De fi­e­care dată când plouă în Bu­cu­rești, tra­fi­cul de­vine un coș­mar. Nu că n‑ar fi așa tot tim­pul, dar când plouă este cu ade­vă­rat in­fer­nal. Și pro­ba­bil că nici n‑ar fi prea multe de spus des­pre asta dacă a doua zi n‑ar spune toată lu­mea ace­eași frază, des­pre cei­lalți șo­feri și fe­lul în care ei se trans­formă în mo­co­fani atunci când plouă. La nivel in­di­vi­dual, fi­e­care șo­fer este im­pe­ca­bil. La nivel de grup, toți sunt un dezastru.

Din ‘95 în­coace par­ti­cip zi de zi la car­na­va­lul tra­fi­cu­lui bu­cu­reș­tean. E o nesfâr­șită bu­cu­rie și plă­cere să con­stat că, pe mă­sură ce trece tim­pul, șo­fe­rul bu­cu­reș­tean este tot mai abil, mai edu­cat și mai in­te­li­gent. Evi­dent, sunt iro­nic. Dragi par­ti­ci­panți la tra­fic, îmi vine să vă strâng de gât în fi­e­care zi. Cul­mea e că și voi gân­diți la fel… v‑am zis eu că de fapt nu noi sun­tem pro­blema, ci ex­tra­te­reș­trii ăia, care apar de un­deva, nu știu de unde, mai ales când plouă — niște fi­ințe foarte ase­mă­nă­toare cu noi, care se suie în ma­șini și aproape ca blo­chează stră­zile, mer­gând ezi­tant și ha­o­tic, pe câte două benzi con­co­mi­tent, cu pi­cioa­rele în­fipte con­ti­nuu în frână și tran­că­nind într-una la te­le­foa­nele mo­bile. Doar așa se ex­plică de ce tra­fi­cul e ca dracu’, dar nici­u­nul din­tre noi nu e de vină pen­tru asta.

De fapt, ce e tra­fi­cul? Am “gu­gă­lit” ca să aflu mai multe, dar n‑am avut mare suc­ces. M‑am în­tors tot la DEX, de unde am aflat că tra­fi­cul este “to­ta­li­ta­tea trans­por­tu­ri­lor de măr­furi sau de per­soane care se fac pe o anu­mită cale de co­mu­ni­ca­ție, cu anu­mite mij­loace de trans­port, într-un in­ter­val de timp și în con­di­ții pre­ci­zate”. Aha! Deci căți sun­tem pe stradă în uni­ta­tea de timp.

Dar de ce te-ai plimba mai mult timp cu ma­șina? În școală, la orele de fi­zică am în­vă­țat că spa­țiul este egal cu tim­pul în­mul­țit cu vi­teza. De aici, prin ope­ra­ții sub­tile de ma­te­ma­tică, se poate ajunge la con­clu­zia ulu­i­toare că tim­pul este re­zul­ta­tul îm­păr­ți­rii dis­tan­ței par­curse la vi­teza de mers. Deci, când ge­ne­rezi mai mult tra­fic, ori ai mers o dis­tanță mai mare, ori te miști mai în­cet. Așa crește tra­fi­cul. Dacă dăm la o parte pro­blema dis­tan­ței și so­co­tim că ma­jo­ri­ta­tea nu ne plim­băm inu­til pe stradă (așa o fi?), în­seamnă că pro­blema vine de la viteză.

Sun­tem tot mai mulți șo­feri pe stradă, așa că vi­teza scade din ca­uza nu­mă­ru­lui tot mai mare de ma­șini care se în­ghe­suie pe ace­leași străzi. Asta e ex­pli­ca­ția ge­ne­ral ac­cep­tată, dar e oare sin­gu­rul mo­tiv pen­tru care tra­fi­cul e prost?

Dacă ne-ar fi edu­cat ci­neva, pă­rin­ții sau școala, că pen­tru orice ai face e bine să ai un mic plan pre­a­la­bil, multe lu­cruri ar merge mai bine în Ro­mâ­nia. Din pă­cate nu e așa. Lipsa de pla­ni­fi­care a tra­se­u­lui e un simp­tom aproape ge­ne­ra­li­zat al șo­fe­ru­lui ro­mân. În ul­ti­mul mo­ment își dă seama că vrea să facă stânga, dar e pe banda din dreapta. Nici o pro­blemă, trage de vo­lan, în nouă ca­zuri din zece nici nu sem­na­li­zează și se duce unde are treabă, în­so­țit de un cor de cla­xoane și scrâș­nete de frâne. O în­treagă cohortă de ma­șini frâ­nează și se opresc – du­rează zece-do­uă­zeci de se­cunde până când tra­fi­cul se reia.

Alt exem­plu: a greșit tra­seul și e ne­voie de ocol mare pen­tru a re­veni pe cel co­rect. Dar, mi­nune, uite o stradă cu sens in­ter­zis pen­tru el/ea, care însă l‑ar duce mi­ra­cu­los exact unde tre­buia să fie. Se avântă cu cu­raj pe ea, la ju­mă­ta­tea dru­mu­lui dă nas în nas cu ci­neva care cir­culă nor­mal pe strada cu sens unic – în­cepe ne­go­ci­e­rea: mai dă cu spa­tele, se suie nițel pe tro­tuar, se stre­coară cu chiu și vai pe lângă ma­și­nile par­cate. Toată ope­ra­ția du­rează mi­nute bune. În fine, trece. Mai merge câ­țiva me­tri – al­tul care vine pe sen­sul co­rect. Nervi, cla­xoane, dar nu re­nunță. Iar cu spa­tele, iar pe tro­tuar. Și tot așa.

Când tra­fi­cul e in­tens, spa­ți­ile din­tre ma­șini se mi­c­șo­rează, dis­tanța în­tre per­cep­ție și re­ac­ție se scur­tează. Tre­buie lu­ate de­ci­zii ra­pide, dar co­recte. Pre­siu­nea e tot mai mare. Deci ce poți face dacă ești pre­sat să iei o de­ci­zie și nu știi care e aia? Bi­ne­în­țe­les, frâ­nezi! Nu ai pla­ni­fi­cat din timp tra­seul și nu știi pe unde s‑o iei? Frâ­nezi! Nu ai an­ti­ci­pat ce fac cei­lalți din ju­rul tău și te sur­prind miș­că­rile lor? Frâ­nezi! Nu erai atent și brusc s‑a schim­bat si­tu­a­ția din ju­rul tău? Frâ­nezi! În spa­tele tău frâ­nează toată co­loana de ma­șini. Alte zeci de se­cunde până se reia traficul.

Nici dacă mă pici cu ceară n‑am să în­țe­leg de ce s‑a sim­pli­fi­cat atât de mult exa­me­nul de con­du­cere, de vreme ce tra­fi­cul ne­ce­sită abi­li­tăți tot mai bune de șo­fer. Proba de po­li­gon mi se pare esen­ți­ală ca să de­mon­strezi că într-ade­văr con­tro­lezi o ma­șină. Însă pen­tru că su­per­fi­ci­a­li­ta­tea e în­cu­ra­jată, o în­tâl­nim zi de zi pe stradă sub forma de ne­în­demâ­nări: șo­feri care nu știu să par­cheze la­te­ral și blo­chează strada cu ten­ta­ti­vele lor ca­ra­ghi­oase, șo­feri care în­ca­lecă mai multe benzi, șo­feri care nu știu să se în­ca­dreze pe bandă după un vi­raj, șo­feri care nu în­țe­leg cum func­țio­nează pri­o­ri­ta­tea atunci când nu sunt semne de circulație.

Din­colo de toate, există de­si­gur și ac­tele vo­lun­tare: vor­bi­tul la te­le­fon, con­du­când im­pru­dent sau prea în­cet, plim­bă­rile inu­tile cu ma­șina când se pot face câ­țiva pași pe jos sau s‑ar pu­tea lua un mij­loc de trans­port în comun.

Dar toate cele de mai sus nu le faci tu, dra­gul meu șo­fer bu­cu­reș­tean, ci ex­tra­te­reș­trii ăia care ne in­va­dează străzile.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Andreea

    Stiu ca suna a ste­re­o­tip, dar, So­rin, cred ca pro­blema nu e ne­a­pa­rat ploaia, ex­tra­te­res­trul sau ca­pa­ci­ta­tea li­mi­tata a in­fras­truc­tu­rii. Sin­cer, pa­re­rea mea este ca lipsa de res­pect fata de cei din jur duce la toate aven­tu­rile pe care le ai in tra­fic. Si ca sa cla­ri­fic, ceea ce fa­cem in tra­fic (in­di­fe­rent ca sun­tem la vo­lan, la ghi­don ori pe pro­pri­ile pi­cioare) este sa afir­mam sus si tare “EU am pri­o­ri­tate, in­di­fe­rent de ce cre­deti voi, cei din ju­rul meu, in­di­fe­rent de re­gu­lile pe care am agreat sa le aplic, in­di­fe­rent de orice”. Fi­lo­so­fic vor­bind, cre­dinta ca EU con­tez mai pre­sus de orice duce la toate in­cur­ca­tu­rile pe care intr-un fi­nal ace­lasi “EU” dar ceva mai ciu­fulit tre­buie sa le rezolve …
    Tra­ge­dia e ca pri­mim ace­easi lec­tie, in fi­e­care zi, si tot nu pri­ce­pem … Si mai rau de­cat atat, as­tep­tam ca cei­lalti sa faca o schim­bare in mo­dul de a se com­porta in tra­fic si pe urma ‘mai ve­dem noi’ daca fac si EU ace­easi schimbare.
    Cul­mea este ca ace­easi so­feri care cir­cula pe li­nia de tram­vai cand au chef spun ca ‘aia de la Po­li­tie sunt de vina, sa puna domne’ niste amenzi mai mari, ca doar asa ii potolesc…’
    Iro­nic, nu?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, asta vo­iam să sub­li­niez și eu, că ori­cât de proaste ar fi dru­mu­rile și ori­cât de mare ploaia, până la urmă tot noi sun­tem cei care ne chi­nuim re­ci­proc cel mai tare. Îmi place ideea cu EU‑l care e mai pre­sus de orice și apoi ace­lași EU, mai ciu­fulit tre­buie să iasă din în­cur­că­tură. Vo­iam să scriu ceva des­pre li­mi­tele li­ber­tă­ții și nu-mi ve­nea in­spi­ra­ția din ce di­rec­ție să abor­dez ideea… acum știu. Mulțumesc.

  2. Alin

    Pro­blema e și din ca­uză că cine ar tre­bui să-și facă treaba nu și‑o face. De când um­blu prin Bu­cu­rești, o sin­gură dată am vă­zut pe ci­neva tras pe dreapta pen­tru mers pe li­nia de tramvai.
    Iar des­pre (ne)dezvoltarea in­fras­truc­tu­rii, ce-ar mai fi de spus?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, func­țio­nează un fel de to­le­ranță dă­u­nă­toare a po­li­ției, care in­vită la com­por­ta­mente de ge­nul ce­lor de mai sus. Cât des­pre in­fras­truc­tură — asta‑i o altă dis­cu­ție. E proastă într-ade­văr, ar pu­tea fi op­ti­mi­zat tra­fi­cul prin sen­suri unice bine gân­dite (am vă­zut asta în Pa­ris, re­a­li­zat într-un mod foarte in­ge­nios și efi­cient), dar tot va exista o li­mită a îm­bu­nă­tă­ți­ri­lor, pen­tru că ora­șul ăsta n‑a fost gân­dit să aibă așa un tra­fic. Da’ ce ne îm­pie­dică să avem bun simț față de cei din ju­rul nos­tru și mă­car să nu fa­cem lu­cru­rile mai rele de­cât sunt?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.