Consumator fruntaș

Lumea retailu­lui FMCG e în plin război. Cei mai mulți din­tre noi nu‑l vedem, nu‑l sesizăm. Dar e în plină des­fășu­rare și miza sun­tem noi, con­suma­torii. După ce poz­iționarea mag­a­zinelor hyper­mar­ket și cash & carry a fost tranșată în mar­ile orașe, se trece la urmă­toarea redută: retailul tradițional. Se estimează că, în ciuda deschiderii a numeroase mari mag­a­zine, retailul tradițional încă reprez­intă 60% din totalul aces­tei indus­trii în Româ­nia. Mag­a­zinele de cartier tre­buie deci con­fis­cate în folo­sul cor­po­rați­ilor. Mega Image a început cu ceva timp în urmă și se laudă cu mul­ti­tudinea de mag­a­zine deschise. Car­refour vine tare din urmă cu con­cep­tul Car­refour Mar­ket. Lidl apare și el pe tur­nantă, cu o pub­lic­i­tate agre­sivă. Metro nu poate să doarmă așa ca au lansat și ei con­cep­tul La doi pași. Bătălia e cruntă, mizele sunt mari.

Reacția antre­preno­ri­ală românească este hilară. Albinuța, s‑a vân­dut către rețeaua Profi. Fide­lio a dat fal­i­ment acum doi ani. Min­i­max Dis­count a sucom­bat. Mic.ro, la fel. Spar e în insol­vență și reor­ga­ni­zare. Tri­dent Sibiu – insol­vență. Pic, așișderea. Se pare că antre­prenorii români nu știu să facă retail. Oare de ce?

Și dacă bătalia pen­tru micul mag­a­zin de cartier a început deja, poate ai să crezi că în hyper­mar­ke­turi s‑a ajuns la lim­ite. Te înșeli. Retailerul francez Leclerc se pregătește să intre în Româ­nia – a și cumpărat terenul pen­tru primul mag­a­zin în București. Se zvonește că și Tesco ar da târ­coale României. Sun­tem peste 20 mil­ioane de oameni. Dacă mâncăm în medie fiecare de măcar 4–5 euro pe zi, iată un busi­ness de 80–100 mil­ioane de euro pe zi. În 365 de zile sunt vreo 30 de mil­iarde de euro. Nu e un cal­cul aber­ant, există estimări că retailul tradițional face cam 15 mil­iarde de euro anual.

Îți mai aduci aminte cum te‑a fer­me­cat hyper­mar­ke­tul? Te duci o sin­gură dată pe săp­tămână, găsești toate pro­dusele la un loc, ai vari­etate de sor­ti­mente și găsești tot ce ai nevoie, prețurile sunt ok, mai găsești și câte o pro­moție, poți duce copii la locul joacă de lângă, poți servi chiar și masa în zona de restau­rant & fast-food, îți poți face și niște cumpără­turi din galeri­ile com­er­ciale și ai și unde să parchezi mașina. Raiul pe pământ. La puțini kilo­metri de coșul tău plin de pro­duse impor­tate, niște familii de țărani români sunt con­damnate la o agri­cul­tură de sub­zis­tență, pen­tru că pro­dusele lor nu sunt com­pet­i­tive. Sunt peris­abile, nu au o logis­tică adec­vată. Nu pot plăti taxa de raft și nici nu au forța să nego­cieze cu mar­ile lanțuri. Sunt prea nee­d­u­cați și înrăiți ca să se alieze și să lupte împotriva impor­turilor. Statul român – adică tot noi – nu‑i ajută cu nimic. Așa că preferă să cumpere și ei sem­i­nțe din Olanda – mod­ifi­cate genetic – și să toarne tot felul de sub­stanțe chim­ice peste legume ca să le facă aspec­tuoase și mai puțin peris­abile când le pun pe tara­bele piețelor. Și nu înțe­leg că abia atunci au pier­dut lupta: dacă pro­dusele lor sunt la fel de nesănă­toase ca și cele din hyper­mar­ket, de ce m‑aș mai chinui să mă duc în piață?

Ai făcut vre­o­dată un cal­cul, fie el și sumar, al ceea ce conține cos­tul unui pro­dus din hyper­mar­ket? Nu‑i chiar atât de greu: cos­tul pro­dusu­lui, cos­tul trans­portu­lui, salari­ile anga­jaților, tax­ele și impozitele și prof­i­tul. Dacă pro­dusul e impor­tat, trans­portul e asig­u­rat de o com­panie multi­națion­ală, iar prof­i­tul se duce în țara de orig­ine, cât mai rămâne în Româ­nia? Și uite așa munca ta se duce pe apa sâm­betei. În loc să întorci banii tăi în comu­ni­tatea căreia îi aparții, ca mai apoi să se reîn­toarcă la tine în alte forme, val­oarea pe care ai creat‑o dis­pare în alte buzunare. Totul e bine gân­dit și orga­ni­zat.

De alt­fel, în hyper­mar­ket nimic nu e lăsat la voia întâm­plării. Știi cum se cheamă zona aceea cu pro­duse mărunte din prea­jma caselor de mar­cat? Zona cumpără­turilor de impuls. Adică niște oameni au fost plătiți să te studieze ca pe un șoarece de lab­o­ra­tor și să deter­mine pe ce pui mâna din impuls, fără să raționezi prea mult. Bău­turi car­boga­zoase, dul­ci­uri. Toate nat­u­rale și sănă­toase, bineînțe­les. Cine le vor? Copiii, mai ales copiii. Și sunt lângă casa de mar­cat ca să nu ai mult timp la dis­poz­iție – tre­buie să pui pro­dusele pe bandă, să scoți banii sau car­dul – nu poți să nego­ciezi cu un copil care țipă că vrea bom­boanele sau sucul. Îi faci voia și gata. Cei de la mar­ket­ing te-au făcut să cumperi, deci sunt ade­vărați pro­fe­sion­iști. Iar copilul tău a învățat o lecție impor­tantă: dacă te prinde într-un moment de slăbi­ci­une îl poate exploata în favoarea sa. Toată lumea are de câști­gat, nu?

Așadar bătălia pen­tru retail este în plină des­fășu­rare. Iar dum­neata, dragul meu con­suma­tor, vei avea numai avan­taje. Pen­tru prima dată în viața ta amărâtă de cetățean al unei țări de mâna a șaptea vei putea decide. Vei putea hotărî unde îți vei trim­ite banii: în Bel­gia prin Mega Image, în Franța prin Car­refour sau în Ger­ma­nia prin Lidl sau Metro? Căci la tine în țară nu vor rămâne, pen­tru că nu mer­iți. Tu ești doar un con­suma­tor frun­taș care tre­buie să pro­ce­seze în intes­tine junk food pro­dus în fabri­cile de mân­care mod­ernă și să generezi ast­fel venit. Și nu, nu ai drep­tul de a cir­cula liber prin spațiul Schen­gen, căci s‑a obser­vat că ești nițel cam infrac­tor. Așa că stai acasă la tine și con­sumă. Iar când ți s‑a ter­mi­nat ce aveai în frigider, du-te la hyper­mar­ket și umple-ți coșul – au stocuri per­ma­nente, nu-ți fă griji, pro­dusele lor nu se strică nicio­dată. Sunt chim­ice. Dacă nu ajungi până la hyper­mar­ket, nu‑i prob­lemă. Vor ajunge în curând și la parterul blocu­lui tău, ca să nu rateze nici măcar cei câțiva lei pe care îi dai zil­nic pe apă, pâine și alte mărunțișuri. Buni și ăia, dă‑i încoace!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Anca Stefan

    Foarte ade­varat si foarte trist! Cu nu mult timp in urma ascul­tam niste batrani de la tara bucurandu-se sin­cer ca acum merg la cumpara­turi la Kau­fland in Rimnicu Sarat, unde gas­esc de toate, in loc sa mearga la piata. Kaufland-ul ridi­cat in locul Fabricii de Con­fec­tii, ren­o­vata, retehnol­o­gizata si apoi rasa de pe fata paman­tu­lui. Ce s‑ar mai putea spune?

  2. Mihaela

    Bine spus! Deva este ora­sul cu cele mai multe super­mar­ke­turi pe cap de locuitor. Eu am inceput sa fac agri­cul­tura la cativa km de oras, cul­tiv stric­tul nece­sar, fac expe­ri­ente eco­log­ice, stropesc rosi­ile cu mac­erat de urz­ica, pas­trez sem­i­ntele de la un an la altul, ca poate cap­ata imu­ni­tate etc. Unii vecini care, la inceput au ras de mine (eu vin de la oras, de la ser­vi­ciu si stau cocosata in grad­ina, in loc sa lancezesc pe vreo terasa la bere :)), au inceput si ei sa ingri­jeasca de gra­dini…

    • Sorin Sfirlogea

      Nici nu mă aștep­tam la mai puțin de la tine. Eram sigur că din punc­tul ăsta de vedere sun­tem pe aceeași lungime de undă. Cât despre gră­d­ina ta, aș fi tare curios să știu cum e cu mac­er­atul de urz­ică și ce fel de sem­i­nțe păstrezi…

      • Mihaela

        De la pri­etenul Google am aflat de mac­erat si de alte metode nat­u­rale de ingri­jire. Cu sem­i­ntele de rosii si ardei iute am incer­cat. Se spune ca cele mai bune sunt sem­i­ntele de la primele fructe bine coapte… Daca treci vre­o­data spre ves­tul Romaniei, sau mai departe, stabileste-ti o pauza de cafea la Deva, ca tot asa ma mai vad cu cativa fosti colegi cu care-mi face placere sa mai schimb cat­eva vorbe.

  3. Cristina

    Exce­lenta anal­iza ! Ieri am fost la piata cu tarani (cei cativa care mai rezista inca) si am cumparat niste branza proas­pata de vaca, lapte si oua de aprox­i­ma­tiv 25 lei in total. Ali­mente care mi-ar fi fost de-ajuns cel putin 2 zile. Dar cum bine ai spus, ia sa ma duc pana la kau­fland ca as mai avea de luat ba una ba alta , si punand in cos si una si alta, am chel­tuit 200 de roni ,iar cand am ajuns acasa am man­cat branza de vaca a taran­u­lui roman. Punct. Ce e de facut?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai obser­vat că atunci când ajungi între raf­turile unui super­mar­ket te apucă un fel de frenezie a cumpără­turilor? Eu zic că 30–40% din ce cumperi de acolo nu-ti fac, de fapt, tre­buință.

      • Cristina

        Da, observ de mult, e un fel de mica psi­hoza colec­tiva de a manevra cosurile alea, de a lua de pe raf­turi chestii…plus aromele de pui la roti­sor sau alte chestii pra­jite cu diferite ameste­curi spe­cial pro­gra­mate sa-ti deschida apetitul…si daca stim toate astea…ce facem? …nimic altceva decat sa continuam…hai sa facem un mic ghid CONTRA con­sum­is­mu­lui sau cum sa NU cumperi lucruri inutile.

      • Alin

        Chiar daca ma duc la cumpara­turi cu o lista clara, tot mai scap cate ceva pe langa. Nici nu vreau sa ma gan­desc cum ar fi fara lista.

        Apropo de mar­furile puse strate­gic langa casa, auzeam in difu­zoare la Kau­fland zilele tre­cute un anunt care suna aprox­i­ma­tiv asa: stim ce ten­tante sunt pen­tru copii pro­dusele expuse la casa, de aceea am creat pen­tru dum­neav­oas­tra o casa fara ten­tatii.
        Sunt curios cu ce au com­pen­sat asta, ma indoi­esc ca au facut‑o dez­in­tere­sat.

  4. Alice

    iertare


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu