Lache și Mache

Nene Ian­cule, îți scriu ca să‐ți dau vești bune: Lache și Mache tră­iesc și‐ți trans­mit salu­tări. S‐au des­cur­cat des­tul de bine în vre­muri comu­niste – e drept au tre­buit să mai mănânce și niște rahat, dar asta‐i viața, nu‐i așa? – și acum sunt în vâr­ful pira­mi­dei, în descurco‐crație. Toată truda lor de a rămâne la supra­față e de‐abia acum pe deplin răs­plătită: Mache are pră­vă­lie la stradă, muș­te­rii încă se găsesc, iar Lache este mâna lui dreaptă. Trai, neneacă! Dar stai un bob zăbavă și ți‐oi spune pe‐ndelete des­pre ei.

Mai întâi să‐ți spun că Mache n‐a dus‐o rău nici cu comu­niș­tii, alt­min­teri man­ga­fale cam toți, dar băieți buni, zău! Îl știi dum­ne­ata pe Pro­to­po­pescu, ăla cu casele la strada Pri­mă­ve­rii, de ziceau unii că are ochii albaș­tri – ei să vezi come­die, s‐a găsit că e rudă cu Mache al nos­tru! Așa că mi ți l‐a aran­jat pe ami­cul Mache într‐o slu­jbă cal­duță printr‐un minis­ter, de unde, vezi bine, a luat o leafă grasă, după legea a veche. Acuma, după rivu­lu­ție (care rivu­lu­ție, monșer?! niște moftan­gii au tras cu pis­to­a­lele în stradă! când au venit gar­diș­tii fugi­seră toți care‐ncotro și n‐au mai găsit pe nici unii), ami­cul Pro­to­po­pescu a intrat în poli­tică și Mache s‐a gân­dit să des­chiză pră­vă­lia de care‐ți spu­neam – pri­mii muș­te­rii i‐a dat tot Pro­to­po­pescu săracu’, că îi cunoș­tea pe niște coate‐goale de prin niște minis­tere. Mache i‐a adus fru­mu­șel din con­dei și‐au sem­nat con­tract – lasă că Mache n‐avea nimic din ce pro­mi­sese să le vândă, că s‐a des­cur­cat el până la urmă, doar știi că‐i deș­tept, nevoie mare!

Azi așa, mâine așa, muș­te­rii de pe la stat se găseau, Mache a prins cheag și a cunos­cut și pe Cața­vencu de la par­tid, și pe Pris­tanda de la poli­ție, și pe Tipă­tescu de la pre­fec­tură –  nu te mai țiu în sus­pans: de ami­cul Pro­to­po­pescu aproape că nu mai e nevoie. Dar vezi dum­ne­ata că toată dara­vera a cres­cut și pră­vă­lia e cam mare, iar Spi­ri­don – băi­a­tul de pră­vă­lie de‐l luase de milă să ajute la treabă – nu e prea min­tos: cum să ții dita­mai negus­to­ria când Mache mai are și de plim­bat pe Zița la Paris, să o ducă la cum­pă­ră­turi la Viena, apoi să se îngri­jească și de domni­șoru’ Goe care mâine‐poimâine tre­buie dat la școală în stră­i­nă­tate?

Strâm­to­rat cu tim­pul, Mache s‐a gân­dit că i‐ar tre­bui o mână de aju­tor, a cău­tat și ce să vezi: jupân Ior­da­che, un papu­giu de prin Mol­dova, are un băiat tânăr, stu­dent în mana­ge­ment și eco­no­mist înnăs­cut pe care îl cheamă Lache. Și ce mân­drețe de băiat! Deș­tept, fru­mos, manie­rat, toate cali­tă­țile, ce mai calea‐valea! Are și MBA (nu știi dum­ne­ata ce e aia, dar e de bine) și lipici la norod, care‐l ascultă și‐l urmează ori­unde s‐ar duce. Așa că e numai bun de pus în față, la tej­ghea, să‐l vază muș­te­rii, să le vândă măr­fu­rile – să com­bată, cum s‐ar zice – în timp ce Mache șade și‐și răsu­cește mus­tă­țile și bea tutun.

E drept că Lache nu prea știe cum e cu nego­țul la pră­vă­lie, că acasă îl țineau mai mult să dea mân­care la găini și să pască vacile, dar e cura­jos peste măsură și are mână de fier: Spi­ri­don nici nu crâc­nește în fața lui. A mai adus Lache la pră­vă­lie și alte aju­toare, mai lumi­nate la minte decăt Spi­ri­don, dar tot el e de nădejde că ori­cât i‐ar pune la treabă mito­ca­nii tot gre­șesc. De aia și stă cu ochii pe ei cât e ziulica de lungă – să vină dimi­neața devreme la pră­vă­lie, să frece pode­lele lună, când or veni muș­te­rii să lucească totul ca nou! Rafturile‐s goale ce‐i drept, muș­te­rii cam pleacă fără să tăr­gu­iască nimic, dar dacă mito­ca­nii sunt dis­ci­pli­nați și ascul­tă­tori până la urmă or vinde ceva‐ceva. Și‐apoi muș­te­ri­lor nu le dai chiar ce cer, ci ce se mai găsește la îndemână: îi momești mai întâi cu cuvinte meș­te­șu­gite și‐apoi îi aduci fru­mu­șel la vorba ta.

Mache se minu­nează cât e ziua de lungă ce mân­drețe de tej­ghe­tar are. Cum îi aran­jează pe muș­te­rii, cum îi muș­tru­lu­iește pe băie­ții de pră­vă­lie! Bașca își face timp să‐i spună și lui, de șapte ori pe zi, cum merge nego­țul și ce isprăvi mai fac nătă­răii de anga­jați. E puțin îngri­jo­rat Mache că nu merge vân­za­rea prea bine, dar acuma știe și de ce, că i‐a expli­cat Lache: moftan­gii de anga­jați întâr­zie dimi­neața la pră­vă­lie și nu le stă min­tea la treabă. Auzi dum­ne­ata, cică nu le arde de muncă pen­tru că nu le‐a dat sâm­bria de trei luni! Păi ce, ăsta‐i motiv? De unde sâm­brie? Și‐așa e cam mare și‐a vor­bit el cu Lache s‐o mai aducă din con­dei nițel, măcar cu un sfert mai jos decât acum.

Dar ce să‐i faci nene Ian­cule, astea‐s vre­mu­rile. Negus­to­ria nu‐i treabă ușoară, însă cu Lache la tej­ghea o să răz­bească pră­vă­lia lui Mache până la urmă. Și dac‐o fi și‐o fi să nu mai vină muș­te­rii, are să se ducă dom’ Mache iară la Pro­to­po­pescu, să aran­jeze de‐un con­tract. Sau la Tipă­tescu, sau la Cața­vencu. De unde, de ne‐unde, tre­buie să se ivească ceva că nu se poate lăsa un fami­list și un om de onoare pre­cum Mache, stâlp al nego­țu­lui țării, să piară dim­pre­ună cu ami­cul său Lache. Pen­tru că, vorba ami­cu­lui Emi­ne­scu, “la trecutu‐ți mare, mare vii­tor!”.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Nechiz

    Am citit şi eu Lache și Mache de I.L.Caragiale.Mi-a plă­cut la nebunie,e o poveste sim­plă des­pre doi buni pri­e­teni.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu