Prioritate de eu

Prob­lema cu noi, românii, este că avem o idee foarte orig­i­nală despre lib­er­tate. Adică a fi liber înseamnă în opinia majorității din­tre noi să poți să faci ce vrei. Orice. E o sim­pli­fi­care oare­cum bru­tală a ter­menu­lui, dar nouă se pare că ne place din cale afară și e și în ton cu hedo­nis­mul nos­tru național. Și cum, știți deja, am curi­oz­i­tatea definiți­ilor, m‑am doc­u­men­tat din DEX ca să aflu cum explicăm noi, ofi­cial, lib­er­tatea.

În DEX zice negru pe alb că lib­er­tatea ar fi “posi­bil­i­tatea de a acționa după pro­pria voință sau dor­ință; posi­bil­i­tatea de acți­une conș­tientă a oame­nilor în condiți­ile cunoaș­terii (și stăpânirii) legilor de dez­voltare a naturii și a soci­etății”. Min­unat, dar nițel con­fuz, mi-am zis. Mie mi-ar fi plă­cut o definiție care să spună răspi­cat că lib­er­tatea unei per­soane se ter­mină acolo unde prin efectele ei lim­itează lib­er­tatea altei per­soane. Că nu poți să-ți exersezi lib­er­tatea atunci când ingrădești drep­turile altcuiva. Că în ast­fel de situ­ații se aplică reg­uli și norme sociale, pe care ești obligat să le respecți. Iar în anu­mite cazuri există chiar și legi care te împiedică să abuzezi de pro­pria lib­er­tate. Cunoașterea și stăpânirea legilor este un deziderat utopic. De fapt, chiar așa, că veni vorba: când, pe par­cur­sul edu­cației noas­tre, sun­tem famil­iar­izați cu legile stat­u­lui român? Când ni se explică ce e ile­gal din per­spec­tiva soci­etății românești? Când învățăm normele de con­viețuire socială? Pen­tru că am impre­sia că nicio­dată – se pre­supune că studiem noi sin­guri, ceea ce bineînțe­les că n‑o facem și de aceea sun­tem quasi-analfabeți din punct de vedere social.

Pe urmă m‑am gân­dit că e destul de neclară și con­fuză delim­itarea din­tre ceea ce este accept­abil social, ceea ce este inac­cept­abil, dar nu e ile­gal și ceea ce este ile­gal. Până la urmă Româ­nia nu este un loc în care ești frecvent agre­sat în mod direct de ile­gal­itățile comise de alții. Genul ăsta de agre­siune se pro­duce mai sub­til, indi­rect, prin alter­area medi­u­lui social și eco­nomic în care trăiești, prin încăl­cări ale legii care pro­duc efecte în cas­cadă și abia al treilea val te afectează pe tine. Ceea ce însă te agre­sează zil­nic direct este încăl­carea lib­ertății tale prin ges­turile inac­cept­abile social. Ești agre­sat prin impo­litețe, prin lim­baj agre­siv, prin gunoaie arun­cate pe stradă, prin trata­men­tul pe care îl primești în relați­ile cu autoritățile, prin com­por­ta­men­tul jig­ni­tor cu care te tratează anga­ja­torul. Toate lucrurile astea se adună și crează o atmos­feră ires­pirabilă, care te sufocă și te scoate din minți.

Am avut mereu o dilemă legată de ati­tudinea cea mai potriv­ită față de mitocănie: e mai bine să o ignori cu ele­ganță și să încerci să te dis­tanțezi de ea sau e mai bine să reacționezi cu riscul de a “te băga în troacă”? Eu de obi­cei mă revolt și protestez, măcar for­mal, măcar ca să marchez fap­tul că cineva mai dorește să existe un com­por­ta­ment civ­i­lizat. E inutil și frus­trant de cele mai multe ori, pen­tru că nu există un arbi­tru al aces­tor dis­pute sociale, nici legea, nici cei din jur, care preferă să se facă a nu fi obser­vat nimic. Rămâi să te lupți sin­gur, întrebându-te dacă ati­tudinea celor din jur e dez­im­pli­carea unor oameni civ­i­lizați sau sol­i­dar­i­tatea mito­canilor.

Ciu­dat e că foarte mulți români (nu toți, e ade­vărat), când vizitează o altă țară euro­peană, devin brusc atenți la com­por­ta­men­tul lor. Dintr‑o dată redescop­eră bunul simț si normele sociale. Ca prin farmec ati­tudinea lor se schimbă, făcându-te să te întrebi ce min­une s‑a întâm­plat – eu cred că în majori­tatea cazurilor le e doar teamă de con­secințele legale, pen­tru că leg­is­lați­ile acelor țări sunt de obi­cei mai com­plete în priv­ința com­prta­mentelor accept­abile social, iar apli­carea normelor este mult mai efi­cientă. Se întorc apoi în Româ­nia și, cu un aer îngri­jo­rat, îți explică cât de civ­i­lizat e poporul ăla, cu totul alt­fel decât nes­imțiții ăștia de la noi. Și în tim­pul ăsta îi taie calea unei alte mașini, aruncând pachetul gol de țigări pe geam.

În cazul în care ai un dram de edu­cație și bun simț, când te sat­uri de mitocănie și gro­bian­ism, ai în prin­cipiu două posi­bile alter­na­tive: fie să găsești în tine resursele nece­sare pen­tru a con­tinua să fii civ­i­lizat, fie să con­stați cinic că e jus­ti­fi­cat să te com­porți și tu la fel, pen­tru că doar așa se poate supraviețui în Româ­nia. Din păcate, cea de‑a doua cale e cea mai îmbrățișată. În ter­meni sim­pli spus, intro­duci o reg­ulă facilă și ușor de enunțat: pri­or­i­tatea de eu. Eu am drep­tate și am pri­or­i­tate întot­deauna, pen­tru că sunt eu. În numele lib­ertății mele de a face ce vreau, pot să trec peste drep­turile tale, pen­tru că și alții trec peste ale mele.

Com­por­ta­men­tul ăsta, omniprezent, induce trep­tat un alt set de val­ori sociale. Gen­er­ați­ile tinere îl con­sid­eră drept noua reg­ulă socială sau, dacă au totuși idee despre cum ar arăta nor­mal­i­tatea, sunt din ce în ce mai puțin pre­ocu­pați și îngri­jo­rați de înde­părtarea față de ea. În felul ăsta normele sociale, nescrise, se rede­finesc per­ma­nent prin elim­inarea oricăror restricții: nu e o prob­lemă să arunci gunoi pe gea­mul mașinii, e ok să scuipi pe unde-ți vine, poți să fii agre­siv în trafic, poți să îți jignești sub­or­don­ații sau să‑i muncești până la epuizare. De ce? Păi, cum de ce? Pen­tru că ai pri­or­i­tate de eu.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    Tema zilei.
    Sorin, ca si in cazul Gre­ciei, imi per­mit sa-ti fac o invi­tatie. Si anume, aceea de a scrie un post si despre sanatate. Nu doar ca ma intere­seaza par­erea ta in aceasta priv­inta, ci si pen­tru ca subiec­tul se incadreaza in log­ica si argu­mentele aces­tui blog.
    Cand lumea se intre­aba daca prof­i­tul este motorul economiei si al ratiu­nii de a fi, a veni si a prop­une o lege in numele prof­i­t­u­lui, e revolta­tor si alien­ant. Stiut fiind ce s‑a ales de pri­va­ti­zarile din RO.

    • Sorin Sfirlogea

      Gând la gând, dar nu cu bucurie, pen­tru că și eu sunt revoltat. Am urmărit ieri și azi schim­burile de declar­ații și eram sigur că Raed Arafat va demi­siona, știindu‑l un om inte­gru. Am să scriu despre asta cu sig­u­ranță.

  2. Alice

    E prin­ci­palul motiv pen­tru care romanii din strainatate, pe care‑i cunosc, nu se mai intorc: mito­ca­nia. Raspund invari­abil: mito­ca­nia.

  3. Aida

    Locui­esc in Olanda de vreo 12 ani…

    Copiii pot merge la scoala aici incepind cu virsta de 4 ani, oblig­a­to­riu de la 5.

    Nu mica mi‑a fost mirarea cind am vazut ca au in pro­grama metode care stim­uleaza dez­voltarea "social-emotionala". Pe scurt, mai ales in primii 2 ani de scoala, invata intens despre com­por­ta­mente in gen­eral, despre com­por­ta­men­tul "exem­plar" (si despre sen­ti­mentele poz­i­tive pe care aceste le genereaza), despre reac­ti­ile altora la pro­priul com­por­ta­ment. Si fac asta prin tra­duc­erea per­spec­tivelor com­plexe in con­cepte sim­ple, prezen­tate intr‑o maniera dis­trac­tiva si pla­cuta pen­tru copii.

    Sper sa nu atrag comen­tarii rauta­cioase despre mul­tele "rele" ale soci­etatii olan­deze. (Ai fi sur­prins citi romani trai­esc aici, care isi rumega neim­plinir­ile ridicind in slavi glo­ri­ile nationale demult apuse si crit­icind con­stant soci­etatea in care au ales de buna nevoie si nesil­iti de nimeni sa tra­iasca.)

    • Sorin Sfirlogea

      Așa mi se pare nor­mal, să educi copiii de la vârsta preș­co­lară despre normele sociale. Până la urmă nu asta se numește "cei șapte ani de-acasă"? Reg­ulile de com­por­ta­ment tre­buie învățate la vârsta când încă nu cunoști rău­tatea și meschinăria. Ca să le așezi la temelia per­son­al­ității copilu­lui.

      Cât despre "relele" soci­etății olan­deze, sunt sigur că nu‑s mai multe și nici mai mari decât cele românești. Așa cum sunt sigur că soci­etate per­fectă nu există.

      PS Bun venit, Aida! Am văzut că te-ai înreg­is­trat pe blog și aștep­tam primul comen­tariu. Sper să nu te oprești…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu