În oglinda istoriei

Felul în care sun­tem pri­viți de cele­lalte națiuni ale lumii a fost, este și va fi de mare impor­tanță pen­tru noi româ­nii pen­tru că sun­tem teri­bili de orgo­li­oși și foarte sen­si­bili când vine vorba de eti­che­tele care ne sunt aso­ci­ate. Nu‐i vorbă, la fel sunt și alte nații – cred că fran­ce­zii și‐au ales coco­șul ca sim­bol națio­nal din ace­leași motive, mân­dria și orgo­liul de a apar­ține Fran­ței, deși sunt unii rău­tă­cioși care spun că l‐au ales pen­tru că e sin­gura pasăre care stă cu picioa­rele în rahat și cântă. Deo­se­bi­rea din­tre noi și fran­cezi este însă una des­tul de mare: isto­ric vor­bind, noi am fost un popor căruia i s‐au întâm­plat lucruri, în timp ce fran­ce­zii au făcut să se întâm­ple lucruri. Din per­spec­tiva asta, orgo­liul nos­tru națio­nal pare un pic cam depla­sat.

A apă­rut de curând pe descopera.ro un arti­col des­pre modul în care ne per­ce­peau ame­ri­ca­nii în anii ‘40 (mul­țu­mesc pen­tru link, Daniel!), în peri­oada în care le‐am decla­rat răz­boi din pos­tura de ali­ați ai Ger­ma­niei. Un antro­po­log ame­ri­can, doamna Ruth Bene­dict, alt­min­teri o per­so­na­li­tate a dome­ni­u­lui, a pre­gă­tit pen­tru sta­tul ame­ri­can un raport des­pre cul­tura și com­por­ta­men­tul nos­tru. N‐am să redau tot con­ți­nu­tul, vă las plă­ce­rea lec­tu­rii arti­co­lu­lui. Mie mi s‐a părut inte­re­sant.

Mai inte­re­sant decât arti­co­lul în sine este lun­gul șir de comen­ta­rii pos­tate (când am veri­fi­cat ultima oară erau 100) – am încer­cat să le citesc în dia­go­nală și nu am avut nici o sur­priză să con­stat că ele se înca­drează aproape per­fect în mode­lul pe care l‐am des­cris într‐un arti­col mai vechi. Fie sun­tem indig­nați de ima­gi­nea oare­cum nega­tivă des­crisă de acest stu­diu, fie îl apro­băm cu resem­nare, considerându‐l “trist, dar ade­vă­rat”. Româ­nii sunt pola­ri­zați dife­rit, n‐am făcut o sta­tis­tică să văd dacă sunt mai mulți resem­nați sau indig­nați – de fapt nici nu e impor­tantă pro­por­ția. Ceea ce mi se pare impor­tant e că (aproape) nimeni nu pri­vește situ­a­ția în mod rea­list, asumându‐și rea­li­ta­tea, dar afir­mând și dorința de a schimba ceva în pri­vința asta. Apa­rent nu există solu­ții pen­tru bolile noas­tre națio­nale. Unii neagă simp­to­mele, alții cred că sun­tem în metas­tază.

E o cate­go­rie largă de per­soane care argu­men­tează că și ame­ri­ca­nii sunt oport­u­niști etc etc, scă­pând din vedere un prin­ci­piu esen­țial: com­pa­rai­son n’est pas rai­son – com­pa­ra­ția nu este un argu­ment. Fap­tul că ame­ri­ca­nii sunt sau nu oport­u­niști nu ne exo­ne­rează de acest defect. În trea­căt fie spus, ne‐ar tre­bui niște cur­suri în șco­lile româ­nești des­pre dez­ba­tere și logica argu­men­ta­ției. Observ că foarte multe per­soane cad în păca­tul argu­men­tă­rii prin com­pa­ra­ție.

Ade­vă­rul este că sun­tem oport­u­niști, că sacri­fi­căm ori­când onoa­rea pen­tru inte­rese ime­di­ate și avem obse­sia câști­gu­ri­lor facile și rapide. Rela­ți­ile inte­ru­mane sunt bazate în prin­ci­pal pe inte­re­sul creă­rii unei rețele de rela­ții utile, care să ne ajute să ne des­cur­căm. Favo­ri­zăm mai întot­dea­una impro­vi­za­ția de moment și uităm să clă­dim teme­i­nic. Sun­tem mân­dri până la pros­tie când vor­bim de ceea ce am putea fi ca popor, dar umili și cola­bo­ra­ți­o­niști de îndată ce apare pri­mul semn de auto­ri­tate a unui alt neam. Ne‐au supus cuma­nii, sla­vii, tur­cii, ungu­rii, ger­ma­nii și mai nou mul­ti­na­țio­na­lele – am ple­cat gru­ma­zul aproape fără crâc­nire și nu putem găsi nici măcar un sin­gur exem­plu în isto­ria noas­tră în care am stat ver­ti­cali ști­ind că n‐aveam nici o șansă. Ne‐am obți­nut inde­pen­dența sub câr­mu­i­rea unui rege străin, căruia îi dato­răm fap­tul că azi sun­tem o țară și nu o sumă de mino­ri­tăți din gra­ni­țele altor state.

Putem să ne pri­vim în oglinda isto­riei și să recu­noaș­tem aceste ade­vă­ruri? Și apoi să clă­dim un alt­fel de popor român por­nind de la această măr­tu­ri­sire?


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu