Problema cu noi, românii, este că avem o idee foarte originală despre libertate. Adică a fi liber înseamnă în opinia majorității dintre noi să poți să faci ce vrei. Orice. E o simplificare oarecum brutală a termenului, dar nouă se pare că ne place din cale afară și e și în ton cu hedonismul nostru național. Și cum, știți deja, am curiozitatea definițiilor, m‑am documentat din DEX ca să aflu cum explicăm noi, oficial, libertatea.
În DEX zice negru pe alb că libertatea ar fi “posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății”. Minunat, dar nițel confuz, mi-am zis. Mie mi-ar fi plăcut o definiție care să spună răspicat că libertatea unei persoane se termină acolo unde prin efectele ei limitează libertatea altei persoane. Că nu poți să-ți exersezi libertatea atunci când ingrădești drepturile altcuiva. Că în astfel de situații se aplică reguli și norme sociale, pe care ești obligat să le respecți. Iar în anumite cazuri există chiar și legi care te împiedică să abuzezi de propria libertate. Cunoașterea și stăpânirea legilor este un deziderat utopic. De fapt, chiar așa, că veni vorba: când, pe parcursul educației noastre, suntem familiarizați cu legile statului român? Când ni se explică ce e ilegal din perspectiva societății românești? Când învățăm normele de conviețuire socială? Pentru că am impresia că niciodată – se presupune că studiem noi singuri, ceea ce bineînțeles că n‑o facem și de aceea suntem quasi-analfabeți din punct de vedere social.
Pe urmă m‑am gândit că e destul de neclară și confuză delimitarea dintre ceea ce este acceptabil social, ceea ce este inacceptabil, dar nu e ilegal și ceea ce este ilegal. Până la urmă România nu este un loc în care ești frecvent agresat în mod direct de ilegalitățile comise de alții. Genul ăsta de agresiune se produce mai subtil, indirect, prin alterarea mediului social și economic în care trăiești, prin încălcări ale legii care produc efecte în cascadă și abia al treilea val te afectează pe tine. Ceea ce însă te agresează zilnic direct este încălcarea libertății tale prin gesturile inacceptabile social. Ești agresat prin impolitețe, prin limbaj agresiv, prin gunoaie aruncate pe stradă, prin tratamentul pe care îl primești în relațiile cu autoritățile, prin comportamentul jignitor cu care te tratează angajatorul. Toate lucrurile astea se adună și crează o atmosferă irespirabilă, care te sufocă și te scoate din minți.
Am avut mereu o dilemă legată de atitudinea cea mai potrivită față de mitocănie: e mai bine să o ignori cu eleganță și să încerci să te distanțezi de ea sau e mai bine să reacționezi cu riscul de a “te băga în troacă”? Eu de obicei mă revolt și protestez, măcar formal, măcar ca să marchez faptul că cineva mai dorește să existe un comportament civilizat. E inutil și frustrant de cele mai multe ori, pentru că nu există un arbitru al acestor dispute sociale, nici legea, nici cei din jur, care preferă să se facă a nu fi observat nimic. Rămâi să te lupți singur, întrebându-te dacă atitudinea celor din jur e dezimplicarea unor oameni civilizați sau solidaritatea mitocanilor.
Ciudat e că foarte mulți români (nu toți, e adevărat), când vizitează o altă țară europeană, devin brusc atenți la comportamentul lor. Dintr‑o dată redescoperă bunul simț si normele sociale. Ca prin farmec atitudinea lor se schimbă, făcându-te să te întrebi ce minune s‑a întâmplat – eu cred că în majoritatea cazurilor le e doar teamă de consecințele legale, pentru că legislațiile acelor țări sunt de obicei mai complete în privința comprtamentelor acceptabile social, iar aplicarea normelor este mult mai eficientă. Se întorc apoi în România și, cu un aer îngrijorat, îți explică cât de civilizat e poporul ăla, cu totul altfel decât nesimțiții ăștia de la noi. Și în timpul ăsta îi taie calea unei alte mașini, aruncând pachetul gol de țigări pe geam.
În cazul în care ai un dram de educație și bun simț, când te saturi de mitocănie și grobianism, ai în principiu două posibile alternative: fie să găsești în tine resursele necesare pentru a continua să fii civilizat, fie să constați cinic că e justificat să te comporți și tu la fel, pentru că doar așa se poate supraviețui în România. Din păcate, cea de‑a doua cale e cea mai îmbrățișată. În termeni simpli spus, introduci o regulă facilă și ușor de enunțat: prioritatea de eu. Eu am dreptate și am prioritate întotdeauna, pentru că sunt eu. În numele libertății mele de a face ce vreau, pot să trec peste drepturile tale, pentru că și alții trec peste ale mele.
Comportamentul ăsta, omniprezent, induce treptat un alt set de valori sociale. Generațiile tinere îl consideră drept noua regulă socială sau, dacă au totuși idee despre cum ar arăta normalitatea, sunt din ce în ce mai puțin preocupați și îngrijorați de îndepărtarea față de ea. În felul ăsta normele sociale, nescrise, se redefinesc permanent prin eliminarea oricăror restricții: nu e o problemă să arunci gunoi pe geamul mașinii, e ok să scuipi pe unde-ți vine, poți să fii agresiv în trafic, poți să îți jignești subordonații sau să‑i muncești până la epuizare. De ce? Păi, cum de ce? Pentru că ai prioritate de eu.
18:01
Tema zilei.
Sorin, ca si in cazul Greciei, imi permit sa-ti fac o invitatie. Si anume, aceea de a scrie un post si despre sanatate. Nu doar ca ma intereseaza parerea ta in aceasta privinta, ci si pentru ca subiectul se incadreaza in logica si argumentele acestui blog.
Cand lumea se intreaba daca profitul este motorul economiei si al ratiunii de a fi, a veni si a propune o lege in numele profitului, e revoltator si alienant. Stiut fiind ce s‑a ales de privatizarile din RO.
20:01
Gând la gând, dar nu cu bucurie, pentru că și eu sunt revoltat. Am urmărit ieri și azi schimburile de declarații și eram sigur că Raed Arafat va demisiona, știindu‑l un om integru. Am să scriu despre asta cu siguranță.
18:01
E principalul motiv pentru care romanii din strainatate, pe care‑i cunosc, nu se mai intorc: mitocania. Raspund invariabil: mitocania.
17:01
Locuiesc in Olanda de vreo 12 ani…
Copiii pot merge la scoala aici incepind cu virsta de 4 ani, obligatoriu de la 5.
Nu mica mi‑a fost mirarea cind am vazut ca au in programa metode care stimuleaza dezvoltarea “social-emotionala”. Pe scurt, mai ales in primii 2 ani de scoala, invata intens despre comportamente in general, despre comportamentul “exemplar” (si despre sentimentele pozitive pe care aceste le genereaza), despre reactiile altora la propriul comportament. Si fac asta prin traducerea perspectivelor complexe in concepte simple, prezentate intr‑o maniera distractiva si placuta pentru copii.
Sper sa nu atrag comentarii rautacioase despre multele “rele” ale societatii olandeze. (Ai fi surprins citi romani traiesc aici, care isi rumega neimplinirile ridicind in slavi gloriile nationale demult apuse si criticind constant societatea in care au ales de buna nevoie si nesiliti de nimeni sa traiasca.)
20:01
Așa mi se pare normal, să educi copiii de la vârsta preșcolară despre normele sociale. Până la urmă nu asta se numește “cei șapte ani de-acasă”? Regulile de comportament trebuie învățate la vârsta când încă nu cunoști răutatea și meschinăria. Ca să le așezi la temelia personalității copilului.
Cât despre “relele” societății olandeze, sunt sigur că nu‑s mai multe și nici mai mari decât cele românești. Așa cum sunt sigur că societate perfectă nu există.
PS Bun venit, Aida! Am văzut că te-ai înregistrat pe blog și așteptam primul comentariu. Sper să nu te oprești…