Urmăresc cu atenție ce se întâmplă zilele astea ca reacție la legea sănătății. Și trebuie să mărturisesc că manifestațiile din stradă sunt surprinzătoare pentru mine – aș fi putut să jur că nimeni nu va reacționa sau, dacă va reacționa, va fi la o intensitate slabă. Privesc cu mirare la amploarea revoltei care, deși în termeni absoluți nu e semnificativă, în termeni relativi este impresionantă. Mai sunt români cărora le pasă și vor să facă ceva. Asta mă încurajează să cred în continuare că soluția pe care o văd eu pentru România – și pe care am mai enunțat‑o aici – nu este un nou partid sau vreo platformă politică de dreapta sau de stânga – ci (re)construirea comunităților în jurul unor principii și valori sănătoase. Așa ne vom asigura că aceste comunități vor genera un vot matur și înțelept, din care se poate spera să rezulte o adevărată clasă politică.
Foarte important de semnalat mi se pare rolul pe care l‑au jucat rețelele de socializare. Apelul la manifestație, strângerea de semnături pentru cauza SMURD, toate s‑au întâmplat prin Facebook, prin bloguri și prin mail. Poate și pentru faptul că spațiile virtuale permit comunicarea rapidă și eficientă, mai ales în absența unor alte modalități de a coagula social. Românii nu se reunesc să discute problemele lor sociale și politice, decât cel mult în familie. Dincolo de barierele acesteia, comunicarea prin metode tradiționale e aproape nulă. Social media tinde astfel să devină mai puternică și mai creatoare de opinie decât mass media.
Poate veți spune că manifestațiile au început să degenereze spre alte lucruri. Că s‑a ajuns la demiterea președintelui, când de fapt subiectul era altul. Că au apărut violențe și manipulări. Toate astea sunt adevărate, dar esențialul e că mămăliga românească a dat semne de viață. Nu e doar un terci apos, care ia forma vasului în care îl pui. Violențele și manipulările sunt inerente, deși nedorite. Întotdeauna vor apărea câțiva care vor să profite de ocazie ca să-și reverse umorile și frustrările. Demiterea președintelui nu cred că e o idee prea bună în acest moment, mai ales că nu cred sa existe temeiul legal al unui astfel de demers. Adevăratul pericol este să nu se finalizeze nimic: să se deturneze discuția de la legea sănătății către subiectul demiterii sau suspendării președintelui, inițiativa să eșueze după câteva săptămâni de zbateri inutile și să fie uitată cu totul dezbaterea legii sănătății, care e mult mai importantă decât puseurile paranoice ale unui personaj deja compromis. Mai mult decât atât: îl dăm jos, ok – și pe cine punem în loc? Pe Ponta? Pe Antonescu? Mă pufnește râsul…
Și pentru că am vorbit de președinte, am să remarc și reacția lui absolut prostească, comentată în fel și chip de presă. Dintre toate interpretările pe care le-am citit sau auzit, titlul articolului Simonei Tache mi se pare de departe cel mai potrivit: cine nu papă privatizăriță, nu pupă nici reformiță! Întâi am râs cu poftă, pentru că exprimarea are un umor extraordinar. Pe urmă mi-am dat seama că are și profunzime. Mai întâi pentru că relevă faptul că Băsescu se crede în măsură să facă regulile jocului, la fel cum un părinte procedează cu copiii lui, exhibându-și puterea pe care până zilele trecute o credea invincibilă. Apoi pentru că prin expresiile familiale și diminutivele sugerează nivelul de infantilism pe care Băsescu ni‑l asociază, crezând că nu avem maturitatea de a pricepe ce se întâmplă. E ca și cum ne-ar spune că nu pricepem ce e cu legea asta, așa că să nu ne batem căpșoarele noastre prostuțe și neexprimentate, că știe el ce mai bine pentru noi. În fine, condiționarea reformei de privatizare este bine evidențiată, iar eu o consider nu doar manifestarea unor interese economice clientelare, ci și o expresie a incompetenței de a guverna.
Deci Traian Băsescu s‑a supărat ca văcarul pe sat, drept care și‑a luat reforma și‑a plecat. Dar ceea ce e cu adevărat grav este că el crede că poate retrage un proiect de lege oricând poftește, insinuând că dacă nu e ca el, nu e deloc. Cu alte cuvinte ori facem reformă cum zice el, ori nu mai facem reformă deloc. Ăsta mi se pare un motiv serios de suspendare – nu sunt însă sigur că ar fi valid din punct de vedere legal. Iar faptul că guvernul execută instant un ordin al președintelui, fără explicații, fără crâcnire, un motiv de demitere a sa. Probabil că în zilele viitoare vom mai auzi despre acest subiect. Dacă opoziția ar fi condusă de oameni inteligenți, ar putea scoate mari avantaje din situația asta. Dar nu e, așa că cel mult vor reuși să obțină o ciorovăială în parlament și în emisiunile de bârfă politică.
Mulți spun că Arafat ar trebui să se întoarcă în poziția de subsecretar de stat. Eu cred că, dimpotrivă, ar trebui să refuze să revină pe această poziție pentru că întoarcerea ar însemna că se realiniază unui grup care și‑a deconspirat intențiile politico-economice. Prezența lui ar valida indirect modul acesta de abordare al sănătății, ceea ce l‑ar decredibiliza treptat și pe el. Mai mult, nimeni din PDL nu l‑ar ierta pentru deranjul creat, deci va trebui să lucreze într-un mediu ostil. Arafat ar trebui să creeze și să conducă un for de analiză a legii sănătății din perspectiva medicinei de urgență, rămânând astfel ceea ce este: un profesionist al domeniului și un tenace luptător pentru ideile sale.
Întrebarea este ce va urma de acum înainte. Pentru că dacă opoziția va încerca să confiște această revoltă și să o deturneze către obiectivele ei, Băsescu se va putea întoarce triumfător să spună: v‑am zis eu că nu legea e problema, ci agendele ascunse ale unora. Mă uit cu îngrijorare la continuarea manifestației și-mi dau seama că intr-acolo ne îndreptăm. Dacă vom continua așa, la finele acestei povești nu vom fi scăpat de Băsescu, dar nici o lege a sănătății nu vom avea.
P.S. În timp ce încheiam textul de mai sus, am apucat să‑l văd pe Irinel Columbeanu fugind din Piața Universității, alungat de mulțime. Ce‑o fi în capul individului ăsta?
6:01
D‑apai Sorine draga, lui Bebe Ivanovici i‑au luat PDL-istii painea certificatelor de revolutionar impartite pe plocoane de la gura, lui Mircea Badea i‑au impozitat spagatul, lui Irinel Catindatu’ Nost nu‑i mai transmite nimeni live aventurile monegasce cu boarfa de Monica…dom’le, cat sa indure si oamenii astia, cum sa nu iasa in strada la necaz? Spune tu?