Lache și Mache

Nene Ian­cule, îți scriu ca să-ți dau vești bune: Lache și Mache trăi­esc și-ți trans­mit salutări. S‑au des­cur­cat destul de bine în vre­muri comu­niste – e drept au tre­buit să mai mănânce și niște rahat, dar asta‑i viața, nu‑i așa? — și acum sunt în vâr­ful piramidei, în descurco-crație. Toată truda lor de a rămâne la suprafață e de-abia acum pe deplin răs­plătită: Mache are prăvălie la stradă, muș­terii încă se găs­esc, iar Lache este mâna lui dreaptă. Trai, neneacă! Dar stai un bob zăbavă și ți-oi spune pe-ndelete despre ei.

Mai întâi să-ți spun că Mache n‑a dus‑o rău nici cu comu­niștii, alt­minteri man­gafale cam toți, dar băieți buni, zău! Îl știi dum­neata pe Pro­topopescu, ăla cu casele la strada Primăverii, de ziceau unii că are ochii albaștri – ei să vezi come­die, s‑a găsit că e rudă cu Mache al nos­tru! Așa că mi ți l‑a aran­jat pe amicul Mache într‑o slu­jbă cal­duță printr-un min­is­ter, de unde, vezi bine, a luat o leafă grasă, după legea a veche. Acuma, după rivu­luție (care rivu­luție, monșer?! niște mof­tangii au tras cu pis­toalele în stradă! când au venit gardiștii fugis­eră toți care-ncotro și n‑au mai găsit pe nici unii), amicul Pro­topopescu a intrat în politică și Mache s‑a gân­dit să deschiză prăvălia de care-ți spuneam – primii muș­terii i‑a dat tot Pro­topopescu săracu’, că îi cunoștea pe niște coate-goale de prin niște min­is­tere. Mache i‑a adus fru­mușel din con­dei și-au sem­nat con­tract – lasă că Mache n‑avea nimic din ce promis­ese să le vândă, că s‑a des­cur­cat el până la urmă, doar știi că‑i deștept, nevoie mare!

Azi așa, mâine așa, muș­terii de pe la stat se găseau, Mache a prins cheag și a cunos­cut și pe Cațavencu de la par­tid, și pe Pri­s­tanda de la poliție, și pe Tipătescu de la pre­fec­tură —  nu te mai țiu în sus­pans: de amicul Pro­topopescu aproape că nu mai e nevoie. Dar vezi dum­neata că toată dar­avera a cres­cut și prăvălia e cam mare, iar Spiri­don – băiatul de prăvălie de‑l luase de milă să ajute la tre­abă – nu e prea mintos: cum să ții dita­mai negus­to­ria când Mache mai are și de plim­bat pe Zița la Paris, să o ducă la cumpără­turi la Viena, apoi să se îngri­jească și de dom­nișoru’ Goe care mâine-poimâine tre­buie dat la școală în străină­tate?

Strâm­torat cu tim­pul, Mache s‑a gân­dit că i‑ar tre­bui o mână de aju­tor, a cău­tat și ce să vezi: jupân Ior­dache, un papugiu de prin Moldova, are un băiat tânăr, stu­dent în man­age­ment și econ­o­mist înnăs­cut pe care îl cheamă Lache. Și ce mân­drețe de băiat! Deștept, fru­mos, manierat, toate cal­itățile, ce mai calea-valea! Are și MBA (nu știi dum­neata ce e aia, dar e de bine) și lipici la norod, care‑l ascultă și‑l urmează ori­unde s‑ar duce. Așa că e numai bun de pus în față, la tejghea, să‑l vază muș­terii, să le vândă măr­furile – să com­bată, cum s‑ar zice — în timp ce Mache șade și-și răsucește mustățile și bea tutun.

E drept că Lache nu prea știe cum e cu negoțul la prăvălie, că acasă îl țineau mai mult să dea mân­care la găini și să pască vac­ile, dar e cura­jos peste măsură și are mână de fier: Spiri­don nici nu crâc­nește în fața lui. A mai adus Lache la prăvălie și alte aju­toare, mai lumi­nate la minte decăt Spiri­don, dar tot el e de năde­jde că oricât i‑ar pune la tre­abă mito­canii tot greșesc. De aia și stă cu ochii pe ei cât e ziulica de lungă – să vină dimineața devreme la prăvălie, să frece podelele lună, când or veni muș­terii să lucească totul ca nou! Rafturile‑s goale ce‑i drept, muș­terii cam pleacă fără să tăr­guiască nimic, dar dacă mito­canii sunt dis­ci­plinați și ascultă­tori până la urmă or vinde ceva-ceva. Și-apoi muș­ter­ilor nu le dai chiar ce cer, ci ce se mai găsește la îndemână: îi momești mai întâi cu cuvinte meșteșugite și-apoi îi aduci fru­mușel la vorba ta.

Mache se min­unează cât e ziua de lungă ce mân­drețe de tejghetar are. Cum îi aran­jează pe muș­terii, cum îi muștru­luiește pe băieții de prăvălie! Bașca își face timp să‑i spună și lui, de șapte ori pe zi, cum merge negoțul și ce isprăvi mai fac nătărăii de anga­jați. E puțin îngri­jo­rat Mache că nu merge vân­zarea prea bine, dar acuma știe și de ce, că i‑a expli­cat Lache: mof­tangii de anga­jați întârzie dimineața la prăvălie și nu le stă mintea la tre­abă. Auzi dum­neata, cică nu le arde de muncă pen­tru că nu le‑a dat sâm­bria de trei luni! Păi ce, ăsta‑i motiv? De unde sâm­brie? Și-așa e cam mare și‑a vor­bit el cu Lache s‑o mai aducă din con­dei nițel, măcar cu un sfert mai jos decât acum.

Dar ce să‑i faci nene Ian­cule, astea‑s vre­murile. Negus­to­ria nu‑i tre­abă ușoară, însă cu Lache la tejghea o să răzbească prăvălia lui Mache până la urmă. Și dac‑o fi și‑o fi să nu mai vină muș­terii, are să se ducă dom’ Mache iară la Pro­topopescu, să aran­jeze de-un con­tract. Sau la Tipătescu, sau la Cațavencu. De unde, de ne-unde, tre­buie să se ivească ceva că nu se poate lăsa un familist și un om de onoare pre­cum Mache, stâlp al negoțu­lui țării, să piară dim­pre­ună cu amicul său Lache. Pen­tru că, vorba amicu­lui Emi­nescu, “la trecutu-ți mare, mare viitor!”.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Nechiz

    Am citit şi eu Lache și Mache de I.L.Caragiale.Mi‑a plă­cut la nebunie,e o poveste sim­plă despre doi buni pri­eteni.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu