Computer sau televizor?

Tele­viz­iunea este prob­a­bil una din­tre cele mai tâmpite idei care ne-au venit în ultimul secol. Îmi dau seama că 99% din oameni ar fi în deza­cord cu mine, dar eu sunt tot mai con­vins de asta. De fapt nu tele­viz­iunea e neapărat prob­lema, ci modul în care este uti­lizată în ziua de azi. Ideea că altcineva, care habar n‑are cine sunt eu, sta­bilește ce tre­buie să-mi difuzeze pe ecran, pe baza unor așa-zise sta­tis­tici și rating-uri, mi se pare jig­ni­toare la adresa inteligenței mele. E ca și cum mi-ar spune: “băi­ete, ești prost, lasă că știm noi mai bine ce tre­buie să-ți arătăm”.

S‑a vor­bit mult despre lipsa de inter­ac­tiv­i­tate a tele­viz­iu­nii, care con­duce cu tim­pul la inca­pac­i­tatea de a gândi autonom – ajungi să aștepți de la altceva sau altcineva să-ți spună ce tre­buie să faci. Sunt întru totul de acord că așa stau lucrurile, dar asta nu e totul. Când citești o carte te con­cen­trezi asupra tex­tu­lui, iar această focalizare durează un timp mai mult sau mai puțin îndelun­gat, dar în orice caz mintea se cen­trează pe ideile expri­mate de scri­itor. Te mai ridici, îți iei un sand­wich, bei niște apă, cauți un măr, te duci la toaletă, dar chiar și în clipele ace­lea de pauză în creier îți stăruie imag­inile zugrăvite de carte. Ești conec­tat la atmos­feră, te amesteci cu per­son­ajele cărții, ai timp sufi­cient ca să trans­feri infor­mați­ile în memo­ria de lungă durată, cea care te îmbogățește pe dinăun­tru.

La tele­vi­zor infor­mația e per­ma­nent frag­men­tată. Nu ai timp să te con­cen­trezi asupra unui subiect, pen­tru că se trece la altul. Calupurile de pub­lic­i­tate sunt o voioasă țopăială de la lax­a­tive la par­fumuri. Emi­si­u­nile și filmele se între­rup înain­tea momentelor cul­mi­nante ca să facă loc pub­lic­ității. Firul logic se rupe, emoția se sus­pendă. Tre­cem brusc în prozaic – căr­bunele med­i­c­i­nal elim­ină gazele intesti­nale, ca o con­tin­uare log­ică a secvenței din film în care el se pregătește să o sărute pe ea. Cine a decis că asta îmi doresc eu? De bună seamă acționarul pos­tu­lui tv, care vrea profit. Acum e momen­tul de rat­ing maxim și el se vinde bine pen­tru publ­ci­tate. Prob­lema este că această frag­mentare con­tinuă și vol­un­tară a infor­mației duce cu tim­pul la inca­pac­i­tatea de con­cen­trare a spec­ta­toru­lui, la super­fi­cial­i­tate și la greșita idee că e impor­tant doar ce per­cepi la prima vedere.

Pe inter­net lucrurile par mai nor­male. Îți alegi sin­gur conțin­u­tul pe care îl dorești, citești, urmărești filme, vezi imag­ini. Toate par ok, dar pe fiecare link, în fiecare colț de pag­ină web te pân­dește pub­lic­i­tatea și spam-ul. Ai tre­cut cu mouse-ul peste o poză, zbang! ia de-aici o reclamă pe tot ecranul la ceva ce n‑are legă­tură cu ce citeai. Te chinui să găsești modal­i­tatea de închidere a stupize­niei răsărite de nicăieri, dar nu mereu e așa de sim­plu. Abia ai scă­pat de idioțe­nia aia, trosc! un pop-up cu altă reclamă. Noroc că s‑au inven­tat plugin-urile alea de blo­care a pub­lic­ității – Dum­nezeu să le dea sănă­tate ălora de le crează și le întrețin.

Se vor­bește tot mai des despre tele­viz­iunea inter­ac­tivă, unde spec­ta­torul ar putea să decidă ce vrea să vadă dintr‑o ofertă pre­definită, dar nu observ să se treacă de la vorbe la fapte. Pe de altă parte ce difer­ență ar fi față de un site media care face exact ace­lași lucru? Prob­a­bil că, încet-încet, tele­vi­zoarele vor dis­părea lăsând locul com­put­erelor (iată un exem­plu), dar mass-media încă n‑a găsit metoda prin care să ne bage pe gât pub­lic­i­tatea așa cum o face acum. Sau n‑am găsit noi metoda să le interz­icem asta.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu