În oglinda istoriei

Felul în care sun­tem priv­iți de cele­lalte nați­uni ale lumii a fost, este și va fi de mare impor­tanță pen­tru noi românii pen­tru că sun­tem teri­bili de orgo­lioși și foarte sen­si­bili când vine vorba de etichetele care ne sunt aso­ci­ate. Nu‑i vorbă, la fel sunt și alte nații – cred că francezii și-au ales cocoșul ca sim­bol național din ace­leași motive, mân­dria și orgoliul de a aparține Franței, deși sunt unii răută­cioși care spun că l‑au ales pen­tru că e sin­gura pasăre care stă cu picioarele în rahat și cântă. Deose­birea din­tre noi și francezi este însă una destul de mare: istoric vorbind, noi am fost un popor căruia i s‑au întâm­plat lucruri, în timp ce francezii au făcut să se întâm­ple lucruri. Din per­spec­tiva asta, orgoliul nos­tru național pare un pic cam deplasat.

A apărut de curând pe descopera.ro un arti­col despre modul în care ne per­ce­peau amer­i­canii în anii ‘40 (mulțumesc pen­tru link, Daniel!), în perioada în care le-am declarat război din pos­tura de ali­ați ai Ger­maniei. Un antropolog amer­i­can, doamna Ruth Bene­dict, alt­minteri o per­son­al­i­tate a dome­ni­u­lui, a pregătit pen­tru statul amer­i­can un raport despre cul­tura și com­por­ta­men­tul nos­tru. N‑am să redau tot conțin­u­tul, vă las plăcerea lec­turii arti­colu­lui. Mie mi s‑a părut intere­sant.

Mai intere­sant decât arti­colul în sine este lun­gul șir de comen­tarii postate (când am ver­i­fi­cat ultima oară erau 100) – am încer­cat să le citesc în diag­o­nală și nu am avut nici o sur­priză să con­stat că ele se încadrează aproape per­fect în mod­elul pe care l‑am descris într-un arti­col mai vechi. Fie sun­tem indig­nați de imag­inea oare­cum neg­a­tivă descrisă de acest studiu, fie îl aprobăm cu resemnare, considerându‑l “trist, dar ade­vărat”. Românii sunt polar­izați diferit, n‑am făcut o sta­tis­tică să văd dacă sunt mai mulți resem­nați sau indig­nați – de fapt nici nu e impor­tantă pro­porția. Ceea ce mi se pare impor­tant e că (aproape) nimeni nu privește situ­ația în mod real­ist, asumându-și real­i­tatea, dar afir­mând și dor­ința de a schimba ceva în priv­ința asta. Aparent nu există soluții pen­tru bolile noas­tre naționale. Unii neagă simp­tomele, alții cred că sun­tem în metas­tază.

E o cat­e­gorie largă de per­soane care argu­mentează că și amer­i­canii sunt opor­tu­niști etc etc, scăpând din vedere un prin­cipiu esențial: com­para­i­son n’est pas rai­son – com­para­ția nu este un argu­ment. Fap­tul că amer­i­canii sunt sau nu opor­tu­niști nu ne exonerează de acest defect. În treacăt fie spus, ne-ar tre­bui niște cur­suri în șco­l­ile românești despre dez­batere și log­ica argu­men­tației. Observ că foarte multe per­soane cad în păcatul argu­men­tării prin com­para­ție.

Ade­vărul este că sun­tem opor­tu­niști, că sac­ri­ficăm oricând onoarea pen­tru interese ime­di­ate și avem obsesia câș­tig­urilor facile și rapide. Relați­ile interu­mane sunt bazate în prin­ci­pal pe intere­sul creării unei rețele de relații utile, care să ne ajute să ne des­cur­căm. Favorizăm mai întot­deauna improviza­ția de moment și uităm să clădim temeinic. Sun­tem mân­dri până la prostie când vor­bim de ceea ce am putea fi ca popor, dar umili și colab­o­rațion­iști de îndată ce apare primul semn de autori­tate a unui alt neam. Ne-au supus cumanii, slavii, turcii, ungurii, ger­manii și mai nou multi­naționalele – am ple­cat gru­mazul aproape fără crâc­nire și nu putem găsi nici măcar un sin­gur exem­plu în isto­ria noas­tră în care am stat ver­ti­cali ști­ind că n‑aveam nici o șansă. Ne-am obținut inde­pen­dența sub câr­muirea unui rege străin, căruia îi datorăm fap­tul că azi sun­tem o țară și nu o sumă de minorități din granițele altor state.

Putem să ne privim în oglinda isto­riei și să recunoaștem aceste ade­văruri? Și apoi să clădim un alt­fel de popor român pornind de la această măr­tur­isire?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu