Privatizarea responsabilității

Îmi amintesc că eram licean când bunicul meu îmi spunea că sunt patru meserii care vor fi întot­deauna sig­ure: popă, doc­tor, notar și inginer sil­vic. Și că de aia e bine să îți alegi una din­tre ele dacă vrei să ai un trai asig­u­rat, indifer­ent ce vre­muri vin. Năs­cută din expe­riența mod­u­lui de viață rural ante-comunist, povața bunicu­lui s‑a dovedit în mare parte corectă. S‑a înșe­lat doar în priv­ința ingineru­lui sil­vic, care uite că nu e chiar așa de indis­pens­abil, după ce con­ductele de gaze au început să stra­bată Româ­nia în lung și‑n lat, aducându-ne energie ușor de uti­lizat – doar o răsu­cire de robi­net – făcându-ne însă depen­denți de puseurile politico-economice ale Maicii Rusia. Din câtă pădure mai aveam, aproape jumă­tate am împărțit‑o foștilor pro­pri­etari, fărămițând‑o ca pe tar­lalele agri­cole – ingine­ria sil­vică nu se poate face pe sfer­turi de hectare.

Totuși, cele­lalte trei meserii rezistă în topul celor de care e întot­deauna nevoie. Și dacă statul român nu se prea poate băga peste bis­er­ică (care oricum a colab­o­rat cu comu­niștii și cola­bore­ază și cu orice ide­olo­gie care îi pro­te­jează intere­sele eco­nom­ice), iar cu notarii tre­aba deja e regle­men­tată, rămăs­ese sănă­tatea care tre­buia pusă și ea la punct. Adică efi­ci­en­ti­zată din punct de vedere politic. Tre­buia făcut ceva ca să nu mai genereze acuza­ții la adresa put­erii exec­u­tive, ci profit pen­tru clien­tela ei. Și așa a apărut nevoia de o nouă lege a sănătății.

Acuma să nu mă înțelegeți greșit: reforma în sănă­tate e nece­sară. Sis­temul actual e într-adevăr deza­s­truos. Doar că nu văd nicăieri enunțate prin­cipi­ile pe care eu le con­sider corecte pen­tru un ast­fel de sis­tem. Ceea ce am găsit este expunerea de motive a noii legi, care conține câteva lămuriri cu privire la ce a deter­mi­nat conțin­u­tul ei. Și lucrurile stau cam așa:

Spi­talele. Unde vine românul doar când trage să moară.

Spi­talele românești con­sumă mai bine din 50% din fon­durile pub­lice alo­cate. Ceea ce e rău, ni se spune, pen­tru că media euro­peană e de 40%. Dar, vin eu și întreb, 50% din cât față de 40% din cât? Că în sume absolute, prob­a­bil că sun­tem la coada clasa­men­tu­lui… Deci pro­cen­tul ăsta nu e prea rel­e­vant pen­tru mine. Se mai face referire și la șpăgile care se dau la doc­tori, ca să te bage în seamă, cărora li se găsește și un rol nobil de “rațion­alizare a ser­vici­ilor”.

Ceea ce aș fi vrut să aud aici este că românii fac prea puțină pre­venție – nu se îngri­jesc de sănă­tatea lor și vin când lucrurile sunt grave și nece­sită spi­talizare. Și că pre­venția se face pri­mor­dial cu finanțare per­son­ală (cel puțin ca med­icație), ceea ce ar scădea pre­siunea pe fon­durile pub­lice și ar îmbunătăți și cal­i­tatea vieții oame­nilor. Românul bea mult, fumează ca un șarpe, mănâncă nesănă­tos și face prea puțină miș­care (în mediul urban), ceea ce‑l pre­dis­pune la boli. Nu-și face anal­ize decât dacă îl doare rău ceva. Își ignoră cu sen­ină­tate cor­pul și apoi vine la spi­tal când e bol­nav în ultimul hal și-și pune toate sper­anțele în dom' doc­tor, pe care îl ase­muie cu un magi­cian capa­bil să facă min­uni și să‑l salveze. Cum încearcă noua lege să schimbe acest com­por­ta­ment? În nici un fel.

Medica­mentele. Sau cum să ne tratăm coles­terolul în timp ce murim de can­cer.

În jurul medica­mentelor sunt prob­a­bil cele mai mari interese finan­ciare. Pen­tru că am idee despre afac­er­ile care se fac în zona asta, nu pot decât să fiu îngri­jo­rat de per­spec­tivele viitoare. Prof­i­turile care se fac prin medica­mente sunt scan­daloase, dacă stai să te gân­dești că miza este sănă­tatea oame­nilor. Scuza cea mai des întâl­nită este nevoia de a finanța cerc­etarea, dar pe mine nu mă convinge argu­men­tul ăsta. Avem încă nevoie de medica­mente pen­tru boli grave și incur­abile, iar pro­ducă­torii de medica­mente stu­di­ază cum să obțină noi sub­stanțe active pen­tru coles­terol, impotență și depre­sii ner­voase. Pen­tru că aceste boli sunt mult mai răspân­dite, au o piață de des­facere mai mare. Boli pe care le dobândim din cauza mâncării nesănă­toase și a stress-ului crescând, gen­erat de o soci­etate bazată pe lăco­mia de a obține un profit tot mai mare. Nu vi se pare că e un pic cret­ină abor­darea asta? Unii ne vând otravă, alții ne muncesc până cedăm fizic și ner­vos și alții ne dau pastilele ca să ne vin­dece?

La capi­tolul med­icație aș fi vrut să văd cum se gân­dește statul român să se implice într‑o îmbunătățire a ali­men­tației pop­u­lației – apropo de con­ser­vanți, adi­tivi ali­men­tari și alte chim­i­cale din mân­carea noas­tră, pe care i‑ar putea con­trola mai ferm ca să ne îmbol­năvim mai puțin și mai rar. Sau măcar să putem putrezi după ce murim, că aud că nici asta nu se mai întâm­plă de-atâtea chim­i­cale înghițite, de ne scot nea­murile după șapte ani și arătăm pre­cum ne-au băgat acolo. Aș fi vrut să văd cum accizează în draci țigările, ca să le sară românilor che­ful de a se sin­u­cide lent. Aș fi vrut să văd impoz­itare cres­cută a prof­i­t­u­lui obținut din vân­zarea de medica­mente, pen­tru că se speculează o piață de con­suma­tori cap­tivi: nu ai alter­na­tivă la sis­temul de sănă­tate, un bol­nav nu poate alege să se vin­dece alt­fel decât prin acest sis­tem. Poate doar să aleagă pro­ducă­torul de medica­mente, deși de fapt nici alegerea asta nu este a lui, ci fie a medicu­lui, fie a far­ma­cis­tu­lui, în funcție de cui i se dă drep­tul de a nom­i­nal­iza den­u­mirea com­er­cială a pro­dusu­lui reco­man­dat.

Asis­tența med­icală pri­mară.

Sub den­u­mirea asta se vor­bește de fapt despre medicii de fam­i­lie. În expunerea de motive se spune că lucrurile s‑au îmbunatățit după ‘89, dar nu s‑a încu­ra­jat asocierea medicilor, ceea ce ar fi redus cos­turile lor, com­pen­sând finanțarea insu­fi­cientă. Păi, lămuriți-mă și pe mine: dacă se uneau mai mulți ce puteau par­taja? Stăteau toți într‑o sin­gură cameră și-și tre­ceau ste­to­scopul de la unul la altul?

Ca să fiu corect, aici văd o îmbunătățire prin definirea asis­tenței med­icale ambu­la­torii – teo­retic ar tre­bui să ducă la o inte­grare a sis­temu­lui infor­matic și la o rezolvare mai rapidă și mai ieft­ină a cazurilor sim­ple. Se pare însă că îmbunătățirea e doar teo­ret­ică, veți vedea acuși de ce.

Asig­urările pri­vate de sănă­tate. Cum ne vom nego­cia bolile.

Ei, abia aici tre­aba se încurca rău cu noua lege a sănătății… Va să zică între CNAS și furni­zorii de sănă­tate se vor inter­pune casele de asig­urări pri­vate și ele vor fi cele care vor avea rolul de a echili­bra med­i­c­ina ambu­la­to­rie și spi­tal­izările. Dar, atenție, nu toate casele pri­vate vor avea con­tract cu toți furni­zorii – deci vor echili­bra între spi­talele cu care au con­tract și medicii de fam­i­lie cu care cola­bore­ază. S‑a ter­mi­nat cu faimo­sul medic X care e cel mai bun în spe­cial­i­tatea Y – dacă nu are con­tract cu casa de asig­urări pri­vate la care ai sub­scris, nu pupi decât cu bani mai mulți.

De fapt eu n‑am auzit despre recla­mații refer­i­toare la CNAS decât cele refer­i­toare la decon­tări întârzi­ate pe medica­mentele com­pen­sate, dar asta erau cauzate de guvern, nu de casă. Deci, de ce pri­va­tizăm asig­urările de sănă­tate?

Din expe­riența altor tări, altoită peste cutumele românești, intu­i­esc că vom ajunge în situ­ații în care ne vom țigăni cu casa de asig­urări pri­vate asupra câte unui trata­ment, încer­când să‑i convingem că e inclus în asig­u­rare, iar ei suținând con­trar­iul. Noi o să‑i amenințăm că‑i dăm în jude­cată, ei ne vor amenința că o să câștige și între timp poate ne curățăm de boala pe care o voiam tratată, ca să existe și un happy-end. Tot pen­tru ei.

Și, în fine, med­i­c­ina de urgență…

…care e recunos­cută de mulți români drept unul din puținele lucruri care funcționează în Româ­nia de azi, urmează să fie demon­tată pen­tru a fi pri­va­ti­zată. Doc­torul Raed Arafat a demi­sionat, un pic cam repede după păr­erea mea, pen­tru că putea să se mai bată nițel înainte de a pleca. În fond legea e doar în sta­diul de dez­batere pub­lică. De aia nu înțe­leg de ce a renunțat așa iute la funcție, eu i‑aș mai fi șicanat puțin înainte de a le întoarce spatele.

Pen­tru con­for­mi­tate, găsiți aici infor­mații despre sem­nalele trase de Arafat asupra implicării pri­vaților în med­i­c­ina de urgență. Veți găsi și argu­mentele lui (în film) pe care eu le găs­esc log­ice și per­ti­nente. La fel ca mine le găs­esc foarte mulți alții – am fost impre­sionat să văd că s‑a mobi­lizat o comu­ni­tate sem­ni­fica­tivă în susținerea SMURD-ului, ba chiar e și un eveni­ment pe Face­book, iar câțiva clu­jeni au ieșit în stradă. La București e lin­iște. O să ne între­băm despre med­i­c­ina de urgență doar atunci când, Doamne fer­ește, vom avea nevoie de ea și, înainte de a inter­veni, antre­prenorii acelor firme ne vor tăia întâi o fac­tură, întrebându-ne dacă plă­tim sau nu. Iar noi o să zicem că da, ce dracu’ să facem, că e situ­ație de urgență!

În loc de con­cluzii

Poanta noii legi a sănătății este că o mare parte din banii pub­lici pe care noi îi plă­tim pen­tru acest sis­tem vor fi văr­sați de stat în buzunare pri­vate, sub pre­tex­tul că așa creștem com­pet­i­tiv­i­tatea, deci creștem cal­i­tatea și scă­dem cos­turile. Dacă ați uitat cumva, vă ream­intesc eu: sis­teme pri­vate de sănă­tate există și acum, deci dacă cineva dorește med­i­c­ina pri­vată nu îl împiedică nimic. Dar ca să faci bani seri­oși din sănă­tate tre­buie să pui mâna pe fon­durile pub­lice, pe spi­tale gata echipate ca să nu tre­buiască să investești în echipa­mente și con­strucții, pe per­sonal gata for­mat și cu expe­riență. Și uite așa, din aceeași bani, doar cu o mică coplată supli­men­tară, cică o să avem și ser­vicii med­icale de o cal­i­tate mai bună, și per­sonal med­ical mai bine plătit și antre­prenori feri­ciți că real­izează profit. Și mar­mota înve­lea cio­co­lata… Secre­tul e că acea coplată supli­men­tară nu va fi mică, ci nițel mai mare, atât de mare cât să dea un profit care să mulțumească și medicul, și pro­pri­etarul de spi­tal, și pro­pri­etarul de casă de asig­urări pri­vate.

Ce vă propun eu: uitați-vă la indus­tria petrolu­lui unde am pri­va­ti­zat tot – a scăzut prețul ben­zinei? Nu. De ce? Pen­tru că econo­mia nu funcționează fără trans­por­turi, deci firmele vor plăti oricât va costa și vor trans­fera cos­tul către con­suma­torii finali. Așa că petroliștii se înțe­leg între ei, iar Con­sil­i­u­lui Con­curenței îi va fi foarte greu să demon­streze asta. Cre­deți că în sănă­tate va fi alt­fel? Pe cât facem pariu că nu?

Clasa politică românească a găsit o metodă foarte inge­nioasă de a scăpa de toate respon­s­abil­itățile care i‑ar fi revenit prin autori­tatea de a guverna: pri­va­ti­zarea. Totul se pri­va­tizează, pen­tru că așa e la modă, pen­tru că în asta con­stă reforma, pen­tru că n‑au chef să-și asume răspun­derea față de lucruri com­pli­cate și del­i­cate. Când pri­va­ti­zarea va da greș ne vor spune că nu se pot băga, că tre­buie să lăsăm piața liberă, că se reglează prin mecan­is­mele ei pro­prii. Între timp ei vor trage foloasele prin firmele lor și ale clien­telei lor.

Ce urmează la pri­va­ti­zat? Poliția? Că și aici sunt niște com­pli­cații care dau bătăi de cap…


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    După păr­erea mea, legea a fost retrasă nu de frica maselor din stradă sau din vir­tual, ci pen­tru că înce­puse dez­baterea și descoperirea, că oamenii gân­desc, își pun între­bări și înțe­leg. Că urmau să iasă la iveală lucruri pe care nici măcăr un președ­inte jucător-reformator nu are chef să le audă.

    Iar orgoliul lui Arafat părea blândă umil­ință pe lângă aro­ganța dom­nu­lui Cris­t­ian Vlăde­scu.

    Dar cel mai mare peri­col era acela de a rel­eva un mod de guverna, de a face polică și politici pub­lice.
    Tot omul putea pri­cepe, aha, deci așa se face polit­ica, dezbătând, aflând și noi despre CE ni se pregătește, despre CINE ne pregătește, UNDE ne proiectează asta și CUM urmează să ajungem acolo.
    Adică exact ceea ce PDL nu a făcut în tot acest răstimp, prin asumarea răspun­derii.
    Orice dis­cuție și dez­batere ar fi accel­erat acel barometru care măsoară punctele PDL ce dau să se scurgă până la ultima pică­tura.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu