Să zi­cem că într‑o zi vine la tine ci­neva și-ți spune: “îți dau un mi­lion de euro dacă te su­pui unei eva­luări fă­cută de cu­nos­cu­ții tăi sub pro­tec­ția ano­ni­ma­tu­lui și dacă în fi­nal ob­ții mă­car nota 8 din 10“. În mo­men­tul ăla si­gur îți trec prin cap gân­duri re­fe­ri­toare la cum te vor apre­cia cei ce te cu­nosc și, chiar dacă a afla ce gân­dește cu ade­vă­rat lu­mea des­pre tine e un exer­ci­țiu cu con­se­cințe pri­mej­di­oase, un mi­lion de euro e o miză pen­tru care sunt si­gur că te-ai în­voi să treci prin proba asta. Să zi­cem că ar fi un for­mu­lar cu multe în­tre­bări, iar la fi­e­care în­tre­bare s‑ar răs­punde cu o notă de la 0 la 10. În­tre­bă­rile ar fi foarte cu­prin­ză­toare ca do­me­nii: cum te com­porți în so­ci­e­tate, cum te în­gri­jești de pă­rin­ții tăi, de co­piii tăi, cât de pro­fe­si­o­nist ești la ser­vi­ciu, cum te porți cu soția/soțul, cum te în­gri­jești de să­nă­ta­tea ta, cât de pre­vă­ză­tor ești pen­tru vi­i­tor, cum îți res­pecți țara și tra­di­ți­ile șamd. For­mu­la­rul ar fi apoi dis­tri­buit că­tre 100 de per­soane: 5 din fa­mi­lia ta, 15 co­legi de ser­vi­ciu și 80 de ve­cini. După eva­lu­a­rea re­zul­ta­te­lor ai afla că ai luat nota 6. Deci ai ra­tat pre­miul de un milion.

Ți s‑ar da apoi po­si­bi­li­ta­tea să afli câte ceva des­pre struc­tura re­zul­ta­te­lor ches­tio­na­ru­lui. Așa ai afla că me­dia no­te­lor fa­mi­lei a fost 9,50, a co­le­gi­lor de ser­vici 8,20, iar a ve­ci­ni­lor 5,40. Ai mai afla că ve­ci­nii ți-au dat note foarte mici la com­pe­ten­țele pro­fe­sio­nale și la com­por­ta­men­tul față de pă­rinți, iar co­le­gii te-au de­punc­tat la com­por­ta­me­nul față de co­pii și soție/soț. Și ți s‑ar ex­plica că nota fi­nală a fost ob­ți­nută prin în­su­ma­rea tu­tu­ror no­te­lor și îm­păr­ți­rea la 100. Pa­riez pe un mi­lion de euro că ai fi re­vol­tat. Și pe bună drep­tate. Ce știu co­le­gii de ser­vi­ciu des­pre co­piii tăi? Ni­mic sau mai ni­mic. Ce știu ve­ci­nii des­pre pro­fe­sio­na­lis­mul tău? Ha­bar n‑au. Cât de co­rect este ca oa­me­nii ăș­tia să îți anu­leze șansele la o viață mai bună ex­pri­mându-se asu­pra unor lu­cruri des­pre care nu au nici o ca­li­fi­care să se pronunțe?

Te-ai re­plia pro­ba­bil pu­țin și te-ai gândi cum să în­drepți ne­drep­ta­tea. Ai sco­toci prin mai multa sau mai pu­țina ma­te­ma­tică pe o știi și ai re­a­liza că ceea ce ar fi fost co­rect ar fi fost me­dia pon­de­rată, nu cea arit­me­tică. De­si­gur, dacă nota fa­mi­liei ar avea o pon­dere de 50%, cea a co­le­gi­lor de 30% și cea a ve­ci­ni­lor de 20% ai ob­ține 8,30. Mi­li­o­nul ar fi al tău. Și e cât se poate de jus­ti­fi­cat ca des­pre tine să se ex­prime toți, dar gre­u­ta­tea opi­niei lor să fie pro­por­țio­nală cu gra­dul în care te cunosc.

Din când în cănd de­mo­cra­ția pre­su­pune că toți ne ex­pri­măm opi­ni­ile des­pre în­co­tro ar tre­bui să ne în­drep­tăm ca so­ci­e­tate. Apoi se face me­dia arit­me­tică a re­zul­ta­te­lor și așa aflăm cum ne va fi viitorul.

În fine, un ci­tat care mi se pare re­le­vant la subiect:

The best ar­gu­ment against de­mo­cracy is a five mi­nute con­ver­sa­tion with the ave­rage voter. 

Win­ston Churchill

și un ar­ti­col foarte in­te­re­sant, în opi­nia mea.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Alice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. camil

    in­te­re­santă abordare,dar to­tuși, din­colo de exem­plul sim­plu de față, cum alo­căm pon­de­rile res­pec­tive într‑o so­ci­e­tate? cât va­lo­rează vo­tul unui pro­fe­sor de te­o­rie po­li­tică față de vo­tul unui agri­cul­tor? este pri­mul din­tre ei, a pri­ori, mai apt în a face ale­geri „bune” de­cât ultimul?
    în ca­zul dat, lu­cru­rile sunt clare: pă­rin­ții și pri­e­te­nii ne cu­nosc cel mai bine, tin­zând de ase­me­nea să fie su­biec­tivi în apre­ci­eri. res­tul, sunt ig­no­ranți și obiec­tivi. cam așa e și cu vo­ta­rea: 99% din­tre ale­gă­tori vo­tează „după ure­che”, fără a cu­noaște de fapt candidații.

    • Sorin Sfirlogea

      Încă îmi pun și eu această în­tre­bare. Dacă ar exista po­si­bi­li­ta­tea unor in­stru­mente IT pro­ba­bil că s‑ar pu­tea face niște teste de tip Pro­me­trics sau Brain­bench (un ser­ver cre­ază alea­tor un ches­tio­nar dintr-un nu­măr foarte mare de în­tre­bări, la care ai niște răs­pun­suri de tip a,b,c sau d). Sco­rul ob­ți­nut arată “nive­lul de edu­ca­ție” po­li­tică pe care îl ai și este fo­lo­sit în pon­de­rare. Dar cum duci tes­tul la țară? Cum te asi­guri că nu răs­punde Va­sile în lo­cul lui Ion? Nu știu. Poate că sunt so­lu­ții, dar nu le văd eu.

  2. Sorin Sfirlogea

    Pu­teau fi și pri­e­te­nii în ecu­a­ție, pen­tru că lu­mea se spri­jină într-ade­văr pe ges­turi și fapte ano­nime. Ideea pe care am vrut s‑o sub­li­niez este gra­dul di­fe­rit de cu­noaș­tere pe care îl avem des­pre lu­cruri asu­pra că­rora ni se cere să ne pro­nun­țăm, miza fi­ind vi­i­to­rul tuturor.

  3. Alice

    Înţe­leg ar­gu­men­ta­ţia, dar nu înţe­leg de ce din eşan­tio­nul ăla de ju­de­că­tori lip­sesc prietenii…Înţeleg că miza era aceea de a sub­li­nia pon­de­rea şi re­le­vanţa cuiva şi nu aceea de a con­strui un eşan­tion re­pre­zen­ta­tiv. Şi to­tuşi, nu înţe­leg de ce lip­sesc prietenii…
    Din­colo de asta, sunt lu­cruri pe care le face dreapta fără să ştie stânga, da­ră­mite fa­mi­lia, co­le­gii, vecinii.
    Poate că lu­mea asta se spri­jină pe fap­tele ce­lor tă­cuţi, ce­lor neştiuţi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.