Pirații binari

Să spun drept, mă cam umfla râsul când am auzit prima oară despre Par­tidul Piraților din Sue­dia. “Auzi‑i și pe ăștia”, mi-am zis, “nu mai pot de bine acolo si nu știu ce să mai inven­teze”. Era finele anu­lui 2005 când apăreau primele știri despre iniția­tiva asta și mai toată lumea comenta ironic nou­tatea momen­tu­lui. Eu per­sonal mi-am și imag­i­nat niște “com­puter geeks”, ane­mi­ați de ham­burg­erii mân­cați pe tas­tatură și eti­o­lați de lumina arti­fi­cială a veiozei de birou, ascunși în spatele unor nick-uri bizare, care brusc au avut o rev­e­lație despre cum ar putea descărca gratis filme și muz­ică: își fac un par­tid.

A tre­cut tim­pul, a venit și vestea că au ajuns în Par­la­men­tul suedez și, mai mult, au dat chiar și doi reprezen­tanți în Par­la­men­tul Euro­pean. Mi-am zis că‑i cul­mea și că nu‑i probă mai bună despre ce aber­ații poate naște democrația împinsă prea departe. Eticheta de par­tid for­mat din “com­puter nerds” era în con­tin­uare lip­ită de creierul meu. Așa că nu mică mi‑a fost mirarea să descopăr de curând că imag­inea mea e com­plet eronată.

Ca să respect firul logic al întâm­plării tre­buie să spun că totul a început cu un arti­col din Gân­dul, de unde am aflat despre o nouă religie: kopimis­mul. Asta chiar e trasă de păr. Rău. Cică “infor­maţia este sacră, iar copierea ei este sfântă”. Sau mai știi?!? Peste vreo doi ani o să-mi cer scuze că n‑am înțe­les pro­fun­z­imea mesaju­lui. Ba nu, ches­tia asta e chiar tâmpită! Intere­sant e că apare tot în Sue­dia și aș fi curios să aflu de ce nu era de ajuns par­tidul, de a fost nevoie și de o religie. Prob­a­bil că par­tidul tre­buia să lupte politic ca să obțină anu­mite drep­turi refer­i­toare la file-sharing, pe când dacă piratarea este parte a unei prac­tici reli­gioase, cred­in­cio­sul nu poate fi acuzat de faptele săvârșite pe când era în transă. Nu?

Am aban­do­nat povestea cu reli­gia și am cău­tat să aflu cum mai e cu par­tidul piraților. Stupoare! Tre­aba e foarte serioasă. În Wikipedia sunt pagini întregi ded­i­cate subiec­tu­lui. Am aflat că deja sunt aseme­nea par­tide într‑o mulțime de țări, inclu­siv în Româ­nia și sunt deja orga­ni­zați într‑o inter­națion­ală. Am dat fuga la par­tidul româ­nesc să văd ce și cum și m‑am doc­u­men­tat cum e cu statu­tul, pro­gra­mul și man­i­fes­tul. Lucrurile nu sunt chiar așa de hilare cum îmi inchipuiam eu.

Când am citit opini­ile despre modul actual de uti­lizare a drep­turilor de autor, a paten­telor și monopolurilor infor­maționale mi-am revizuit părerile despre pirați. Ba chiar a tre­buit să recunosc că anu­mite prin­cipii rezonează cu opini­ile mele – de pildă despre paten­tele medica­mentelor. Mi-am adus aminte că și eu sunt nedumerit despre pro­tecția exce­sivă apli­cată unor opere cre­ate de autori care au murit de mult și au devenit parte a pat­ri­mo­ni­u­lui cul­tural mon­dial. Mi-am ream­intit nemulțu­mirea mea față de câș­tig­urile obscene obținute de unii artiști con­tem­po­rani, pe care apoi le uti­lizează într-un mod osten­ta­tiv.

Dintr‑o dată par­tidul piraților a devenit altceva decât o adună­tură de “nerds”, avizi doar de file-sharing liber. Oamenii ăștia luptă pen­tru niște idei corecte, cele mai multe din­tre ele, dacă nu toate. Mai mult decât atât, au venit cu niște idei cel puțin intere­sante despre schim­bul de val­ori în medi­ile vir­tuale – bit­coins – o noți­une pe care încă nu o înțe­leg com­plet, dar promit să o studiez și să povestesc ce am aflat.

Și tot dintr‑o dată am înțe­les cât rău le poate face aces­tor idei corecte apariția unei tâm­penii pre­cum kopimis­mul, care duce în ridi­col efor­turile valide ale unor oameni care au ceva de spus.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu