Matematica democrației

Să zicem că într‐o zi vine la tine cineva și‐ți spune: “îți dau un milion de euro dacă te supui unei eva­luări făcută de cunos­cu­ții tăi sub pro­tec­ția ano­ni­ma­tu­lui și dacă în final obții măcar nota 8 din 10“. În momen­tul ăla sigur îți trec prin cap gân­duri refe­ri­toare la cum te vor apre­cia cei ce te cunosc și, chiar dacă a afla ce gân­dește cu ade­vă­rat lumea des­pre tine e un exer­ci­țiu cu con­se­cințe pri­mej­di­oase, un milion de euro e o miză pen­tru care sunt sigur că te‐ai învoi să treci prin proba asta. Să zicem că ar fi un for­mu­lar cu multe între­bări, iar la fie­care între­bare s‐ar răs­punde cu o notă de la 0 la 10. Între­bă­rile ar fi foarte cuprin­ză­toare ca dome­nii: cum te com­porți în soci­e­tate, cum te îngri­jești de părin­ții tăi, de copiii tăi, cât de pro­fe­si­o­nist ești la ser­vi­ciu, cum te porți cu soția/soțul, cum te îngri­jești de sănă­ta­tea ta, cât de pre­vă­ză­tor ești pen­tru vii­tor, cum îți res­pecți țara și tra­di­ți­ile șamd. For­mu­la­rul ar fi apoi dis­tri­buit către 100 de per­soane: 5 din fami­lia ta, 15 colegi de ser­vi­ciu și 80 de vecini. După eva­lu­a­rea rezul­ta­te­lor ai afla că ai luat nota 6. Deci ai ratat pre­miul de un milion.

Ți s‐ar da apoi posi­bi­li­ta­tea să afli câte ceva des­pre struc­tura rezul­ta­te­lor ches­tio­na­ru­lui. Așa ai afla că media note­lor fami­lei a fost 9,50, a cole­gi­lor de ser­vici 8,20, iar a veci­ni­lor 5,40. Ai mai afla că veci­nii ți‐au dat note foarte mici la com­pe­ten­țele pro­fe­sio­nale și la com­por­ta­men­tul față de părinți, iar cole­gii te‐au depunc­tat la com­por­ta­me­nul față de copii și soție/soț. Și ți s‐ar explica că nota finală a fost obți­nută prin însu­ma­rea tutu­ror note­lor și împăr­ți­rea la 100. Pariez pe un milion de euro că ai fi revol­tat. Și pe bună drep­tate. Ce știu cole­gii de ser­vi­ciu des­pre copiii tăi? Nimic sau mai nimic. Ce știu veci­nii des­pre pro­fe­sio­na­lis­mul tău? Habar n‐au. Cât de corect este ca oame­nii ăștia să îți anu­leze șansele la o viață mai bună exprimându‐se asu­pra unor lucruri des­pre care nu au nici o cali­fi­care să se pro­nunțe?

Te‐ai replia pro­ba­bil puțin și te‐ai gândi cum să îndrepți nedrep­ta­tea. Ai sco­toci prin mai multa sau mai puțina mate­ma­tică pe o știi și ai rea­liza că ceea ce ar fi fost corect ar fi fost media pon­de­rată, nu cea arit­me­tică. Desi­gur, dacă nota fami­liei ar avea o pon­dere de 50%, cea a cole­gi­lor de 30% și cea a veci­ni­lor de 20% ai obține 8,30. Mili­o­nul ar fi al tău. Și e cât se poate de jus­ti­fi­cat ca des­pre tine să se exprime toți, dar gre­u­ta­tea opi­niei lor să fie pro­por­țio­nală cu gra­dul în care te cunosc.

Din când în cănd demo­cra­ția pre­su­pune că toți ne expri­măm opi­ni­ile des­pre înco­tro ar tre­bui să ne îndrep­tăm ca soci­e­tate. Apoi se face media arit­me­tică a rezul­ta­te­lor și așa aflăm cum ne va fi vii­to­rul.

În fine, un citat care mi se pare rele­vant la subiect:

The best argu­ment against demo­cracy is a five minute con­ver­sa­tion with the ave­rage voter.

Win­ston Chur­chill

și un arti­col foarte inte­re­sant, în opi­nia mea.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. camil

    inte­re­santă abordare,dar totuși, din­colo de exem­plul sim­plu de față, cum alo­căm pon­de­rile res­pec­tive într‐o soci­e­tate? cât valo­rează votul unui pro­fe­sor de teo­rie poli­tică față de votul unui agri­cul­tor? este pri­mul din­tre ei, a pri­ori, mai apt în a face ale­geri „bune” decât ulti­mul?
    în cazul dat, lucru­rile sunt clare: părin­ții și pri­e­te­nii ne cunosc cel mai bine, tin­zând de ase­me­nea să fie subiec­tivi în apre­ci­eri. res­tul, sunt igno­ranți și obiec­tivi. cam așa e și cu vota­rea: 99% din­tre ale­gă­tori votează „după ure­che”, fără a cunoaște de fapt can­di­da­ții.

    • Sorin Sfirlogea

      Încă îmi pun și eu această între­bare. Dacă ar exista posi­bi­li­ta­tea unor instru­mente IT pro­ba­bil că s‐ar putea face niște teste de tip Pro­me­trics sau Brain­bench (un ser­ver cre­ază alea­tor un ches­tio­nar dintr‐un număr foarte mare de între­bări, la care ai niște răs­pun­suri de tip a,b,c sau d). Sco­rul obți­nut arată "nive­lul de edu­ca­ție" poli­tică pe care îl ai și este folo­sit în pon­de­rare. Dar cum duci tes­tul la țară? Cum te asi­guri că nu răs­punde Vasile în locul lui Ion? Nu știu. Poate că sunt solu­ții, dar nu le văd eu.

  2. Sorin Sfirlogea

    Puteau fi și pri­e­te­nii în ecu­a­ție, pen­tru că lumea se spri­jină într‐adevăr pe ges­turi și fapte ano­nime. Ideea pe care am vrut s‐o sub­li­niez este gra­dul dife­rit de cunoaș­tere pe care îl avem des­pre lucruri asu­pra cărora ni se cere să ne pro­nun­țăm, miza fiind vii­to­rul tutu­ror.

  3. Alice

    Înţe­leg argu­men­ta­ţia, dar nu înţe­leg de ce din eşan­tio­nul ăla de jude­că­tori lip­sesc prietenii…Înţeleg că miza era aceea de a sub­li­nia pon­de­rea şi rele­vanţa cuiva şi nu aceea de a con­strui un eşan­tion repre­zen­ta­tiv. Şi totuşi, nu înţe­leg de ce lip­sesc pri­e­te­nii…
    Din­colo de asta, sunt lucruri pe care le face dreapta fără să ştie stânga, dară­mite fami­lia, cole­gii, veci­nii.
    Poate că lumea asta se spri­jină pe fap­tele celor tăcuţi, celor neş­tiuţi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu