Teleguvernarea României

Zilele tre­cute la Real­i­tatea TV o dom­nișoară striga cât o ținea gura la un pre­fect de județ  — cred că era cel de la Buzău – despre niște TIRuri care sunt trase pe dreapta de nu știu cât timp pe DN2. Se întâm­pla seara, pe la opt jumă­tate – mi‑e greu să spun ce emi­si­une era, pen­tru că Real­i­tatea a devenit un pro­gram non-stop de știri ameste­cate cu talk-show-uri, ale căror lim­ite exact se con­topesc într‑o con­fuzie gen­er­ală. Tonul vroia să sug­ereze indignarea și exas­per­area cetățean­u­lui nemulțu­mit de autorități. Nivelul de deci­beli indica pre­siunea psi­hică pusă pe inter­locu­tor. Dis­cur­sul însă m‑a fra­pat. În conținut duduia nu se limita la a cere infor­mații, cum te-ai fi aștep­tat de la un jur­nal­ist. Duduia cerea expli­cații, așa cum un supe­rior le solic­ită de la sub­al­tern. “Ce-ați făcut dom­nul pre­fect ca să deblo­cați situ­ația?” striga dom­nișoara din înălțimea meseriei de incorupt­ibil jur­nal­ist. “Cum este posi­bil așa ceva?” Dom­nul pre­fect părea pus cu botul pe labe. Dintr-un motiv sau altul nu reușea decât să îngaime niște răspun­suri aprox­i­ma­tive, cum că nu are toate detali­ile, că va con­tacta poliția șamd. Încerca să scape din interoga­to­riu, dar inchiz­itorul lui îl urmărea nemi­los: “Câte uti­laje sunt acum la deszăpezire?”. “Șase”, zice dom’ pre­fect. “Și câte sunt freze?” Hait! să vezi că nu știe, mi-am zis, l‑a încuiat. Așa a fost.

Partea amuzantă nu a fost dis­cuția asta pur­tată prin tele­fon, în fața tele­spec­ta­to­rilor. Partea amuzantă a fost con­tin­uarea. Dis­cuția tele­fon­ică s‑a încheiat, dar duduia a con­tin­uat să per­oreze despre incom­pe­tența autorităților care n‑au făcut și n‑au dres, deși în mod clar nu avea nici un fel de cădere pro­fe­sion­ală să judece modal­itățile de inter­venție în caz de vis­col. Sunt con­vins că există niște reg­uli care tre­buie respec­tate și că ele nu pre­văd să te repezi cu frezele în șosea în timp ce vân­tul suflă în rafale și aduce zăpada la loc în urma ta. Prob­a­bil că e mai înțelept să închizi cir­cu­lația, să aștepți să se lin­iștească vân­tul și abia apoi să cureți dru­mul. Prob­lema noas­tră e că în momen­tul în care începe o ast­fel de vreme nu avem cura­jul să închi­dem dru­murile ca să nu tre­buiască să culegem din nămeți cine știe ce viteji din ăștia care au impre­sia că ei sunt mai grozavi decât natura. Deci, duduia dădea din gură în con­tin­uare. După vreo trei minute se oprește din turuit și ne spune tuturor: “îl avem din nou la tele­fon pe dom­nul pre­fect”. I‑auzi! mi-am zis, ce‑o avea ăsta să spună? “Dom­nișoară, chiar acum am dis­cu­tat cu poliția și am fost asig­u­rat că peste o oră jumă­tate se redeschide cir­cu­lația”. Duduia exultă: “Asta este o veste foarte bună, dom­nule pre­fect. Vă mulțu­mim.” Pe o ban­derola gal­benă apare cu litere de‑o șchioapă: tiruri deblo­cate la inter­venția Real­i­tatea TV. Va să zică dom’ pre­fect a dat rapor­tul la tele­viz­iune: să trăiți, am rezol­vat!

Îi povesteam lui Daniel L. despre isto­ria asta și el remarca fap­tul că se induce oame­nilor ideea că tele­viz­iunea e panaceul prob­lemelor noas­tre. Justiția se împarte la tele­vi­zor. Ai o prob­lemă, suni la tele­viz­iune și se ocupă ei. Nu știi cu cine să votezi? Te uiți la tele­vi­zor și-ți spun ei. Vrei să știi ce părere să ai despre proteste, despre Roșia Mon­tană sau despre măsurile FMI? Tele­viz­iu­nile îți vor spune care tre­buie să fie păr­erea ta. Tele­viz­iu­nile gân­desc pen­tru tine. Tele­viz­iu­nile acționează în locul tău. Tu nu tre­buie decât să te uiți. Și să îi suni dacă vrei să reclami pe cineva. Mai departe fac ei, tu relaxează-te, e ca și rezol­vat.

Desigur, presa are drep­tul să ceară infor­mații, dar nu poate să se eri­jeze în autori­tatea decizion­ală în admin­is­trație pub­lică și locală. Nu putem guverna prin talk-show-uri. Și chiar dacă inter­venția unui reporter la autorități va pro­duce un rezul­tat con­cret – deși rar se întâm­plă asta – nu de asta avem nevoie. Nu rezolvarea punc­tu­ală a unei prob­leme este ceea ce ne va ajuta, ci sta­bilirea unor reg­uli sănă­toase și apli­carea lor temeinică. Reg­uli și insti­tuții, nu repor­teri justițiari. Dacă aș fi fost în locul pre­fec­tu­lui cu pric­ina, aș fi între­bat: duducă dragă, matale ai vreo cal­i­fi­care în dome­niul deszăpezirii dru­murilor naționale? știi ce uti­laje și cum se folos­esc? știi când e bine să inter­vii și când nu? te pri­cepi la asta? Iar când dom­nișoara mi-ar fi con­fir­mat bănuiala că nu are nici o pregătire pro­fe­sion­ală de spe­cial­i­tate, i‑aș fi spus să mă lase în pace să-mi văd de tre­abă și la final am să‑i răspund și la între­bări. Peste vreo două-trei zile.

Alt­minteri o să ajungem să avem tele­viz­iuni spe­cial­izate pe subiecte, după mod­elul min­is­terelor din guvern: tele­viz­iunea sănătății unde suni dacă un doc­tor ți‑a cerut șpagă sau nu găsești un medica­ment în spi­tal. Tele­viz­iunea de interne unde suni când ți s‑a furat portofelul sau te‑a înju­rat președ­in­tele de bloc. Tele­viz­iunea de trans­por­turi unde suni să blochezi și deblochezi dru­muri. Tele­viz­iunea edu­cației unde putem suna pen­tru a reclama exam­enele de bac, pen­tru că fii’tu nu l‑a luat. Și în spir­i­tul teledemocrației va tre­bui să telealegem și un prim-teleministru al Romăniei, care să telegu­verneze Româ­nia.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anda

    Luna asta se implinesc 2 ani de cand am renun­tat la abona­men­tul TV. Mar­turis­esc ca recidi­vez une­ori cand imi vizitez par­in­tii uitandu-ma pros­tita pret de vreo doua ore in ziua in care ajung la ei, dar in rest nu sim­tim lipsa stir­ilor, emi­si­u­nilor de tip talk show sau a celor mon­dene. Con­cluzie: se poate si fara! 🙂

    • Sorin Sfirlogea

      Se poate și fără, e drept. Ce bine ar fi dacă am putea prin sim­pla absență să amendăm cal­i­tatea proastă a tele­viz­iu­nii…

  2. joyflint

    Nu ajunge… foto-video-ignorarea ? Fiecare poate sa piara de la sine, pe limba lui…

    • Sorin Sfirlogea

      Ce bine ar fi să ajungă igno­rarea! Dar există o masă mare de semeni ai noștri care zil­nic papă pe pâine ce li se spune la tv. Ei fac posi­bile ast­fel de emi­si­uni, ast­fel de per­fo­manțe. Ei sunt argu­men­tul că tâm­pe­nia are audi­ență. Deci tre­buie să con­tinue…

  3. joyflint

    Si lupii urla, nu‑i asa ? Homo homini lupus…

    • Sorin Sfirlogea

      🙂 Da, lupii urlă, dar urletul lor îi dă de gol vână­toru­lui. Cred că e vre­mea vână­torii.

  4. Bogdan Avadanei

    Tele­viz­iu­nile exploatează cu sârg o opor­tu­ni­tate neaștep­tată de audi­ență: oameni nedrep­tățiți de autorități într-un fel sau altul, din diverse motive (negli­jență, indolența, rea-intenție, nepăsare, etc) și-au câști­gat drep­tatea nu în justiție — unde pro­ce­sul greoi nu s‑ar fi justificat- ci în dis­per­are de cauză, reclamând situ­ația la tele­viz­iuni.
    Ast­fel, de la cazuri izo­late, medi­a­ti­zate ca reclamă de TV, s‑a ajuns ca în relația cu autoritățile să se încetățe­nească deja reacția — "vă reclam la tele­viz­iune dacă nu vă faceți dato­ria !" Că deon­tolo­gia jur­nal­is­tu­lui ar tre­bui să facă difer­ența între anu­mite situ­ații unde pot ajuta și altele unde încurcă și induc în eroare este alta mân­care de pește. Oricum am renunțat să mai cred ca avem jur­nal­iști de știri, noi avem numai jur­nal­iști de scan­dal. Motiv pen­tru care nu mai plătesc nici un provider de ser­vicii TV, iar pos­turile Free­ToAir străine + Inter­ne­tul îmi sat­is­fac toate nevoile de infor­mare, iar TVul este folosit ca mon­i­tor pen­tru filme.
    Tele­viz­iu­nile vor prezenta ceea ce soci­etatea cere (cel puțin majori­tatea ei) în lupta pen­tru audi­ență, iar soci­etatea noas­tră este mult prea imatură, debu­so­lată, pros­tită și opor­tunistă. Numai așa pot să-mi explic aber­ați­ile TV. Brrrrr !

    • Sorin Sfirlogea

      Să înțe­leg că soluția ta este să ignorăm tele­viz­iu­nile? Și cu defor­mările pro­duse celor care totuși îi urmăresc ce facem? Ne vom întâlni cu efectele lor în viața de zi cu zi, pe stradă, la ser­vici, peste tot.

      • Bogdan Avadanei

        Prin igno­rarea tele­viz­iu­nilor îi putem lovi acolo unde îi doare: la audi­ență, și în con­cluzie, la bani. Tele­viz­iu­nile vor mod­i­fica pro­gra­mul, atunci când audi­ența va dori altceva de la ei. Orice alta modal­i­tate de luptă cu ei, mi se pare ca deszăpezirea A1 cu o lopată.
        Răspândi­rea ideilor în soci­etate, devierea audi­enței aces­tor defor­mări va pro­duce schim­bările de care este nevoie și în tele­viz­iune. Cel puțin așa mi se pare logic.

  5. Corina

    Atata timp cat asta "se cere" (oamenii ii incu­ra­jeaja si le cer "sa se implice"), ei asta vor face.
    Eu ma uit rar la TV, de reg­ula la chestii haioase (gen Sein­feld) sau la cate o emi­si­une pe Travel & Liv­ing, dar in zilele cu pric­ina mi s‑a intam­plat o chestie foarte ciu­data: vorbind cu mama la tele­fon, am aflat ca nu avea elec­tric­i­tate din seara ante­rioara, ca nu mai avea nici ben­z­ina pen­tru gen­er­a­tor, implicit nu mai mergea cen­trala. M‑a intre­bat daca au pre­lun­git codul nu stiu care, ca sa stie ce are de facut in con­tin­uare. Dupa ce i‑am raspuns cu "nu stii ca eu nu ma uit la tele­vi­zor", am deschis totusi sa vad ce spun dom­nii. M‑a uimit ceea ce am vazut, dar am obt­inut infor­ma­tia despre codul respec­tiv. Numai ca, in loc sa‑l inchid (tele­vi­zorul, evi­dent), l‑am lasat asa sa mearga pana cand m‑a pus David sa dau pe Duck TV. Mai mult, seara am insi­s­tat sa vad stir­ile, sa vad ce se mai intam­pla in tara (de parca nu stiam deja). Norocul meu ca la un moment dat, l‑am vazut pe nenea Boc, mi‑a venit o greata crunta si am renun­tatsa ma uit!

    Ce vreau eu sa spun, este ca parca ma hip­no­ti­zase cineva sa stau sa privesc niste lucruri care ma enervau/ dezgustau/ etc, niste lucruri pe care le cunos­team deja, pe care nu le putea influ­enta cu nimic si care nu ma aju­tau cu nimic. Parca ma luase un val…Si asta dupa numai o ora de uitat la TV! Si atunci ce sa ne astep­tam de la cei care fac asta tot tim­pul si ce sa ne astep­tam de la cei care le ofera posi­bil­i­tatea ("pro­gramele" TV) de a o face?

    Totul se leaga din nou si totul face parte din aceeasi indus­tri­alizare. A creierelor, de ce nu?

    • Sorin Sfirlogea

      Mi se întâm­plă aceeași chestie: stau și mă uit pros­tit la trăncăneala nes­fârșită a indi­vizilor de la TV până când mă enervez îndea­juns ca să mă pot smulge. Cred că expli­cația e că sunt fasci­nant de proști…

  6. Alice

    Cineva remarca că, aceeași jur­nal­iști de mai sus au început să dea ordine pre­cum: să ne sune dom­nul pre­fect, să ne sune dom­nul pri­mar, să ne sune dom­nul ministru…în loc ca ei să umble după surse și să sune.

    • Sorin Sfirlogea

      Exact, e un fel de dic­tatură a pre­sei care prof­ită de nemulțu­mir­ile din stradă și amenință put­erea politică cu insti­garea la mișcări sociale. Aș fi tare curios ce s‑ar întâm­pla dacă i‑ar provoca cineva, ar începe să ne instige să ieșim în stradă?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu