Simbioză și parazitism

De câteva zile asistăm la proteste în stradă. Eveni­mentele s‑au deru­lat și con­tinuă să se deruleze cu destulă rapid­i­tate, iar reper­to­riul de expri­mare socială pare să cuprindă toate formele posi­bile: rețele de socializare, mitin­gul tradițional de piață, bătăile de stradă cu jan­darmii. Pare destul de neclară legă­tura între toate aceste man­i­festări și tele­viz­iu­nile se întrec în a emite diverse judecăți de val­oare, încer­când să lege “maioneza” eveni­mentelor într‑o poveste coer­entă. Am și eu păr­erea mea cu privire la subiec­tul ăsta și am să încerc s‑o exprim în cele ce urmează. N‑am stat să urmăresc tot ce s‑a spus până acum – se prea poate ca teo­ria mea să fi fost for­mu­lată deja de cineva: dacă e așa îmi veți acorda, sper, cir­cum­stanțe aten­u­ante.

După păr­erea mea, în Româ­nia se derulează con­comi­tent mai multe tipuri de proteste. Fiecare din­tre ele are pro­prii actori prin­ci­pali, iar relați­ile din­tre ele sunt com­plexe.

Protes­tul vir­tual

Cred că totul a început pe Face­book, mail și bloguri. S‑a dis­cu­tat mult întâi în social media și, la un moment dat, a por­nit o iniția­tivă de strân­gere de adez­i­uni pen­tru Raed Arafat. Cei care dis­cu­tau — majori­tatea reprezen­tanți ai cla­sei de mijloc și ai stra­turilor supe­rioare ale cla­sei de jos, oameni cu acces la Inter­net, cu ser­vicii în firme pri­vate – au per­ceput ca neg­a­tiv modul în care un pro­fe­sion­ist este dat la o parte de intere­sele politice și eco­nom­ice. Obiec­tivul lor era apărarea com­pe­tenței. Convin­gerea lor este că pro­fe­sion­al­is­mul poate schimba Româ­nia.

Mă uitam vineri la cauza legată de SMURD și vedeam cum crește numărul de adez­i­uni într-un ritm incred­i­bil: la fiecare 2–3 minute reîncăr­cam pag­ina și vedeam că au mai aderat câteva sute de oameni. Apoi, tot pe Face­book, s‑a inițiat eveni­men­tul de mit­ing de susținere în Piața Uni­ver­sității. Nu mi-am anunțat par­tic­i­parea pen­tru că nu cred să am o val­oare prea mare în ast­fel de acți­uni – simt mai degrabă nevoia de a mă izola de mulțime și de a observa – dar am văzut că își anunțaseră intenția peste 3000 de per­soane. M‑am gân­dit atunci că măcar jumă­tate dacă s‑ar duce, tot ar fi un suc­ces de orga­ni­zare al eveni­men­tu­lui. Se pare că au exi­s­tat vreo cinci sute de per­soane care s‑au ținut de cuvânt și au fost acolo. Nu știu dacă toți erau din­tre cei care aderaseră la eveni­ment pe Face­book, dar sunt sigur că nucleul primu­lui protest așa a început.

Protes­tul cla­sic

După ce a fost por­nit primul protest, s‑a dus vorba despre el prin tele­viz­iuni. Mult mai multă lume a aflat că și la București se man­i­festează. Ca un mag­net, vestea a strâns rapid o altă cat­e­gorie socială: pe cei din clasa de jos, șomerii și pen­sion­arii. Agenda lor era difer­ită. Auzis­eră de povestea cu Raed Arafat, dar prob­a­bil că n‑au înțe­les mare lucru din ea. Era însă de ajuns că duș­manul enunțat era comun cu al lor: Băs­escu și guver­nul. Asta i‑a mobi­lizat. Exista în Piața Uni­ver­sității un grup la care puteau să adere ca să-și enunțe prob­lemele, ceea ce au și făcut. Trep­tat, mesajele de susținere pen­tru Arafat și SMURD s‑au stins – o dată cu ple­carea din piață a ultim­ilor protes­tatari de pe Face­book – și s‑au auzit tot mai bine o sume­de­nie de alte mesaje noi: des­fi­ințarea taxei auto, mărirea pen­si­ilor, mărirea salari­ilor. Un sin­gur numi­tor comun: jos Băs­escu și guver­nul. O sin­gură dilemă comună: sus cine?

Protes­tul vio­lent

Pe fun­dalul pre­lun­girii protestelor, s‑a creat opor­tu­ni­tatea de con­flict cu forțele de ordine. Exista terenul unde să se des­fășoare con­flic­tul, exista pre­tex­tul, așa că ime­diat au apărut și ama­torii de scan­dal. Ceea ce s‑a întâm­plat duminică seara a fost un caft pre­med­i­tat al unei a treia cat­e­gorii: huli­ganii de cartier. Obiec­tivul lor e sim­plu: să se bată. Convin­ger­ile sunt și mai sim­ple: te bați, deci exiști. Atât. Mesajul con­stă în pietre, pumni și incendii.

De fapt, în con­tex­tul dat, această cat­e­gorie se află într‑o relație directă cu clasa de jos. Sărăcimea care protestează le oferă ocazia și pre­tex­tul de a‑și man­i­festa vio­lența. La adă­pos­tul scan­dărilor se ivește ocazia unui con­flict cu pat­ină socială, se poate mima nemulțu­mirea celui opri­mat. Pia­tra o arunci în numele celor obidiți, incendiul îl pornești în numele celor săraci. La schimb, huli­ganii de cartier nu oferă nimic. Nu fac protes­tul mai vehe­ment, ci mai nede­mo­c­ra­tic. Nu provoacă teamă, ci furie și deza­pro­bare. Huli­ganii parazitează sărăcimea, iau fără să dea nimic înapoi.

Protes­tul poli­ti­zat

Evi­dent, tot der­an­jul politic gen­erat de protestele de stradă – cel vir­tual este inuti­liz­abil – putea fi spec­u­lat. Opoz­iția s‑a prezen­tat promptă cu cer­erea de alegeri antic­i­pate. Pe fun­dalul unei lipse de pop­u­lar­i­tate a put­erii, ei ar fi nemer­i­tații ben­e­fi­ciari ai situ­ației cre­ate. În ace­lași mod, dar pe alt plan, opoz­iția face exact ce fac și huli­ganii: parazitează protes­tatarii din stradă, încer­când să tragă foloase de pe urma lor. Nu au nimic de oferit la schimb, nici com­pe­tență de a guverna, nici resurse supli­mentare. Au doar dor­ința de a se așeza la ciolan.

În loc de con­cluzii

Nimic nou, cei săraci și mulți sunt masa de manevră. Sin­gurii lor ali­ați, sin­gurii cu care pot trăi în sim­bioză, sin­gurii care le pot da ceva la schimb sunt cei din clasa de mijloc. Facebook-iștii. Cei care au por­nit protes­tul. Cei care – de bine, de rău – mișcă rotițele economiei românești, așa gri­pate cum sunt ele. Absența lor din stradă ne arată că relația de sim­bioză nu s‑a sta­bilit. Clasa de mijloc nu a reușit să for­muleze soluți­ile pe care să le prop­ună pub­lic, nu a iden­ti­fi­cat lid­erii de opinie care să expună aceste soluții. Motiv pen­tru care au ple­cat din piață, conș­tientă că “jos Băs­escu” nu e de ajuns.

Clasa de jos nu știe sau nu vrea să îi pună în fața pe cei din clasa de mijloc. Nu e pregătită să-și recunoască nepri­ceperea în politică și economie. Dar cred că în curând va fi. Și când această sim­bioză se va ofi­cial­iza, Româ­nia va face, în sfârșit, un pas înainte.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Bogdan Avadanei

    Sau există întot­deauna teo­ria con­spir­ației, prin care lucrurile au fost pregătite să pară așa din diverse motive cunos­cute sau nu (dis­tragerea atenției, cap­i­tal elec­toral, etc. etc. ș.a.m.d.).

    Nu mă înțelegeți greșit, nu susțin nici o teorie deoarece am prea puține infor­mații, (așa că o fac un pic pe troll-ul): când a început dis­tracția eu mă dădeam pe schi­uri în Dolomiți. Iar când am ajuns înapoi, am putut vedea doar protes­tatari care nu știau de ce protestează, sau fiecare avea alt motiv pen­tru care era în stradă.

    Oricum , clasa de mijloc (destul de puțină ca număr, cred că une­ori numită tehnocrați, spe­cial­iști, etc. de către politi­cieni) ar tre­bui să formeze și o miș­care politică, cu direcție și cu integri­tate, alt­fel vor fi doar folosiți în diverse mod­uri, după cum prea bine s‑a văzut. Ca un exem­plu, cred că ăsta este și motivul pen­tru care Raed Arafat a accep­tat să intre în admin­is­trația guver­na­men­tală: tre­buie să te implici acolo unde se trag sfo­rile ca să poți cârmi șan­dra­maua în direcția bună.

  2. Alin

    Sunt curios cum ar fi fost primit celălalt Orban, Leonard.

  3. Sorin Sfirlogea

    Păi uite aici, explicit!

  4. Alin

    Într-adevăr, jos Băs­escu nu e foarte mult, dar e un duș rece, în mod sigur.
    Mă întreb în ce măsură toată povestea asta e un duș rece și pen­tru opoz­iție. La cum îi știu eu, nu cred că au înțe­les mare lucru,


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu