Sun­tem 7 mi­li­arde. E un fapt deja. Sunt stri­vit de ima­gi­nea pe care o pro­iec­tează min­tea mea în­cer­când să con­cre­ti­zeze acest nu­măr. Zia­rele au anun­țat deja eve­ni­men­tul și s‑a fă­cut pu­țină vor­bire des­pre asta prin presă. După care to­tul s‑a li­niș­tit și a in­trat în ru­tină uzu­ală. Adică ce mai face Bi­anca Nu-știu-cum și Pepe Mixu-pixu, cine cu cine s‑a mai în­ju­rat și alte ches­tiuni im­por­tante. Că presa e ope­rată de niște pi­te­can­tropi nu mai e nici o no­u­tate, doar că se uită me­reu acest as­pect și lu­mea nu se con­cen­trează de­loc asu­pra ca­li­fi­că­rii ce­lor ce ne fur­ni­zează in­for­ma­ții, pre­fe­rând să toace mă­runt sen­zațio­na­lul ieftin și idi­o­ti­zant care li se ser­vește zil­nic drept știre.

M‑am gân­dit să mă in­for­mez pu­țin des­pre su­biec­tul creș­te­rii po­pu­la­ției și așa am aflat o mul­țime de lu­cruri in­te­re­sante. De pildă am aflat că ONU are un stu­diu pe­ri­o­dic al evo­lu­ției po­pu­la­ției și am re­u­șit să dau de ra­por­tul din 2004. În care ra­port ni se po­ves­tește care sunt pro­iec­ți­ile de evo­lu­ție a po­pu­la­ției până în 2300 pe baza a trei scenarii:

Va­ri­anta high mi se pare cel pu­țin fan­te­zistă pen­tru că nu văd cum am pu­tea în­că­pea pe pla­neta asta 36 de mi­li­arde de oa­meni, când acum sun­tem “doar” 7 mi­li­arde și nu mai avem loc unii de al­ții. În plus am dat o raită și pe la Glo­bal Fo­o­tprint Ne­twork de unde am aflat că as­tăzi con­su­măm cu 30% mai multe re­surse de­cât pro­duce pla­neta și că, pe baza pro­iec­ți­i­lor mo­de­rate fur­ni­zate de ONU (vezi mai sus), în 2050 vom avea ne­voie de 2 pla­nete si ju­mă­tate ca să aco­pe­rim re­sur­sele echi­va­lente consumului.

Mi-am adus aminte de te­o­ria mal­thu­si­ană – care sus­ți­nea că pla­neta nu su­portă o creș­tere con­ti­nuă a po­pu­la­ției și că există di­verse me­tode de a o con­trola, prin­tre care răz­bo­a­iele — și m‑am amu­zat de cri­ti­cile pe care i le adu­ceau Marx si En­gels, ul­ti­mul sus­ținând ri­tos că ști­ința va re­zolva pro­blema unei surse de hrană su­fi­ciente pen­tru a per­mite creș­te­rea sus­ți­nută a po­pu­la­ției. Ce mi-ar mai place să‑l hră­nesc vreo doi ani cu in­ven­ti­ile ști­in­ței în ma­te­rie de mâncare…

Ca să-mi în­chei in­ves­ti­ga­ți­ile am ur­mă­rit si ex­pu­ne­rea dom­nu­lui Bar­tlett des­pre ca­pa­ci­ta­tea noas­tră de a în­țe­lege func­ți­ile ex­po­nen­ți­ale. Aviz pen­tru cei ce vor să ur­mă­rească ex­pu­ne­rea: sunt opt părți ale fil­mu­lui pe Youtube.

M‑am în­tors cu gân­dul la mă­su­rile con­si­de­rate in­su­fi­ciente ale sta­tu­lui ro­mân de a spri­jini na­ta­li­ta­tea, prin in­dem­ni­za­ția de ma­ter­ni­tate, alo­ca­ție, ser­vi­ci­ile gra­tu­ite de edu­ca­ție. Și mi-am pus ur­mă­toa­rele întrebări:

  1. În con­di­ți­ile în care deja am de­pă­șit con­su­mul ra­țio­nal de re­surse și ne îm­pru­mu­tăm din re­sur­sele ge­ne­ra­ți­i­lor ur­mă­toare, este oare o idee în­țe­leaptă să în­cu­ra­jăm natalitatea?
  2. Dacă o fa­mi­lie de­cide să aibă un co­pil ar fi co­rect ca îna­inte de a‑l pro­crea să își asume o anu­mită con­tri­bu­ție la fon­du­rile sta­tu­lui prin taxe și im­po­zite? Cu alte cu­vinte dacă do­rești să pri­mești ceva gra­tuit de la cei­lalți co­na­țio­nali (pen­tru că ei plă­tesc până la urmă cos­tu­rile) nu ar fi fi­resc să ex­plici cu ce con­tri­bui și tu? Pen­tru că a avea un co­pil nu este o si­tu­a­ție de forță ma­joră cum e boala sau ac­ci­den­tul – când e fi­resc să fii aju­tat din so­li­da­ri­tate – ci un act de vo­ință per­so­nală, ale că­rui con­se­cințe nu poți să le pui în sar­cina altora.
  3. Cum ar tre­bui sanc­țio­nat un cu­plu care pro­crează re­pe­tat fără să aibă nici o con­tri­bu­ție la fon­dul de chel­tu­ieli ale sta­tu­lui? Ar tre­bui să nu i se acode alo­ca­ție? Ar tre­bui să nu i se per­mită ace­lui co­pil ac­ce­sul la edu­ca­ție? Tre­buie pe­dep­sit și co­pi­lul pen­tru ires­pon­sa­bi­li­ta­tea pă­rin­ți­lor? Care poate fi sanc­țiu­nea efi­cientă pen­tru pă­rinți? Muncă în fo­lo­sul comunității?
  4. Ar duce oare le­ga­li­za­rea pros­ti­tu­ției o po­si­bilă re­du­cere a na­ta­li­tă­ții neplanificate?

Sunt con­vins că se pot aduce multe ar­gu­mente îm­po­triva unor ast­fel de mă­suri pre­cum cele pe care le su­ge­rez, din per­spec­tiva drep­tu­ri­lor omu­lui. Fi­e­care in­di­vid are drep­tul de a se auto­de­ter­mina, tre­buie să se bu­cure de li­ber­tate in­di­vi­du­ală. Cu un amen­dament: li­ber­ta­tea lui se oprește acolo unde în­calcă li­ber­ta­tea ce­lor­lalți. Atunci când îți exer­sezi li­ber­ta­tea de a avea ur­mași tre­buie să ve­ri­fici dacă de­ci­zia ta afec­tează sau nu pe toți ceilalți.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Bogdan A

    Ex­ce­lent punc­tat, mi-ai adus gan­duri vechi in minte … si o pro­blema pe care o la­sa­sem de­o­parte — dar asta nu in­seamna ca a dis­pa­rut (nu stiu pe cine am ci­tat exact aici).
    Dupa cum s‑a men­tio­nat si in fil­mu­le­tul in­se­rat (re­mar­ca­bila pre­zen­tare de alt­fel), daca nu ale­gem noi mo­dul de sto­pare a cres­te­rii po­pu­la­tiei, atunci o va face na­tura si s‑ar pu­tea sa nu ne placa, me­to­dele fi­ind des­tul de dure (raz­boi, boli, in­fo­me­tare, etc).
    Ti­nand cont de ex­pe­rienta cam ne­re­u­sita a chi­ne­zi­lor cu mic­so­ra­rea na­ta­li­ta­tii, tind sa cred ca un prim pas ca­tre o me­toda ac­cep­ta­bila uman ar fi con­sti­en­ti­za­rea pe­ri­co­lu­lui prin edu­ca­tie, ur­mata de ma­suri vo­lun­tare. Insa acest vis are ace­lasi “bug” ca si co­mu­nis­mul — pre­su­pune ca toti oa­me­nii sunt altruisti.
    Ast­fel ca vor tre­bui ma­suri im­puse, cele 4 men­tio­nate de tine fi­ind des­tul de blande, pro­ba­bil vor re­zolva pro­blema inca “un mi­nut” — gan­dind ex­po­nen­tial ca in pre­zen­ta­rea dlui Bartlett.
    In plus in cele mai multe ca­zuri re­sur­sele sunt la li­mita chiar si pen­tru o cres­tere 0 — e tim­pul sa des­co­pe­rim re­surse noi sau cres­te­rea sa de­vina sca­dere accentuata.
    Im­pac­tul fe­no­me­nu­lui de­pa­seste gra­ni­tele, ast­fel ca ma­su­rile lu­ate la nive­lul unei tari tre­buie ur­mate de ma­jo­ri­ta­tea lu­mii, mai ales, dupa cum sus­ti­nea si dl Bar­tlett, de USA — cel mai mare con­su­ma­tor de re­surse pe cap de locuitor.
    Iar li­ber­ta­tea apli­cata res­pon­sa­bil e un con­cept ce tre­buie sa ac­tio­neze asu­pra ori­ca­rei ac­tiuni, nu nu­mai de­ci­ziei de avea un co­pil. Pu­tin in­te­leg insa con­cep­tul, ast­fel ca tot cu bi­ciul vor tre­bui im­puse re­gu­lile, chiar si cele ce de­cid su­pra­vi­e­tu­i­rea. Ra­mane de va­q­zut cine va avea cu­ra­jul, forta si in­de­ma­na­rea ne­ce­sara pen­tru a ma­ne­vra ca­pa­tul bi­ci­u­lui ca sa ne scoata din belea.
    Howgh !


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.