Extratereștrii din trafic

De fiecare dată când plouă în București, trafi­cul devine un coș­mar. Nu că n‑ar fi așa tot tim­pul, dar când plouă este cu ade­vărat infer­nal. Și prob­a­bil că nici n‑ar fi prea multe de spus despre asta dacă a doua zi n‑ar spune toată lumea aceeași frază, despre ceilalți șoferi și felul în care ei se trans­formă în moco­fani atunci când plouă. La nivel indi­vid­ual, fiecare șofer este impeca­bil. La nivel de grup, toți sunt un deza­s­tru.

Din ‘95 încoace par­ticip zi de zi la car­navalul trafi­cu­lui bucureștean. E o nes­fârșită bucurie și plăcere să con­stat că, pe măsură ce trece tim­pul, șoferul bucureștean este tot mai abil, mai edu­cat și mai inteligent. Evi­dent, sunt ironic. Dragi par­tic­i­panți la trafic, îmi vine să vă strâng de gât în fiecare zi. Cul­mea e că și voi gândiți la fel… v‑am zis eu că de fapt nu noi sun­tem prob­lema, ci extratereștrii ăia, care apar de undeva, nu știu de unde, mai ales când plouă — niște ființe foarte asemănă­toare cu noi, care se suie în mașini și aproape ca blochează străzile, mergând ezi­tant și haotic, pe câte două benzi con­comi­tent, cu picioarele înfipte con­tinuu în frână și trancănind într-una la tele­foanele mobile. Doar așa se explică de ce trafi­cul e ca dracu’, dar nici­unul din­tre noi nu e de vină pen­tru asta.

De fapt, ce e trafi­cul? Am “gugălit” ca să aflu mai multe, dar n‑am avut mare suc­ces. M‑am întors tot la DEX, de unde am aflat că trafi­cul este “total­i­tatea trans­por­turilor de măr­furi sau de per­soane care se fac pe o anu­mită cale de comu­ni­cație, cu anu­mite mijloace de trans­port, într-un inter­val de timp și în condiții pre­cizate”. Aha! Deci căți sun­tem pe stradă în uni­tatea de timp.

Dar de ce te-ai plimba mai mult timp cu mașina? În școală, la orele de fiz­ică am învățat că spațiul este egal cu tim­pul înmulțit cu viteza. De aici, prin oper­ații sub­tile de matem­at­ică, se poate ajunge la con­cluzia uluitoare că tim­pul este rezul­tatul împărțirii dis­tanței par­curse la viteza de mers. Deci, când generezi mai mult trafic, ori ai mers o dis­tanță mai mare, ori te miști mai încet. Așa crește trafi­cul. Dacă dăm la o parte prob­lema dis­tanței și soco­tim că majori­tatea nu ne plim­băm inutil pe stradă (așa o fi?), înseamnă că prob­lema vine de la viteză.

Sun­tem tot mai mulți șoferi pe stradă, așa că viteza scade din cauza număru­lui tot mai mare de mașini care se îngh­e­suie pe ace­leași străzi. Asta e expli­cația gen­eral accep­tată, dar e oare sin­gu­rul motiv pen­tru care trafi­cul e prost?

Dacă ne-ar fi edu­cat cineva, părinții sau școala, că pen­tru orice ai face e bine să ai un mic plan pre­al­a­bil, multe lucruri ar merge mai bine în Româ­nia. Din păcate nu e așa. Lipsa de plan­i­fi­care a traseu­lui e un simp­tom aproape gen­er­al­izat al șofer­u­lui român. În ultimul moment își dă seama că vrea să facă stânga, dar e pe banda din dreapta. Nici o prob­lemă, trage de volan, în nouă cazuri din zece nici nu sem­nal­izează și se duce unde are tre­abă, însoțit de un cor de claxoane și scrâșnete de frâne. O întreagă cohortă de mașini frânează și se opresc – durează zece-douăzeci de secunde până când trafi­cul se reia.

Alt exem­plu: a greșit traseul și e nevoie de ocol mare pen­tru a reveni pe cel corect. Dar, min­une, uite o stradă cu sens interzis pen­tru el/ea, care însă l‑ar duce mirac­u­los exact unde tre­buia să fie. Se avântă cu curaj pe ea, la jumă­tatea dru­mu­lui dă nas în nas cu cineva care cir­culă nor­mal pe strada cu sens unic – începe negocierea: mai dă cu spatele, se suie nițel pe tro­tuar, se stre­coară cu chiu și vai pe lângă mașinile par­cate. Toată oper­ația durează minute bune. În fine, trece. Mai merge câțiva metri – altul care vine pe sen­sul corect. Nervi, claxoane, dar nu renunță. Iar cu spatele, iar pe tro­tuar. Și tot așa.

Când trafi­cul e intens, spați­ile din­tre mașini se micșore­ază, dis­tanța între per­cepție și reacție se scurtează. Tre­buie luate decizii rapide, dar corecte. Pre­siunea e tot mai mare. Deci ce poți face dacă ești pre­sat să iei o decizie și nu știi care e aia? Bineînțe­les, frânezi! Nu ai plan­i­fi­cat din timp traseul și nu știi pe unde s‑o iei? Frânezi! Nu ai antic­i­pat ce fac ceilalți din jurul tău și te sur­prind mișcările lor? Frânezi! Nu erai atent și brusc s‑a schim­bat situ­ația din jurul tău? Frânezi! În spatele tău frânează toată coloana de mașini. Alte zeci de secunde până se reia trafi­cul.

Nici dacă mă pici cu ceară n‑am să înțe­leg de ce s‑a sim­pli­fi­cat atât de mult exa­m­enul de con­duc­ere, de vreme ce trafi­cul nece­sită abil­ități tot mai bune de șofer. Proba de poligon mi se pare esențială ca să demon­strezi că într-adevăr con­trolezi o mașină. Însă pen­tru că super­fi­cial­i­tatea e încu­ra­jată, o întâl­nim zi de zi pe stradă sub forma de neîn­demânări: șoferi care nu știu să parcheze lat­eral și blochează strada cu ten­ta­tivele lor caraghioase, șoferi care încalecă mai multe benzi, șoferi care nu știu să se încadreze pe bandă după un viraj, șoferi care nu înțe­leg cum funcționează pri­or­i­tatea atunci când nu sunt semne de cir­cu­lație.

Din­colo de toate, există desigur și actele vol­untare: vor­bitul la tele­fon, con­ducând impru­dent sau prea încet, plim­bările inutile cu mașina când se pot face câțiva pași pe jos sau s‑ar putea lua un mijloc de trans­port în comun.

Dar toate cele de mai sus nu le faci tu, dragul meu șofer bucureștean, ci extratereștrii ăia care ne invadează străzile.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Andreea

    Stiu ca suna a stereotip, dar, Sorin, cred ca prob­lema nu e nea­parat ploaia, extrater­e­strul sau capac­i­tatea lim­i­tata a infra­struc­turii. Sin­cer, par­erea mea este ca lipsa de respect fata de cei din jur duce la toate aven­turile pe care le ai in trafic. Si ca sa clarific, ceea ce facem in trafic (indifer­ent ca sun­tem la volan, la ghi­don ori pe pro­pri­ile picioare) este sa afir­mam sus si tare "EU am pri­or­i­tate, indifer­ent de ce cre­deti voi, cei din jurul meu, indifer­ent de reg­ulile pe care am agreat sa le aplic, indifer­ent de orice". Filosofic vorbind, cred­inta ca EU con­tez mai pre­sus de orice duce la toate incur­ca­turile pe care intr-un final ace­lasi "EU" dar ceva mai ciu­fulit tre­buie sa le rezolve …
    Trage­dia e ca primim aceeasi lec­tie, in fiecare zi, si tot nu pri­cepem … Si mai rau decat atat, astep­tam ca ceilalti sa faca o schim­bare in modul de a se com­porta in trafic si pe urma 'mai vedem noi' daca fac si EU aceeasi schim­bare.
    Cul­mea este ca aceeasi soferi care cir­cula pe linia de tram­vai cand au chef spun ca 'aia de la Poli­tie sunt de vina, sa puna domne' niste amenzi mai mari, ca doar asa ii poto­lesc…'
    Ironic, nu?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, asta voiam să sub­lin­iez și eu, că oricât de proaste ar fi dru­murile și oricât de mare ploaia, până la urmă tot noi sun­tem cei care ne chinuim rec­i­proc cel mai tare. Îmi place ideea cu EU‑l care e mai pre­sus de orice și apoi ace­lași EU, mai ciu­fulit tre­buie să iasă din încur­că­tură. Voiam să scriu ceva despre lim­itele lib­ertății și nu-mi venea inspi­rația din ce direcție să abor­dez ideea… acum știu. Mulțumesc.

  2. Alin

    Prob­lema e și din cauză că cine ar tre­bui să-și facă tre­aba nu și‑o face. De când umblu prin București, o sin­gură dată am văzut pe cineva tras pe dreapta pen­tru mers pe linia de tram­vai.
    Iar despre (ne)dezvoltarea infra­struc­turii, ce-ar mai fi de spus?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, funcționează un fel de tol­er­anță dăună­toare a poliției, care invită la com­por­ta­mente de genul celor de mai sus. Cât despre infra­struc­tură — asta‑i o altă dis­cuție. E proastă într-adevăr, ar putea fi opti­mizat trafi­cul prin sen­suri unice bine gân­dite (am văzut asta în Paris, real­izat într-un mod foarte inge­nios și efi­cient), dar tot va exista o lim­ită a îmbunătățir­ilor, pen­tru că orașul ăsta n‑a fost gân­dit să aibă așa un trafic. Da' ce ne împiedică să avem bun simț față de cei din jurul nos­tru și măcar să nu facem lucrurile mai rele decât sunt?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu