singura sa armă pare să fie lansarea în piața de tablete cu Windows 8 și mutarea smartphone-urilor Nokia pe platforma Windows. În opinia mea ambele mișcări vor fi necâștigătoare. Valul Google va mătura smartphone-urile Nokia, care nu se pot plasa nici în gama premium unde domnește netulburat iPhone. Deci situația nu cred că se va remedia. Va fi tot mai rău pe măsura ce smartphone-urile se vor ieftini și vor deveni singurul tip de telefon utilizat.
Acționarii n‑au obiceiul să plătească decât atunci când nimeni altcineva nu poate să o facă în locul lor. Au dat afară acum un an un CEO. Acum vor plăti angajații: românii de la Jucu se întâmplă să fie la îndemână – ca să-și conserve profitul trebuie tăiate costuri, iar vietnamezii sunt de câteva ori mai ieftini decât noi. Dacă va spune cineva că deciziile astea sunt dictate de mecanismele de piață și alte bla-bla-uri similare să nu‑i credeți – situația stă așa: 15 persoane dețin 90% din Nokia. Ăia decid. Nu piața, nu mecanismele. Ăia. Își fac inventarul la iahturi, conace, palate, mașini și se hotărăsc să scadă costurile pentru că în 2011 voiau să-și ia noul facelift de la Bentley. Și nu le mai rămâne de pâine, săracii de ei.
Și uite așa incompetența unor oameni și lăcomia altora trimite pe drumuri 2200 de români. În 2008 a fost și mai scandalos: doar lăcomia i‑a împins la reducerea de costuri, atunci afacerea era încă de succes, nu era nici un motiv logic să închidă fabrica de la Bochum. Globalizarea are această “virtute” de a mondializa prostia și lăcomia – un business local nu și-ar permite astfel de relocări doar de dragul scăderii de costuri, ar trăi sau ar muri cu noi de gât. Dar cel puțin ar împărtăși aceeași soartă cu cei prin care a avut și succesul. Multinaționalele însă ne vor putea abandona mereu în favoarea unei alte populații, flămânde de câștiguri pentru că trăiesc mult mai prost decât alții și sunt dispuși să accepte orice pentru câțiva dolari. Astăzi oamenii aceia sunt în Asia, mâine poate vor fi în Africa. Ce pot spune cu siguranță e ca Europa va fi doar piața de consum. Depinde de noi cum ne vom descurca.
18:11
cu sau fără manipulare, tot te suspectez că nu ţi-au scăpat anumite nuanţe, că, fie şi de dragul spectacolului intelectual, ţi-ai imaginat şi drumul invers, dinspre globalizare înspre coconul naţional. poate că până la urmă o s‑o facă şi pe-asta cineva, cândva. parcurgând un drum, uneori ne mai oprim din goană, ne mai gândim, şi într-un moment de răgaz decidem să ne mai şi întoarcem. unii la natură, alţii la simplitate. să‑i lăsăm şi unei ţări măcar dreptul de a se întreba dacă se poate întoarce.
20:11
Iată și rezultatul manipulării:
http://sorin.sfirlogea.com/2011/11/05/elefteria-i-thanato/
12:11
nu ne-ai zis nimic de Grecia. nu stiu de ce, dar banuiesc ca nu te-ai dus cu toata gloata care a condamnat ideea cu referendumul.
17:11
Asta este manipulare pe față. Cuvinte manipulative cheie: “gloata”, “referendum”, “te-ai dus”. 😀
Revin cu amănunte.