Jocurile europene ale globalizării

Zi­lele as­tea s‑a in­fla­mat at­mosfera în ju­rul băn­ci­lor aus­triece, după anun­țul cu ade­vă­rat în­gri­jo­ră­tor fă­cut de Banca Aus­triei des­pre “re­du­ce­rea ex­pu­ne­rii în Eu­ropa de Est”, ca să fo­lo­sesc un ter­men pro­fe­sio­nal, deși măr­tu­ri­sesc că nu în­țe­leg în­tru to­tul sin­tagma. Atât cât în­țe­leg îmi dau seama că ceea ce li se cere fli­a­le­lor băn­ci­lor din Ro­mâ­nia să nu mai acorde cre­dite și, în schimb, să în­cu­ra­jeze de­po­zi­tele pen­tru a co­lecta o parte a ba­ni­lor. Asta în­seamnă mai de­parte că dezvol­ta­rea unei afa­ceri cu cre­dite de la băn­cile aus­triece va fi di­fi­cilă — con­di­ți­ile vor fi dez­a­van­ta­joase — iar cei ce vor să in­ves­tească sau să mo­der­ni­zeze afa­ceri vor tre­bui să se adre­seze al­tor bănci. Ce­lor gre­cești este ex­clus, ele deja au în­ce­put efor­tul de a co­lecta de­po­zite și nu mă aș­tept să fie foarte avan­ta­jos să te îm­pru­muți de la o eco­no­mie aflată în co­laps. Ce­lor fran­ceze nu le merge nici lor ex­cep­țio­nal, dacă so­co­tim di­fi­cul­tă­țile pe care le are So­ci­ete Ge­ne­rale si mai nou chiar Franța ca țară. Și atunci de unde mai poți lua un cre­dit în con­di­ții rezonabile?

Dom­nul Bă­sescu s‑a in­fla­mat. A fă­cut de­cla­ra­ții dure și un ne­a­vi­zat ar crede că o face pen­tru că apără in­te­re­sele ro­mâ­ni­lor. E ade­vă­rat, men­ți­ne­rea cre­di­tă­rii în Ro­mâ­nia este în in­te­re­sul nos­tru, pen­tru că alt­fel in­trăm în mari com­pli­ca­ții fi­nan­ci­are și eco­no­mice. Dar nu asta cred că îl frământă pe dom­nul pre­șe­dinte. Pri­mul lui gând este de­si­gur la clasa po­li­tică din care pro­vine, mai ales la par­ti­dul care l‑a pro­pul­sat în vâr­ful pi­ra­mi­dei și care va plăti pre­țul elec­to­ral al unei pră­bu­șiri eco­no­mice. Eu ci­tesc de­cla­ra­ția lui în con­tex­tul ale­ge­ri­lor de anul vi­i­tor: BCR și Rai­ffe­i­sen ar pu­tea în­de­părta de­fi­nitv șansele PDL de a se men­ține la pu­tere. Pu­ține, atâ­tea câte mai sunt. Pe de altă parte sta­tul ro­mân este prin­ci­pa­lul cli­ent al cre­di­te­lor pri­vate, cu care își sus­ține chel­tu­ie­lile — opri­rea cre­di­tă­rii pune ac­tu­ala pu­tere în mare di­fi­cul­tate, chiar acum în prag de an electoral.

Din­colo de cal­cu­lele po­li­tice mes­chine cu care sun­tem deja obiș­nu­iți și la care nici nu ne sin­chi­sim să mai re­ac­țio­năm, pro­blema re­du­ce­rii ex­pu­ne­rii băn­ci­lor este foarte se­ri­oasă. Dacă Aus­tria dă to­nul la asta, de dra­gul de a‑și men­ține ra­tin­gul de țară, se va crea un pre­ce­dent care va per­mite și al­tora să se com­porte iden­tic. Fără fi­nan­țare, eco­no­mia din Ro­mâ­nia va avea mari pro­bleme, mai ales în sec­to­rul pri­vat. Îm­pru­mu­tu­rile de la FMI vor fi in­jec­tate în sec­to­rul de stat, ceea ce în­seamnă că vor mai exista oport­u­ni­tăți doar în con­trac­tele cu sta­tul. Și știm toți cum se acordă aceste con­tracte. Dacă sec­to­rul pri­vat își scade tu­ra­ția vom in­tra în co­laps. Rău de tot.

Cursa pen­tru atra­ge­rea de­po­zi­te­lor e în toi. A în­ce­put ti­mid, a con­ti­nuat cu oferta hi­lară a unei bănci gre­cești care oferă prin tra­gere la sorți un bi­let la Olim­pi­ada vi­i­toare, dar va con­t­nua mult mai se­rios, cred eu. Nu știu câtă li­chi­di­tate există în Ro­mâ­nia, dar si­gur fi­e­care bancă mi­zează pe mu­ta­rea de­po­zi­te­lor de la ce­le­lalte bănci — a în­ce­put deci faza “care pe care”. Ca să fie și mai in­te­re­sant se aud opi­nii des­pre cum sta­tul ro­mân ar tre­bui să fie in­te­re­sat și el de atra­ge­rea ba­ni­lor de la po­pu­la­ție, pro­ba­bil prin ti­tluri de stat, ceea ce va proba pa­tri­o­tis­mul nos­tru: vom pa­ria pe sta­tul ro­mân și pe șansele noas­tre co­mune sau vom alege so­lu­ția in­di­vi­du­a­listă și ne vom în­crede în băn­cile stră­ine spri­ji­nite de eco­no­mii mai pu­ter­nice ca a noas­tră? Lipsa noas­tră de co­e­ziune ca na­țiune cred că va in­flu­ența mult această decizie.

Din­colo de as­pec­tele de teh­nică fi­nan­ci­ară, o în­tre­bare de­vine din ce în ce mai stă­ru­i­toare: cine a be­ne­fi­ciat de fa­vo­ru­rile pe care le-am fă­cut în ul­ti­mii ani Oc­ci­den­tu­lui? Am vân­dut băn­cile pen­tru că Eu­ropa ne‑a ce­rut asta, am vân­dut ma­rile com­pa­nii de stat pen­tru că eram cri­ti­cați peste tot des­pre pier­de­rile lor. Mai toate au ajuns în mâi­nile mul­ti­na­țio­na­le­lor ves­tice, care fie le-au ex­ploa­tat cu suc­ces, fie le-au în­chis ca să facă po­si­bile im­por­tul pro­pri­i­lor pro­duse, dar, ori­cum au pro­ce­dat, au fă­cut pro­fi­turi uri­așe și au re­pa­triat dis­cret ba­nii că­tre ță­rile-mamă. Ro­mâ­nii nu sunt be­ne­fi­ci­a­rii aces­tor pri­va­ti­zări, asta e si­gur. Sin­gu­rii care au be­ne­fi­ciat cu ade­vă­rat au fost cei din clasa po­li­tică, care au do­rit un “boom” eco­no­mic care să le per­mită să ne vândă ilu­zi­ile unei so­ci­e­tăți în care bu­năs­ta­rea e ge­ne­rală și fe­ri­ci­rea e per­ma­nentă. Nu există așa ceva și nici nu va exista vreo­dată. A exis­tat doar oport­u­ni­ta­tea de a face sume imense de bani pen­tru cli­en­tela po­li­tică, de a fura ne­s­tin­ghe­rit pe fon­dul pri­va­ti­ză­rii Ro­mâ­niei. Ceea ce am ob­ți­nut poate fi ușor con­ta­bi­li­zat: ba­nii noș­tri sunt în bu­zu­na­rele unor stră­ini, ener­gia ne‑o dau stră­i­nii la ce preț do­resc ei, mân­ca­rea vine prin lan­țu­rile de ma­ga­zine de­ți­nute de mul­ti­na­țio­nale. Glo­ba­li­za­rea a mu­ș­cat zdra­văn din Ro­mâ­nia și acum mes­tecă sa­tis­fă­cută. Și nu ne oprim aici, se pare că mai avem de dat câte ceva: că­ile fe­rate, ga­zul, Olt­chim… Încă n‑a pus ni­meni ochii pe agri­cul­tură, dar nu m‑aș mira să văd “in­ves­ti­tori stra­te­gici” apă­rând în vi­i­to­rul imediat.

Mă în­treb cât va mai dura până când ro­mâ­nii vor în­țe­lege ce li se în­tâm­plă. Și cât va mai dura până când vor lua ati­tu­dine. Pen­tru că tim­pul trece și cu fi­e­care zi e prea tar­divă re­ac­ția noas­tră la jo­cu­rile eu­ro­pene ale globalizării.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...