Simbioză și parazitism

De câteva zile asis­tăm la pro­teste în stradă. Eve­ni­men­tele s‐au deru­lat și con­ti­nuă să se deru­leze cu des­tulă rapi­di­tate, iar reper­to­riul de expri­mare soci­ală pare să cuprindă toate for­mele posi­bile: rețele de soci­a­li­zare, mitin­gul tra­di­țio­nal de piață, bătă­ile de stradă cu jan­dar­mii. Pare des­tul de neclară legă­tura între toate aceste mani­fes­tări și tele­vi­ziu­nile se întrec în a emite diverse jude­căți de valoare, încer­când să lege “maio­neza” eve­ni­men­te­lor într‐o poveste coe­rentă. Am și eu păre­rea mea cu pri­vire la subiec­tul ăsta și am să încerc s‐o exprim în cele ce urmează. N‐am stat să urmă­resc tot ce s‐a spus până acum – se prea poate ca teo­ria mea să fi fost for­mu­lată deja de cineva: dacă e așa îmi veți acorda, sper, cir­cum­stanțe ate­nu­ante.

După păre­rea mea, în Româ­nia se deru­lează con­co­mi­tent mai multe tipuri de pro­teste. Fie­care din­tre ele are pro­prii actori prin­ci­pali, iar rela­ți­ile din­tre ele sunt com­plexe.

Pro­tes­tul vir­tual

Cred că totul a înce­put pe Face­book, mail și blo­guri. S‐a dis­cu­tat mult întâi în social media și, la un moment dat, a por­nit o ini­ția­tivă de strân­gere de ade­ziuni pen­tru Raed Ara­fat. Cei care dis­cu­tau – majo­ri­ta­tea repre­zen­tanți ai cla­sei de mij­loc și ai stra­tu­ri­lor supe­ri­oare ale cla­sei de jos, oameni cu acces la Inter­net, cu ser­vi­cii în firme pri­vate – au per­ce­put ca nega­tiv modul în care un pro­fe­si­o­nist este dat la o parte de inte­re­sele poli­tice și eco­no­mice. Obiec­ti­vul lor era apă­ra­rea com­pe­ten­ței. Con­vin­ge­rea lor este că pro­fe­sio­na­lis­mul poate schimba Româ­nia.

Mă uitam vineri la cauza legată de SMURD și vedeam cum crește numă­rul de ade­ziuni într‐un ritm incre­di­bil: la fie­care 2–3 minute reîn­căr­cam pagina și vedeam că au mai ade­rat câteva sute de oameni. Apoi, tot pe Face­book, s‐a ini­țiat eve­ni­men­tul de miting de sus­ți­nere în Piața Uni­ver­si­tă­ții. Nu mi‐am anun­țat par­ti­ci­pa­rea pen­tru că nu cred să am o valoare prea mare în ast­fel de acțiuni – simt mai degrabă nevoia de a mă izola de mul­țime și de a observa – dar am văzut că își anun­ța­seră inten­ția peste 3000 de per­soane. M‐am gân­dit atunci că măcar jumă­tate dacă s‐ar duce, tot ar fi un suc­ces de orga­ni­zare al eve­ni­men­tu­lui. Se pare că au exis­tat vreo cinci sute de per­soane care s‐au ținut de cuvânt și au fost acolo. Nu știu dacă toți erau din­tre cei care ade­ra­seră la eve­ni­ment pe Face­book, dar sunt sigur că nucleul pri­mu­lui pro­test așa a înce­put.

Pro­tes­tul cla­sic

După ce a fost por­nit pri­mul pro­test, s‐a dus vorba des­pre el prin tele­vi­ziuni. Mult mai multă lume a aflat că și la Bucu­rești se mani­fes­tează. Ca un mag­net, ves­tea a strâns rapid o altă cate­go­rie soci­ală: pe cei din clasa de jos, șome­rii și pen­sio­na­rii. Agenda lor era dife­rită. Auzi­seră de poves­tea cu Raed Ara­fat, dar pro­ba­bil că n‐au înțe­les mare lucru din ea. Era însă de ajuns că duș­ma­nul enun­țat era comun cu al lor: Băsescu și guver­nul. Asta i‐a mobi­li­zat. Exista în Piața Uni­ver­si­tă­ții un grup la care puteau să adere ca să‐și enunțe pro­ble­mele, ceea ce au și făcut. Trep­tat, mesa­jele de sus­ți­nere pen­tru Ara­fat și SMURD s‐au stins – o dată cu ple­ca­rea din piață a ulti­mi­lor pro­tes­ta­tari de pe Face­book – și s‐au auzit tot mai bine o sume­de­nie de alte mesaje noi: desfi­in­ța­rea taxei auto, mări­rea pen­si­i­lor, mări­rea sala­ri­i­lor. Un sin­gur numi­tor comun: jos Băsescu și guver­nul. O sin­gură dilemă comună: sus cine?

Pro­tes­tul vio­lent

Pe fun­da­lul pre­lun­gi­rii pro­tes­te­lor, s‐a creat oport­u­ni­ta­tea de con­flict cu for­țele de ordine. Exista tere­nul unde să se des­fă­șoare con­flic­tul, exista pre­tex­tul, așa că ime­diat au apă­rut și ama­to­rii de scan­dal. Ceea ce s‐a întâm­plat dumi­nică seara a fost un caft pre­me­di­tat al unei a treia cate­go­rii: huli­ga­nii de car­tier. Obiec­ti­vul lor e sim­plu: să se bată. Con­vin­ge­rile sunt și mai sim­ple: te bați, deci exiști. Atât. Mesa­jul con­stă în pie­tre, pumni și incen­dii.

De fapt, în con­tex­tul dat, această cate­go­rie se află într‐o rela­ție directă cu clasa de jos. Sără­ci­mea care pro­tes­tează le oferă oca­zia și pre­tex­tul de a‐și mani­festa vio­lența. La adă­pos­tul scan­dă­ri­lor se ivește oca­zia unui con­flict cu patină soci­ală, se poate mima nemul­țu­mi­rea celui opri­mat. Pia­tra o arunci în numele celor obi­diți, incen­diul îl por­nești în numele celor săraci. La schimb, huli­ga­nii de car­tier nu oferă nimic. Nu fac pro­tes­tul mai vehe­ment, ci mai nede­mo­cra­tic. Nu pro­voacă teamă, ci furie și dez­a­pro­bare. Huli­ga­nii para­zi­tează sără­ci­mea, iau fără să dea nimic îna­poi.

Pro­tes­tul poli­ti­zat

Evi­dent, tot deran­jul poli­tic gene­rat de pro­tes­tele de stradă – cel vir­tual este inu­ti­li­za­bil – putea fi spe­cu­lat. Opo­zi­ția s‐a pre­zen­tat promptă cu cere­rea de ale­geri anti­ci­pate. Pe fun­da­lul unei lipse de popu­la­ri­tate a pute­rii, ei ar fi neme­ri­ta­ții bene­fi­ci­ari ai situ­a­ției cre­ate. În ace­lași mod, dar pe alt plan, opo­zi­ția face exact ce fac și huli­ga­nii: para­zi­tează pro­tes­ta­ta­rii din stradă, încer­când să tragă foloase de pe urma lor. Nu au nimic de ofe­rit la schimb, nici com­pe­tență de a guverna, nici resurse supli­men­tare. Au doar dorința de a se așeza la cio­lan.

În loc de con­clu­zii

Nimic nou, cei săraci și mulți sunt masa de mane­vră. Sin­gu­rii lor ali­ați, sin­gu­rii cu care pot trăi în sim­bi­oză, sin­gu­rii care le pot da ceva la schimb sunt cei din clasa de mij­loc. Facebook‐iștii. Cei care au por­nit pro­tes­tul. Cei care – de bine, de rău – mișcă rotițele eco­no­miei româ­nești, așa gri­pate cum sunt ele. Absența lor din stradă ne arată că rela­ția de sim­bi­oză nu s‐a sta­bi­lit. Clasa de mij­loc nu a reu­șit să for­mu­leze solu­ți­ile pe care să le pro­pună public, nu a iden­ti­fi­cat lide­rii de opi­nie care să expună aceste solu­ții. Motiv pen­tru care au ple­cat din piață, con­ști­entă că “jos Băsescu” nu e de ajuns.

Clasa de jos nu știe sau nu vrea să îi pună în fața pe cei din clasa de mij­loc. Nu e pre­gă­tită să‐și recu­noască nepri­ce­pe­rea în poli­tică și eco­no­mie. Dar cred că în curând va fi. Și când această sim­bi­oză se va ofi­ci­a­liza, Româ­nia va face, în sfâr­șit, un pas îna­inte.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Bogdan Avadanei

    Sau există întot­dea­una teo­ria con­spi­ra­ției, prin care lucru­rile au fost pre­gă­tite să pară așa din diverse motive cunos­cute sau nu (dis­tra­ge­rea aten­ției, capi­tal elec­to­ral, etc. etc. ș.a.m.d.).

    Nu mă înțe­le­geți greșit, nu sus­țin nici o teo­rie deo­a­rece am prea puține infor­ma­ții, (așa că o fac un pic pe troll‐ul): când a înce­put dis­trac­ția eu mă dădeam pe schiuri în Dolo­miți. Iar când am ajuns îna­poi, am putut vedea doar pro­tes­ta­tari care nu știau de ce pro­tes­tează, sau fie­care avea alt motiv pen­tru care era în stradă.

    Ori­cum , clasa de mij­loc (des­tul de puțină ca număr, cred că une­ori numită teh­no­crați, spe­cia­liști, etc. de către poli­ti­cieni) ar tre­bui să for­meze și o miș­care poli­tică, cu direc­ție și cu inte­gri­tate, alt­fel vor fi doar folo­siți în diverse moduri, după cum prea bine s‐a văzut. Ca un exem­plu, cred că ăsta este și moti­vul pen­tru care Raed Ara­fat a accep­tat să intre în admi­nis­tra­ția guver­na­men­tală: tre­buie să te implici acolo unde se trag sfo­rile ca să poți cârmi șan­dra­maua în direc­ția bună.

  2. Alin

    Sunt curios cum ar fi fost pri­mit celă­lalt Orban, Leo­nard.

  3. Sorin Sfirlogea

    Păi uite aici, expli­cit!

  4. Alin

    Într‐adevăr, jos Băsescu nu e foarte mult, dar e un duș rece, în mod sigur.
    Mă întreb în ce măsură toată poves­tea asta e un duș rece și pen­tru opo­zi­ție. La cum îi știu eu, nu cred că au înțe­les mare lucru,


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu