Nu știu dacă ați observat și voi, dar în ultima vreme pe canalele Discovery și Viasat sunt difuzate obsesiv documentare despre Hitler și atrocitățile celui de-al doilea război mondial. Domnul Adolf este mediatizat intens, în sens negativ și nu m‑am putut opri să nu mă întreb de ce acum și de ce atât de insistent. S‑ar putea să aibă o legătură cu similitudinile dintre situația actuală și cea dinaintea celui de-al doilea război mondial – și atunci și acum lumea traversa o criză economică profundă, nervii mondiali erau și sunt inflamați, e de ajuns o mică scânteie. Poate că editorii canalelor Discovery vor să ne aducă aminte unde se poate ajunge când lucrurile o iau razna din punct de vedere economic și politic.
Pe de altă parte însă, sunt și diferențe mari între cele două perioade: atunci Germania tocmai fusese umilită după primul război mondial, iar Imperiul German și cel Austro-Ungar fuseseră dezmembrate. Mândria națională a popoarelor germanice era profund rănită. Astăzi Germania susține economia Europei și este la un pas de a‑și impune voința economică și politică altor state, fără să tragă nici un foc de armă.
E curios totuși, cum observa Carmen, că nu există în mod similar documentare la fel de minuțios elaborate despre isprăvile altor personaje istorice, cum ar fi de pildă Stalin, despre care se spune că ar fi făcut măcar tot atâtea victime câte a făcut Hitler. Poate e mult mai dificil să colectezi imagini și informații: se poate ca rușii să nu fie foarte dornici să-și expună părțile mai puțin lăudabile ale istoriei lor. Totuși, puțină dreptate istorică ar trebui făcută pentru că e prea multă responsabilitate aruncată în spatele poporului german.
Ar fi la fel de drept să ne aducem aminte că teoria rasei ariane – care a stat la baza lagărelor de concentrare – e parte dintr‑o teorie mai largă a eugeniei, care a început cu mult înainte. Malthus a fost unul din primii oameni de știință care a propovăduit necesitatea controlului populației. L‑au susținut Charles Darwin și Francis Galton prin lucrările lor ulterioare. O mulțime de personalități, care se bucură azi de apreciere, au fost adepții teoriilor eugenice: Emile Zola, George Bernard Shaw, Aldous Huxley ca să enumăr doar câțiva.
Statele Unite ale Americii au derulat un program eugenic susținut care a durat până prin anii ‘60, care a constat în sterilizări mai consimțite și mai forțate ale persoanelor suspecte de a da naștere unor copii cu deficiențe fizice sau mentale. Cărțile și studiile americane au fost exportate în Germania (cu sprijinul fundației Rockefeller) și există probe concrete despre aprobarea de care se bucurau în rândul eugeniștilor americani acțiunile lui Josef Mengele, pe care apoi tot americanii l‑au numit “îngerul morții”. Ceea ce au făcut germanii a fost să schimbe criteriile după care îi selectau pe cei inapți de reproducere și să adopte măsura radicală a exterminării lor, în locul sterilizării. Deși despre eutanasiere că metodă de acțiune a eugeniei se vorbise deja intens și în America, unde a avut destui adepți – de pildă Insitutul Carnegie o recomanda în 1911.
Istoria este făcută de învingători. Dacă Germania ar fi câștigat al doilea război mondial, lumea ar fi arătat cu totul altfel azi. Nu știu dacă mai bine sau mai rău, dar sigur altfel. Și este bine să ne aducem aminte despre faptele reale, care transcend informațiile promovate la nivel oficial, ca să înțelegem că există multă ipocrizie în istoria fiecărei națiuni. Mai ales că, fiind șapte miliarde deja, eugenia s‑ar putea să apară curând ca opțiune. Întrebarea e cu ce instrumente va lucra și care vor fi criteriile sale de evaluare.
Lasă un comentariu