Am gă­sit pe Yo­u­tube o di­ser­ta­ție a lui Jean Kil­bo­urne des­pre fe­lul în care se ra­por­tează as­tăzi pu­bli­ci­ta­tea la per­so­na­li­ta­tea noas­tră, cu pre­că­dere în ca­zul fe­me­i­lor. Mai mult de­cât atât, e un dis­curs des­pre co­mu­ni­care prin pu­bli­ci­tate și mass-me­dia, un su­biect ex­trem de spi­nos și de di­fi­cil – spun asta pen­tru că îi gă­sesc un mi­lion de cu­su­ruri ac­tu­a­lu­lui mod de a co­mu­nica, dar orice mă­sură de a‑l co­rija ar pu­tea fi eti­che­tată drept li­mi­tare a li­ber­tă­ții de ex­pri­mare. Și, până la urmă, ajungi să te în­trebi ce este de fapt li­ber­ta­tea de ex­pri­mare și unde îi sunt li­mi­tele. Sau dacă li­ber­ta­tea ex­pri­mă­rii in­di­vi­du­ale ar tre­bui să aibă un tra­ta­ment se­pa­rat față de ex­pri­ma­rea tip mass-me­dia.

Iată di­zer­ta­ția:

Sunt multe as­pecte in­te­re­sante pe care Jean Kil­bo­urne le sub­li­ni­ază: trans­for­ma­rea noas­tră în obiecte, se­xu­a­li­za­rea măn­că­rii, a vi­o­len­ței și im­pac­tul pro­fund pe care aceste ten­dințe îl au asu­pra exis­ten­ței noas­tre la nivel in­di­vi­dual și de so­ci­e­tate. Se­xul vinde orice și de aceea sun­tem îm­pinși că­tre o men­ta­li­tate do­mi­nată de ero­tism, ca ex­pre­sie a unei fi­lo­zo­fii de viață de ti­pul “cea mai bună cale de a scăpa de o ten­ta­ție este să ob­ții sa­tis­fa­ce­rea ei”. Adică să con­su­măm, ca să ge­ne­răm pro­fit.

Con­clu­zia doam­nei Kil­bo­urne că tre­buie în pri­mul rând să de­ve­nim con­ști­enți de ceea ce ni se co­mu­nică, pen­tru ca trep­tat să de­ve­nim su­fi­cient de mulți pen­tru a im­pune o schim­bare este cât se poate de lo­gică – mai pu­țin lo­gic mi se pare că vinde DVD-ul cu acest dis­curs la un preț exor­bi­tant de 295$, mult prea pi­pe­rat pen­tru a fi van­da­bil pen­tru pu­bli­cul larg. Cum să atingă atunci nive­lul de au­diență ne­ce­sar edu­ca­ției? La în­ce­pu­tul fil­mu­lui este o notă care pare să per­mită uti­li­za­rea sa li­beră în scop edu­ca­țio­nal — dacă e așa, îmi re­trag cu­vin­tele.

În­cerc să ig­nor acest as­pect și să re­țin ar­gu­men­tele sale, con­ving­ă­toare și bine do­cu­men­tate. Este ade­vă­rat că exem­plele vin din cul­tura ame­ri­cană, mult mai agre­sivă ca pu­bli­ci­tate, dar chiar și în Ro­mâ­nia s‑ar pu­tea găsi exem­ple pen­tru toate ti­pu­rile de ma­ni­pu­lare prin pu­bli­ci­tate. Pen­tru că în fi­nal, ori­cât am vrea să igo­răm acest lu­cru, co­mu­ni­ca­rea in­clude un anu­mit pro­cent de ma­ni­pu­lare. To­nul pe care for­mu­lăm o pro­po­zi­ție, con­tex­tul în care spu­nem ceva, sunt in­stru­mente de ma­ni­pu­lare a ce­lor­lalți, ade­sea in­con­ști­ente. Cine poate sta­bili până unde această ma­ni­pu­lare este ac­cep­ta­bilă și de unde de­vine no­civă? Cum pu­tem sta­bili li­mite fără să cen­zu­răm?

În ceea ce mă pro­vește în­tre­ba­rea e încă des­chisă, dar sunt con­vins că ar tre­bui să existe cel pu­țin două cri­te­rii de cen­zu­rare a co­mu­ni­că­rii: nu­mă­rul de per­soane că­rora te adre­sezi și obiec­ti­vul fi­nal al co­mu­ni­că­rii. Ex­pri­ma­rea in­di­vi­du­ală tre­buie să rămână li­beră, li­mi­tată doar de re­gula res­pec­tă­rii li­ber­tă­ții ce­lor­lalți – nu se poate numi li­ber­tate de ex­pri­mare atunci când vi­o­lezi drep­tul alt­cuiva de a avea o opi­nie di­fe­rită sau de a nu te as­culta. Cât des­pre obiec­ti­vul fi­nal al co­mu­ni­că­rii, dacă e vorba de co­mui­care în masă (ci­tește mass-me­dia), el tre­buie să fie cul­tu­ral sau in­for­ma­tiv, în nici un caz ge­ne­ra­rea de pro­fit prin vân­zare. Mai sim­plu: orice pu­bli­ci­tate ar tre­bui să fie su­pusă unor re­guli im­puse de so­ci­e­tate.

Și atunci o să mă în­tre­bați: păi asta nu e cen­zură? Ba da. Cum fa­cem să fie o cen­zură bună?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Sorin Sfirlogea

    @Gabila: Nu prea îm­păr­tă­șesc opi­nia că oa­me­nii nu sunt ma­ni­pu­la­bili la nivel de masă. Mă gân­desc doar la mo­dul în care re­u­șesc să strângă vo­turi par­ti­dele ro­mâ­nești cu doar câ­teva kile de fă­ină și o plasă pe care își trec sem­nul elec­to­ral. Sau la suc­ce­sul cu care se vând cos­me­ti­cele pla­sate sub chi­pul unei ac­trițe ce­le­bre…

  2. Gabila_m

    Co­mu­ni­ca­rea si ma­ni­pu­la­rea au apa­rut si au evo­luat im­pre­una, de la ca­risma si arta la sti­inta.
    Tar­ziu a apa­rut mass me­dia, care a ofe­rit do­me­niul uni­ver­sal de apli­care. Iar pro­fi­tu­rile ob­ti­nute nu au la­sat nicio par­ti­cica a sti­in­tei ma­ni­pu­la­rii ne­ex­ploa­tata.
    Asta nu poate de­cat sa ne bu­cure…
    Dupa 200 de ani de dezvol­tare in­cre­di­bila si cu fon­duri prac­tic ne­li­mi­tate, so­ci­e­ta­tea s‑a do­ve­dit aproape imuna la teh­nica ma­ni­pu­la­rii. Ne­prin­ci­pial si in­zes­trat de na­tura cu or­go­liu, ego­cen­trism, spi­rit an­ta­go­nic, omul a fa­cut ca orice teh­nica de ma­ni­pu­lare in masa sa esu­eze.
    Ome­ni­rea este re­zis­tenta la hi­p­noza, me­saje su­bli­mi­nale, tea­tru, sim­bo­lism, su­ges­tie, auto­su­ges­tie, fru­mos, urat, min­ciuna, ade­var… Si asta se in­tam­pla na­tu­ral.
    Ma­ni­pu­la­rea in masa a in­tam­pi­nat o re­zis­tenta de ne­ba­nuit din par­tea so­ci­e­ta­tii. Oa­me­nii re­fuza sa ras­punda sin­cron, pre­cum cai­nii lui Pa­v­lov.
    To­tusi, in­di­vi­dual, omul este ma­ni­pu­la­bil.
    Nu poate de­cat sa ne bu­cure fap­tul ca ma­ni­pu­la­rea unu sin­gur om nu aduce pro­fit, deci nu pre­zinta in­te­res co­mer­cial. Iar omul, in afara de in­zes­tra­rea lui na­tu­rala, mai are un atu — edu­ca­tia.
    Am in­va­tat de mici ca per­soa­nele straine nu sunt de in­cre­dere si nu e bine sa vor­bim cu ei.
    La fel pu­tem sa in­va­tam ca pu­bli­ci­ta­tea e pe­ri­cu­loasa, chiar daca apare la te­le­vi­zo­rul nos­tru, in casa noas­tra …

  3. Alin Vaida

    2 ches­tii în ju­rul me­diei:

    “The ave­rage ame­ri­can is ex­po­sed to over 3000 ads every sin­gle day”. Nu văd cum poți lupta îm­po­triva exa­ge­ră­ri­lor, exa­ge­rând (în afara ca­zu­lui în care ad-ul e o uni­tate de ma­sură pen­tru vreun tip nou de ra­di­a­ție, caz în care am în­țe­les eu lu­cru­rile greșit).

    “Just think of how stu­pid the ave­rage per­son is, and then re­a­lize half of them are even stu­pi­der!” (de la Ge­orge Car­lin ci­tire). Deci, da? 🙂 Des­pre ce cen­zură vor­bim? Un pro­cent des­tul de mare de oa­meni con­sumă cu fre­ne­zie ge­nul ăsta de re­clame, sar și la bă­taie dacă le iei cli­pu­rile alea hai­oase 😉

    Re­de­ve­nind se­ri­oși, to­tul pleacă (și ai spus‑o nu o dată) de la ob­ți­ne­rea pro­fi­tu­lui prin orice mij­loace, iar ma­ni­pu­la­rea gro­so­lană e doar unul din ele. Asta mi se pare buba cea mare, asta tre­buie ‘cen­zu­rat’.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu