Weekend-ul ăsta a început prost pentru cultura mondială și s‑a sfârșit în aceeași notă. Sâmbătă a murit Cesaria Evora, iar duminică Vaclav Havel. Două personalități care au lăsat în urma lor, fiecare în felul său, o moștenire pentru noi toți. Dacă vocea Divei desculțe e cunoscută în România datorită concertelor sale – din câte știu a venit de mai multe ori – Vaclav Havel e cunoscut mai mult ca inițiator al “Revoluției de catifea” și președinte al Cehiei timp de zece ani. Îmi e greu să judec dacă e mai importantă contribuția sa politică decât cea culturală, dar cred că personalitatea sa va rămâne un reper european.
Pe Cesaria Evora nu am vazut‑o niciodată într-un spectacol. Îmi pare rău. Am amânat mereu întâlnirea cu ea, din motive neimportante. Un gest de reverență față de un artist cu totul special:
Despre Vaclav Havel ar fi multe de spus. Am citit de‑a lungul timpului despre ceea ce face și spune, știri mai importante sau mai nerelevante, însă ceva nu s‑a schimbat niciodată: credința lui că în primul rând avem nevoie de cultură. In memoriam Vaclav Havel vă invit să vedeți un discurs ținut în 2009, la Forumul pentru o Europă creativă. O pledoarie memorabilă despre valorile culturale și prevalența lor în fața economiei.
Lasă un comentariu