De câ­teva zile asis­tăm la pro­teste în stradă. Eve­ni­men­tele s‑au de­ru­lat și con­ti­nuă să se de­ru­leze cu des­tulă ra­pi­di­tate, iar re­per­to­riul de ex­pri­mare so­ci­ală pare să cu­prindă toate for­mele po­si­bile: re­țele de so­ci­a­li­zare, mi­tin­gul tra­di­țio­nal de piață, bă­tă­ile de stradă cu jan­dar­mii. Pare des­tul de ne­clară le­gă­tura în­tre toate aceste ma­ni­fes­tări și te­le­vi­ziu­nile se în­trec în a emite di­verse ju­de­căți de va­loare, în­cer­când să lege “maio­neza” eve­ni­men­te­lor într‑o po­veste co­e­rentă. Am și eu pă­re­rea mea cu pri­vire la su­biec­tul ăsta și am să în­cerc s‑o ex­prim în cele ce ur­mează. N‑am stat să ur­mă­resc tot ce s‑a spus până acum – se prea poate ca te­o­ria mea să fi fost for­mu­lată deja de ci­neva: dacă e așa îmi veți acorda, sper, cir­cum­stanțe atenuante.

După pă­re­rea mea, în Ro­mâ­nia se de­ru­lează con­co­mi­tent mai multe ti­puri de pro­teste. Fi­e­care din­tre ele are pro­prii ac­tori prin­ci­pali, iar re­la­ți­ile din­tre ele sunt complexe.

Pro­tes­tul virtual

Cred că to­tul a în­ce­put pe Fa­ce­book, mail și blo­guri. S‑a dis­cu­tat mult în­tâi în so­cial me­dia și, la un mo­ment dat, a por­nit o ini­ția­tivă de strân­gere de ade­ziuni pen­tru Raed Ara­fat. Cei care dis­cu­tau — ma­jo­ri­ta­tea re­pre­zen­tanți ai cla­sei de mij­loc și ai stra­tu­ri­lor su­pe­ri­oare ale cla­sei de jos, oa­meni cu ac­ces la In­ter­net, cu ser­vi­cii în firme pri­vate – au per­ce­put ca ne­ga­tiv mo­dul în care un pro­fe­si­o­nist este dat la o parte de in­te­re­sele po­li­tice și eco­no­mice. Obiec­ti­vul lor era apă­ra­rea com­pe­ten­ței. Con­vin­ge­rea lor este că pro­fe­sio­na­lis­mul poate schimba România. 

Mă ui­tam vi­neri la ca­uza le­gată de SMURD și ve­deam cum crește nu­mă­rul de ade­ziuni într-un ritm in­cre­di­bil: la fi­e­care 2–3 mi­nute re­în­căr­cam pa­gina și ve­deam că au mai ade­rat câ­teva sute de oa­meni. Apoi, tot pe Fa­ce­book, s‑a ini­țiat eve­ni­men­tul de mi­ting de sus­ți­nere în Piața Uni­ver­si­tă­ții. Nu mi-am anun­țat par­ti­ci­pa­rea pen­tru că nu cred să am o va­loare prea mare în ast­fel de ac­țiuni – simt mai de­grabă ne­voia de a mă izola de mul­țime și de a ob­serva – dar am vă­zut că își anun­ța­seră in­ten­ția peste 3000 de per­soane. M‑am gân­dit atunci că mă­car ju­mă­tate dacă s‑ar duce, tot ar fi un suc­ces de or­ga­ni­zare al eve­ni­men­tu­lui. Se pare că au exis­tat vreo cinci sute de per­soane care s‑au ți­nut de cu­vânt și au fost acolo. Nu știu dacă toți erau din­tre cei care ade­ra­seră la eve­ni­ment pe Fa­ce­book, dar sunt si­gur că nu­cleul pri­mu­lui pro­test așa a început.

Pro­tes­tul clasic

După ce a fost por­nit pri­mul pro­test, s‑a dus vorba des­pre el prin te­le­vi­ziuni. Mult mai multă lume a aflat că și la Bu­cu­rești se ma­ni­fes­tează. Ca un mag­net, ves­tea a strâns ra­pid o altă ca­te­go­rie so­ci­ală: pe cei din clasa de jos, șo­me­rii și pen­sio­na­rii. Agenda lor era di­fe­rită. Au­zi­seră de po­ves­tea cu Raed Ara­fat, dar pro­ba­bil că n‑au în­țe­les mare lu­cru din ea. Era însă de ajuns că du­ș­ma­nul enun­țat era co­mun cu al lor: Bă­sescu și gu­ver­nul. Asta i‑a mo­bi­li­zat. Exista în Piața Uni­ver­si­tă­ții un grup la care pu­teau să adere ca să-și enunțe pro­ble­mele, ceea ce au și fă­cut. Trep­tat, me­sa­jele de sus­ți­nere pen­tru Ara­fat și SMURD s‑au stins – o dată cu ple­ca­rea din piață a ul­ti­mi­lor pro­tes­ta­tari de pe Fa­ce­book – și s‑au au­zit tot mai bine o su­me­de­nie de alte me­saje noi: desfi­in­ța­rea ta­xei auto, mă­ri­rea pen­si­i­lor, mă­ri­rea sa­la­ri­i­lor. Un sin­gur nu­mi­tor co­mun: jos Bă­sescu și gu­ver­nul. O sin­gură di­lemă co­mună: sus cine?

Pro­tes­tul violent

Pe fun­da­lul pre­lun­gi­rii pro­tes­te­lor, s‑a creat oport­u­ni­ta­tea de con­flict cu for­țele de or­dine. Exista te­re­nul unde să se des­fă­șoare con­flic­tul, exista pre­tex­tul, așa că ime­diat au apă­rut și ama­to­rii de scan­dal. Ceea ce s‑a în­tâm­plat du­mi­nică seara a fost un caft pre­me­di­tat al unei a treia ca­te­go­rii: huli­ga­nii de car­tier. Obiec­ti­vul lor e sim­plu: să se bată. Con­vin­ge­rile sunt și mai sim­ple: te bați, deci exiști. Atât. Me­sa­jul con­stă în pie­tre, pumni și incendii.

De fapt, în con­tex­tul dat, această ca­te­go­rie se află într‑o re­la­ție di­rectă cu clasa de jos. Să­ră­ci­mea care pro­tes­tează le oferă oca­zia și pre­tex­tul de a‑și ma­ni­festa vi­o­lența. La adă­pos­tul scan­dă­ri­lor se ivește oca­zia unui con­flict cu pa­tină so­ci­ală, se poate mima ne­mul­țu­mi­rea ce­lui opri­mat. Pia­tra o arunci în nu­mele ce­lor obi­diți, in­cen­diul îl por­nești în nu­mele ce­lor să­raci. La schimb, huli­ga­nii de car­tier nu oferă ni­mic. Nu fac pro­tes­tul mai ve­he­ment, ci mai ne­de­mo­cra­tic. Nu pro­voacă teamă, ci fu­rie și dez­a­pro­bare. Huli­ga­nii pa­ra­zi­tează să­ră­ci­mea, iau fără să dea ni­mic înapoi.

Pro­tes­tul politizat

Evi­dent, tot de­ran­jul po­li­tic ge­ne­rat de pro­tes­tele de stradă – cel vir­tual este inu­ti­li­za­bil – pu­tea fi spe­cu­lat. Opo­zi­ția s‑a pre­zen­tat promptă cu ce­re­rea de ale­geri an­ti­ci­pate. Pe fun­da­lul unei lipse de po­pu­la­ri­tate a pu­te­rii, ei ar fi ne­me­ri­ta­ții be­ne­fi­ci­ari ai si­tu­a­ției cre­ate. În ace­lași mod, dar pe alt plan, opo­zi­ția face exact ce fac și huli­ga­nii: pa­ra­zi­tează pro­tes­ta­ta­rii din stradă, în­cer­când să tragă fo­loase de pe urma lor. Nu au ni­mic de ofe­rit la schimb, nici com­pe­tență de a gu­verna, nici re­surse su­pli­men­tare. Au doar do­rința de a se așeza la ciolan.

În loc de concluzii

Ni­mic nou, cei să­raci și mulți sunt masa de ma­ne­vră. Sin­gu­rii lor ali­ați, sin­gu­rii cu care pot trăi în sim­bi­oză, sin­gu­rii care le pot da ceva la schimb sunt cei din clasa de mij­loc. Fa­ce­book-iș­tii. Cei care au por­nit pro­tes­tul. Cei care – de bine, de rău – mișcă ro­tițele eco­no­miei ro­mâ­nești, așa gri­pate cum sunt ele. Ab­sența lor din stradă ne arată că re­la­ția de sim­bi­oză nu s‑a sta­bi­lit. Clasa de mij­loc nu a re­u­șit să for­mu­leze so­lu­ți­ile pe care să le pro­pună pu­blic, nu a iden­ti­fi­cat li­de­rii de opi­nie care să ex­pună aceste so­lu­ții. Mo­tiv pen­tru care au ple­cat din piață, con­ști­entă că “jos Bă­sescu” nu e de ajuns.

Clasa de jos nu știe sau nu vrea să îi pună în fața pe cei din clasa de mij­loc. Nu e pre­gă­tită să-și re­cu­noască ne­pri­ce­pe­rea în po­li­tică și eco­no­mie. Dar cred că în cu­rând va fi. Și când această sim­bi­oză se va ofi­ci­a­liza, Ro­mâ­nia va face, în sfâr­șit, un pas înainte.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Sorin Sfirlogea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Bogdan Avadanei

    Sau există în­tot­dea­una te­o­ria con­spi­ra­ției, prin care lu­cru­rile au fost pre­gă­tite să pară așa din di­verse mo­tive cu­nos­cute sau nu (dis­tra­ge­rea aten­ției, ca­pi­tal elec­to­ral, etc. etc. ș.a.m.d.).

    Nu mă în­țe­le­geți greșit, nu sus­țin nici o te­o­rie de­o­a­rece am prea pu­ține in­for­ma­ții, (așa că o fac un pic pe troll-ul): când a în­ce­put dis­trac­ția eu mă dă­deam pe schiuri în Do­lo­miți. Iar când am ajuns îna­poi, am pu­tut ve­dea doar pro­tes­ta­tari care nu știau de ce pro­tes­tează, sau fi­e­care avea alt mo­tiv pen­tru care era în stradă.

    Ori­cum , clasa de mij­loc (des­tul de pu­țină ca nu­măr, cred că une­ori nu­mită teh­no­crați, spe­cia­liști, etc. de că­tre po­li­ti­cieni) ar tre­bui să for­meze și o miș­care po­li­tică, cu di­rec­ție și cu in­te­gri­tate, alt­fel vor fi doar fo­lo­siți în di­verse mo­duri, după cum prea bine s‑a vă­zut. Ca un exem­plu, cred că ăsta este și mo­ti­vul pen­tru care Raed Ara­fat a ac­cep­tat să in­tre în ad­mi­nis­tra­ția gu­ver­na­men­tală: tre­buie să te im­plici acolo unde se trag sfo­rile ca să poți cârmi șan­dra­maua în di­rec­ția bună.

  2. Alin

    Sunt cu­rios cum ar fi fost pri­mit ce­lă­lalt Or­ban, Leonard.

  3. Sorin Sfirlogea

    Păi uite aici, ex­pli­cit!

  4. Alin

    Într-ade­văr, jos Bă­sescu nu e foarte mult, dar e un duș rece, în mod sigur.
    Mă în­treb în ce mă­sură toată po­ves­tea asta e un duș rece și pen­tru opo­zi­ție. La cum îi știu eu, nu cred că au în­țe­les mare lucru,


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.