Extratereștrii din trafic

De fie­care dată când plouă în Bucu­rești, tra­fi­cul devine un coș­mar. Nu că n‐ar fi așa tot tim­pul, dar când plouă este cu ade­vă­rat infer­nal. Și pro­ba­bil că nici n‐ar fi prea multe de spus des­pre asta dacă a doua zi n‐ar spune toată lumea ace­eași frază, des­pre cei­lalți șoferi și felul în care ei se trans­formă în moco­fani atunci când plouă. La nivel indi­vi­dual, fie­care șofer este impe­ca­bil. La nivel de grup, toți sunt un dez­as­tru.

Din ‘95 încoace par­ti­cip zi de zi la car­na­va­lul tra­fi­cu­lui bucu­reș­tean. E o nesfâr­șită bucu­rie și plă­cere să con­stat că, pe măsură ce trece tim­pul, șofe­rul bucu­reș­tean este tot mai abil, mai edu­cat și mai inte­li­gent. Evi­dent, sunt iro­nic. Dragi par­ti­ci­panți la tra­fic, îmi vine să vă strâng de gât în fie­care zi. Cul­mea e că și voi gân­diți la fel… v‐am zis eu că de fapt nu noi sun­tem pro­blema, ci extra­te­reș­trii ăia, care apar de undeva, nu știu de unde, mai ales când plouă – niște ființe foarte ase­mă­nă­toare cu noi, care se suie în mașini și aproape ca blo­chează stră­zile, mer­gând ezi­tant și hao­tic, pe câte două benzi con­co­mi­tent, cu picioa­rele înfipte con­ti­nuu în frână și tran­că­nind într‐una la tele­foa­nele mobile. Doar așa se explică de ce tra­fi­cul e ca dracu’, dar nici­u­nul din­tre noi nu e de vină pen­tru asta.

De fapt, ce e tra­fi­cul? Am “gugă­lit” ca să aflu mai multe, dar n‐am avut mare suc­ces. M‐am întors tot la DEX, de unde am aflat că tra­fi­cul este “tota­li­ta­tea trans­por­tu­ri­lor de măr­furi sau de per­soane care se fac pe o anu­mită cale de comu­ni­ca­ție, cu anu­mite mij­loace de trans­port, într‐un inter­val de timp și în con­di­ții pre­ci­zate”. Aha! Deci căți sun­tem pe stradă în uni­ta­tea de timp.

Dar de ce te‐ai plimba mai mult timp cu mașina? În școală, la orele de fizică am învă­țat că spa­țiul este egal cu tim­pul înmul­țit cu viteza. De aici, prin ope­ra­ții sub­tile de mate­ma­tică, se poate ajunge la con­clu­zia ulu­i­toare că tim­pul este rezul­ta­tul împăr­ți­rii dis­tan­ței par­curse la viteza de mers. Deci, când gene­rezi mai mult tra­fic, ori ai mers o dis­tanță mai mare, ori te miști mai încet. Așa crește tra­fi­cul. Dacă dăm la o parte pro­blema dis­tan­ței și soco­tim că majo­ri­ta­tea nu ne plim­băm inu­til pe stradă (așa o fi?), înseamnă că pro­blema vine de la viteză.

Sun­tem tot mai mulți șoferi pe stradă, așa că viteza scade din cauza numă­ru­lui tot mai mare de mașini care se înghe­suie pe ace­leași străzi. Asta e expli­ca­ția gene­ral accep­tată, dar e oare sin­gu­rul motiv pen­tru care tra­fi­cul e prost?

Dacă ne‐ar fi edu­cat cineva, părin­ții sau școala, că pen­tru orice ai face e bine să ai un mic plan pre­a­la­bil, multe lucruri ar merge mai bine în Româ­nia. Din păcate nu e așa. Lipsa de pla­ni­fi­care a tra­se­u­lui e un simp­tom aproape gene­ra­li­zat al șofe­ru­lui român. În ulti­mul moment își dă seama că vrea să facă stânga, dar e pe banda din dreapta. Nici o pro­blemă, trage de volan, în nouă cazuri din zece nici nu sem­na­li­zează și se duce unde are treabă, înso­țit de un cor de cla­xoane și scrâș­nete de frâne. O întreagă cohortă de mașini frâ­nează și se opresc – durează zece‐douăzeci de secunde până când tra­fi­cul se reia.

Alt exem­plu: a greșit tra­seul și e nevoie de ocol mare pen­tru a reveni pe cel corect. Dar, minune, uite o stradă cu sens inter­zis pen­tru el/ea, care însă l‐ar duce mira­cu­los exact unde tre­buia să fie. Se avântă cu curaj pe ea, la jumă­ta­tea dru­mu­lui dă nas în nas cu cineva care cir­culă nor­mal pe strada cu sens unic – începe nego­ci­e­rea: mai dă cu spa­tele, se suie nițel pe tro­tuar, se stre­coară cu chiu și vai pe lângă mași­nile par­cate. Toată ope­ra­ția durează minute bune. În fine, trece. Mai merge câțiva metri – altul care vine pe sen­sul corect. Nervi, cla­xoane, dar nu renunță. Iar cu spa­tele, iar pe tro­tuar. Și tot așa.

Când tra­fi­cul e intens, spa­ți­ile din­tre mașini se mic­șo­rează, dis­tanța între per­cep­ție și reac­ție se scur­tează. Tre­buie luate deci­zii rapide, dar corecte. Pre­siu­nea e tot mai mare. Deci ce poți face dacă ești pre­sat să iei o deci­zie și nu știi care e aia? Bine­în­țe­les, frâ­nezi! Nu ai pla­ni­fi­cat din timp tra­seul și nu știi pe unde s‐o iei? Frâ­nezi! Nu ai anti­ci­pat ce fac cei­lalți din jurul tău și te sur­prind miș­că­rile lor? Frâ­nezi! Nu erai atent și brusc s‐a schim­bat situ­a­ția din jurul tău? Frâ­nezi! În spa­tele tău frâ­nează toată coloana de mașini. Alte zeci de secunde până se reia tra­fi­cul.

Nici dacă mă pici cu ceară n‐am să înțe­leg de ce s‐a sim­pli­fi­cat atât de mult exa­me­nul de con­du­cere, de vreme ce tra­fi­cul nece­sită abi­li­tăți tot mai bune de șofer. Proba de poli­gon mi se pare esen­ți­ală ca să demon­strezi că într‐adevăr con­tro­lezi o mașină. Însă pen­tru că super­fi­ci­a­li­ta­tea e încu­ra­jată, o întâl­nim zi de zi pe stradă sub forma de neîn­demâ­nări: șoferi care nu știu să par­cheze late­ral și blo­chează strada cu ten­ta­ti­vele lor cara­ghi­oase, șoferi care înca­lecă mai multe benzi, șoferi care nu știu să se înca­dreze pe bandă după un viraj, șoferi care nu înțe­leg cum func­țio­nează pri­o­ri­ta­tea atunci când nu sunt semne de cir­cu­la­ție.

Din­colo de toate, există desi­gur și actele volun­tare: vor­bi­tul la tele­fon, con­du­când impru­dent sau prea încet, plim­bă­rile inu­tile cu mașina când se pot face câțiva pași pe jos sau s‐ar putea lua un mij­loc de trans­port în comun.

Dar toate cele de mai sus nu le faci tu, dra­gul meu șofer bucu­reș­tean, ci extra­te­reș­trii ăia care ne inva­dează stră­zile.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Andreea

    Stiu ca suna a ste­re­o­tip, dar, Sorin, cred ca pro­blema nu e nea­pa­rat ploaia, extra­te­res­trul sau capa­ci­ta­tea limi­tata a infras­truc­tu­rii. Sin­cer, pare­rea mea este ca lipsa de res­pect fata de cei din jur duce la toate aven­tu­rile pe care le ai in tra­fic. Si ca sa cla­ri­fic, ceea ce facem in tra­fic (indi­fe­rent ca sun­tem la volan, la ghi­don ori pe pro­pri­ile picioare) este sa afir­mam sus si tare "EU am pri­o­ri­tate, indi­fe­rent de ce cre­deti voi, cei din jurul meu, indi­fe­rent de regu­lile pe care am agreat sa le aplic, indi­fe­rent de orice". Filo­so­fic vor­bind, cre­dinta ca EU con­tez mai pre­sus de orice duce la toate incur­ca­tu­rile pe care intr‐un final ace­lasi "EU" dar ceva mai ciu­fulit tre­buie sa le rezolve …
    Tra­ge­dia e ca pri­mim ace­easi lec­tie, in fie­care zi, si tot nu pri­ce­pem … Si mai rau decat atat, astep­tam ca cei­lalti sa faca o schim­bare in modul de a se com­porta in tra­fic si pe urma 'mai vedem noi' daca fac si EU ace­easi schim­bare.
    Cul­mea este ca ace­easi soferi care cir­cula pe linia de tram­vai cand au chef spun ca 'aia de la Poli­tie sunt de vina, sa puna domne' niste amenzi mai mari, ca doar asa ii poto­lesc…'
    Iro­nic, nu?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, asta voiam să sub­li­niez și eu, că ori­cât de proaste ar fi dru­mu­rile și ori­cât de mare ploaia, până la urmă tot noi sun­tem cei care ne chi­nuim reci­proc cel mai tare. Îmi place ideea cu EU‐l care e mai pre­sus de orice și apoi ace­lași EU, mai ciu­fulit tre­buie să iasă din încur­că­tură. Voiam să scriu ceva des­pre limi­tele liber­tă­ții și nu‐mi venea inspi­ra­ția din ce direc­ție să abor­dez ideea… acum știu. Mul­țu­mesc.

  2. Alin

    Pro­blema e și din cauză că cine ar tre­bui să‐și facă treaba nu și‐o face. De când umblu prin Bucu­rești, o sin­gură dată am văzut pe cineva tras pe dreapta pen­tru mers pe linia de tram­vai.
    Iar des­pre (ne)dezvoltarea infras­truc­tu­rii, ce‐ar mai fi de spus?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, func­țio­nează un fel de tole­ranță dău­nă­toare a poli­ției, care invită la com­por­ta­mente de genul celor de mai sus. Cât des­pre infras­truc­tură – asta‐i o altă dis­cu­ție. E proastă într‐adevăr, ar putea fi opti­mi­zat tra­fi­cul prin sen­suri unice bine gân­dite (am văzut asta în Paris, rea­li­zat într‐un mod foarte inge­nios și efi­cient), dar tot va exista o limită a îmbu­nă­tă­ți­ri­lor, pen­tru că ora­șul ăsta n‐a fost gân­dit să aibă așa un tra­fic. Da' ce ne împie­dică să avem bun simț față de cei din jurul nos­tru și măcar să nu facem lucru­rile mai rele decât sunt?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu