Lu­mea re­ta­i­lu­lui FMCG e în plin răz­boi. Cei mai mulți din­tre noi nu‑l ve­dem, nu‑l se­si­zăm. Dar e în plină des­fă­șu­rare și miza sun­tem noi, con­su­ma­to­rii. După ce po­zi­țio­na­rea ma­ga­zi­ne­lor hy­per­mar­ket și cash & carry a fost tran­șată în ma­rile orașe, se trece la ur­mă­toa­rea re­dută: re­ta­i­lul tra­di­țio­nal. Se es­ti­mează că, în ciuda des­chi­de­rii a nu­me­roase mari ma­ga­zine, re­ta­i­lul tra­di­țio­nal încă re­pre­zintă 60% din to­ta­lul aces­tei in­dus­trii în Ro­mâ­nia. Ma­ga­zi­nele de car­tier tre­buie deci con­fis­cate în fo­lo­sul cor­po­ra­ți­i­lor. Mega Image a în­ce­put cu ceva timp în urmă și se la­udă cu mul­ti­tu­di­nea de ma­ga­zine des­chise. Car­re­four vine tare din urmă cu con­cep­tul Car­re­four Mar­ket. Lidl apare și el pe tur­nantă, cu o pu­bli­ci­tate agre­sivă. Me­tro nu poate să doarmă așa ca au lan­sat și ei con­cep­tul La doi pași. Bă­tă­lia e cruntă, mi­zele sunt mari.

Re­ac­ția an­tre­pre­no­ri­ală ro­mâ­nească este hi­lară. Al­bi­nuța, s‑a vân­dut că­tre re­țeaua Profi. Fi­de­lio a dat fa­li­ment acum doi ani. Mi­ni­max Di­sco­unt a su­com­bat. Mic.ro, la fel. Spar e în in­sol­vență și re­or­ga­ni­zare. Tri­dent Si­biu – in­sol­vență. Pic, așiș­de­rea. Se pare că an­tre­pre­no­rii ro­mâni nu știu să facă re­tail. Oare de ce?

Și dacă bă­ta­lia pen­tru mi­cul ma­ga­zin de car­tier a în­ce­put deja, poate ai să crezi că în hy­per­mar­ke­turi s‑a ajuns la li­mite. Te în­șeli. Re­ta­i­le­rul fran­cez Le­clerc se pre­gă­tește să in­tre în Ro­mâ­nia – a și cum­pă­rat te­re­nul pen­tru pri­mul ma­ga­zin în Bu­cu­rești. Se zvo­nește că și Te­sco ar da târ­coale Ro­mâ­niei. Sun­tem peste 20 mi­li­oane de oa­meni. Dacă mân­căm în me­die fi­e­care de mă­car 4–5 euro pe zi, iată un bu­si­ness de 80–100 mi­li­oane de euro pe zi. În 365 de zile sunt vreo 30 de mi­li­arde de euro. Nu e un cal­cul abe­rant, există es­ti­mări că re­ta­i­lul tra­di­țio­nal face cam 15 mi­li­arde de euro anual.

Îți mai aduci aminte cum te‑a fer­me­cat hy­per­mar­ke­tul? Te duci o sin­gură dată pe săp­tămână, gă­sești toate pro­du­sele la un loc, ai va­ri­e­tate de sor­ti­mente și gă­sești tot ce ai ne­voie, pre­țu­rile sunt ok, mai gă­sești și câte o pro­mo­ție, poți duce co­pii la lo­cul joacă de lângă, poți servi chiar și masa în zona de res­ta­u­rant & fast-food, îți poți face și niște cum­pă­ră­turi din ga­le­ri­ile co­mer­ci­ale și ai și unde să par­chezi ma­șina. Ra­iul pe pământ. La pu­țini ki­lo­me­tri de co­șul tău plin de pro­duse im­por­tate, niște fa­mi­lii de ță­rani ro­mâni sunt con­dam­nate la o agri­cul­tură de su­b­zis­tență, pen­tru că pro­du­sele lor nu sunt com­pe­ti­tive. Sunt pe­ri­sa­bile, nu au o lo­gis­tică adec­vată. Nu pot plăti taxa de raft și nici nu au forța să ne­go­cieze cu ma­rile lan­țuri. Sunt prea ne­e­du­cați și în­ră­iți ca să se ali­eze și să lupte îm­po­triva im­por­tu­ri­lor. Sta­tul ro­mân – adică tot noi – nu‑i ajută cu ni­mic. Așa că pre­feră să cum­pere și ei se­mințe din Olanda – mo­di­fi­cate ge­ne­tic – și să toarne tot fe­lul de sub­stanțe chi­mice peste le­gume ca să le facă as­pec­tu­oase și mai pu­țin pe­ri­sa­bile când le pun pe ta­ra­bele pie­țe­lor. Și nu în­țe­leg că abia atunci au pier­dut lupta: dacă pro­du­sele lor sunt la fel de ne­să­nă­toase ca și cele din hy­per­mar­ket, de ce m‑aș mai chi­nui să mă duc în piață?

Ai fă­cut vreo­dată un cal­cul, fie el și su­mar, al ceea ce con­ține cos­tul unui pro­dus din hy­per­mar­ket? Nu‑i chiar atât de greu: cos­tul pro­du­su­lui, cos­tul trans­por­tu­lui, sa­la­ri­ile an­ga­ja­ți­lor, ta­xele și im­po­zi­tele și pro­fi­tul. Dacă pro­du­sul e im­por­tat, trans­por­tul e asi­gu­rat de o com­pa­nie mul­ti­na­țio­nală, iar pro­fi­tul se duce în țara de ori­gine, cât mai rămâne în Ro­mâ­nia? Și uite așa munca ta se duce pe apa sâm­be­tei. În loc să în­torci ba­nii tăi în co­mu­ni­ta­tea că­reia îi apar­ții, ca mai apoi să se re­în­toarcă la tine în alte forme, va­loa­rea pe care ai creat‑o dis­pare în alte bu­zu­nare. To­tul e bine gân­dit și or­ga­ni­zat.

De alt­fel, în hy­per­mar­ket ni­mic nu e lă­sat la voia în­tâm­plă­rii. Știi cum se cheamă zona aceea cu pro­duse mă­runte din pre­a­jma ca­se­lor de mar­cat? Zona cum­pă­ră­tu­ri­lor de im­puls. Adică niște oa­meni au fost plătiți să te stu­dieze ca pe un șoa­rece de la­bo­ra­tor și să de­ter­mine pe ce pui mâna din im­puls, fără să ra­țio­nezi prea mult. Bă­u­turi car­bo­ga­zoase, dul­ciuri. Toate na­tu­rale și să­nă­toase, bi­ne­în­țe­les. Cine le vor? Co­piii, mai ales co­piii. Și sunt lângă casa de mar­cat ca să nu ai mult timp la dis­po­zi­ție – tre­buie să pui pro­du­sele pe bandă, să scoți ba­nii sau car­dul – nu poți să ne­go­ciezi cu un co­pil care țipă că vrea bom­bo­a­nele sau su­cul. Îi faci voia și gata. Cei de la mar­ke­ting te-au fă­cut să cum­peri, deci sunt ade­vă­rați pro­fe­si­o­niști. Iar co­pi­lul tău a în­vă­țat o lec­ție im­por­tantă: dacă te prinde într-un mo­ment de slă­bi­ciune îl poate ex­ploata în fa­voa­rea sa. Toată lu­mea are de câști­gat, nu?

Așa­dar bă­tă­lia pen­tru re­tail este în plină des­fă­șu­rare. Iar dum­ne­ata, dra­gul meu con­su­ma­tor, vei avea nu­mai avan­taje. Pen­tru prima dată în viața ta amă­râtă de ce­tă­țean al unei țări de mâna a șap­tea vei pu­tea de­cide. Vei pu­tea ho­tărî unde îți vei tri­mite ba­nii: în Bel­gia prin Mega Image, în Franța prin Car­re­four sau în Ger­ma­nia prin Lidl sau Me­tro? Căci la tine în țară nu vor rămâne, pen­tru că nu me­riți. Tu ești doar un con­su­ma­tor frun­taș care tre­buie să pro­ce­seze în in­tes­tine junk food pro­dus în fa­bri­cile de mân­care mo­dernă și să ge­ne­rezi ast­fel ve­nit. Și nu, nu ai drep­tul de a cir­cula li­ber prin spa­țiul Schen­gen, căci s‑a ob­ser­vat că ești nițel cam in­frac­tor. Așa că stai acasă la tine și con­sumă. Iar când ți s‑a ter­mi­nat ce aveai în fri­gi­der, du-te la hy­per­mar­ket și um­ple-ți co­șul – au sto­curi per­ma­nente, nu-ți fă griji, pro­du­sele lor nu se strică nici­o­dată. Sunt chi­mice. Dacă nu ajungi până la hy­per­mar­ket, nu‑i pro­blemă. Vor ajunge în cu­rând și la par­te­rul blo­cu­lui tău, ca să nu ra­teze nici mă­car cei câ­țiva lei pe care îi dai zil­nic pe apă, pâine și alte mă­run­ți­șuri. Buni și ăia, dă‑i în­coace!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anca Stefan

    Foarte ade­va­rat si foarte trist! Cu nu mult timp in urma as­cul­tam niste ba­trani de la tara bu­cu­randu-se sin­cer ca acum merg la cum­pa­ra­turi la Kau­fland in Rim­nicu Sa­rat, unde ga­sesc de toate, in loc sa mearga la pi­ata. Kau­fland-ul ri­di­cat in lo­cul Fa­bri­cii de Con­fec­tii, re­no­vata, re­teh­no­lo­gi­zata si apoi rasa de pe fata pa­man­tu­lui. Ce s‑ar mai pu­tea spune?

  2. Mihaela

    Bine spus! Deva este ora­sul cu cele mai multe su­per­mar­ke­turi pe cap de lo­cu­i­tor. Eu am in­ce­put sa fac agri­cul­tura la ca­tiva km de oras, cul­tiv stric­tul ne­ce­sar, fac ex­pe­riente eco­lo­gice, stro­pesc ro­si­ile cu ma­ce­rat de urzica, pas­trez se­min­tele de la un an la al­tul, ca poate ca­pata imu­ni­tate etc. Unii ve­cini care, la in­ce­put au ras de mine (eu vin de la oras, de la ser­vi­ciu si stau co­co­sata in gra­dina, in loc sa lan­ce­zesc pe vreo te­rasa la bere :)), au in­ce­put si ei sa in­gri­jeasca de gra­dini…

    • Sorin Sfirlogea

      Nici nu mă aș­tep­tam la mai pu­țin de la tine. Eram si­gur că din punc­tul ăsta de ve­dere sun­tem pe ace­eași lun­gime de undă. Cât des­pre gră­dina ta, aș fi tare cu­rios să știu cum e cu ma­ce­ra­tul de urzică și ce fel de se­mințe păs­trezi…

      • Mihaela

        De la pri­e­te­nul Go­o­gle am aflat de ma­ce­rat si de alte me­tode na­tu­rale de in­gri­jire. Cu se­min­tele de ro­sii si ar­dei iute am in­cer­cat. Se spune ca cele mai bune sunt se­min­tele de la pri­mele fructe bine coapte… Daca treci vreo­data spre ves­tul Ro­ma­niei, sau mai de­parte, sta­bi­leste-ti o pa­uza de ca­fea la Deva, ca tot asa ma mai vad cu ca­tiva fosti co­legi cu care-mi face pla­cere sa mai schimb ca­teva vorbe.

  3. Cristina

    Ex­ce­lenta ana­liza ! Ieri am fost la pi­ata cu ta­rani (cei ca­tiva care mai re­zista inca) si am cum­pa­rat niste branza proas­pata de vaca, lapte si oua de apro­xi­ma­tiv 25 lei in to­tal. Ali­mente care mi-ar fi fost de-ajuns cel pu­tin 2 zile. Dar cum bine ai spus, ia sa ma duc pana la kau­fland ca as mai avea de luat ba una ba alta , si pu­nand in cos si una si alta, am chel­tuit 200 de roni ‚iar cand am ajuns acasa am man­cat branza de vaca a ta­ra­nu­lui ro­man. Punct. Ce e de fa­cut?

    • Sorin Sfirlogea

      Ai ob­ser­vat că atunci când ajungi în­tre raf­tu­rile unui su­per­mar­ket te apucă un fel de fre­ne­zie a cum­pă­ră­tu­ri­lor? Eu zic că 30–40% din ce cum­peri de acolo nu-ti fac, de fapt, tre­bu­ință.

      • Cristina

        Da, ob­serv de mult, e un fel de mica psi­hoza co­lec­tiva de a ma­ne­vra co­su­rile alea, de a lua de pe raf­turi chestii…plus aro­mele de pui la ro­ti­sor sau alte ches­tii pra­jite cu di­fe­rite ames­te­curi spe­cial pro­gra­mate sa-ti des­chida apetitul…si daca stim toate astea…ce fa­cem? …ni­mic alt­ceva de­cat sa continuam…hai sa fa­cem un mic ghid CONTRA con­su­mis­mu­lui sau cum sa NU cum­peri lu­cruri inu­tile.

      • Alin

        Chiar daca ma duc la cum­pa­ra­turi cu o lista clara, tot mai scap cate ceva pe langa. Nici nu vreau sa ma gan­desc cum ar fi fara lista.

        Apropo de mar­fu­rile puse stra­te­gic langa casa, au­zeam in di­fu­zoare la Kau­fland zi­lele tre­cute un anunt care suna apro­xi­ma­tiv asa: stim ce ten­tante sunt pen­tru co­pii pro­du­sele ex­puse la casa, de aceea am creat pen­tru dum­ne­a­voas­tra o casa fara ten­ta­tii.
        Sunt cu­rios cu ce au com­pen­sat asta, ma in­do­iesc ca au facut‑o dez­in­te­re­sat.

  4. Alice

    ier­tare


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu