Lumea retailului FMCG e în plin război. Cei mai mulți dintre noi nu‑l vedem, nu‑l sesizăm. Dar e în plină desfășurare și miza suntem noi, consumatorii. După ce poziționarea magazinelor hypermarket și cash & carry a fost tranșată în marile orașe, se trece la următoarea redută: retailul tradițional. Se estimează că, în ciuda deschiderii a numeroase mari magazine, retailul tradițional încă reprezintă 60% din totalul acestei industrii în România. Magazinele de cartier trebuie deci confiscate în folosul corporațiilor. Mega Image a început cu ceva timp în urmă și se laudă cu multitudinea de magazine deschise. Carrefour vine tare din urmă cu conceptul Carrefour Market. Lidl apare și el pe turnantă, cu o publicitate agresivă. Metro nu poate să doarmă așa ca au lansat și ei conceptul La doi pași. Bătălia e cruntă, mizele sunt mari.
Reacția antreprenorială românească este hilară. Albinuța, s‑a vândut către rețeaua Profi. Fidelio a dat faliment acum doi ani. Minimax Discount a sucombat. Mic.ro, la fel. Spar e în insolvență și reorganizare. Trident Sibiu – insolvență. Pic, așișderea. Se pare că antreprenorii români nu știu să facă retail. Oare de ce?
Și dacă bătalia pentru micul magazin de cartier a început deja, poate ai să crezi că în hypermarketuri s‑a ajuns la limite. Te înșeli. Retailerul francez Leclerc se pregătește să intre în România – a și cumpărat terenul pentru primul magazin în București. Se zvonește că și Tesco ar da târcoale României. Suntem peste 20 milioane de oameni. Dacă mâncăm în medie fiecare de măcar 4–5 euro pe zi, iată un business de 80–100 milioane de euro pe zi. În 365 de zile sunt vreo 30 de miliarde de euro. Nu e un calcul aberant, există estimări că retailul tradițional face cam 15 miliarde de euro anual.
Îți mai aduci aminte cum te‑a fermecat hypermarketul? Te duci o singură dată pe săptămână, găsești toate produsele la un loc, ai varietate de sortimente și găsești tot ce ai nevoie, prețurile sunt ok, mai găsești și câte o promoție, poți duce copii la locul joacă de lângă, poți servi chiar și masa în zona de restaurant & fast-food, îți poți face și niște cumpărături din galeriile comerciale și ai și unde să parchezi mașina. Raiul pe pământ. La puțini kilometri de coșul tău plin de produse importate, niște familii de țărani români sunt condamnate la o agricultură de subzistență, pentru că produsele lor nu sunt competitive. Sunt perisabile, nu au o logistică adecvată. Nu pot plăti taxa de raft și nici nu au forța să negocieze cu marile lanțuri. Sunt prea needucați și înrăiți ca să se alieze și să lupte împotriva importurilor. Statul român – adică tot noi – nu‑i ajută cu nimic. Așa că preferă să cumpere și ei semințe din Olanda – modificate genetic – și să toarne tot felul de substanțe chimice peste legume ca să le facă aspectuoase și mai puțin perisabile când le pun pe tarabele piețelor. Și nu înțeleg că abia atunci au pierdut lupta: dacă produsele lor sunt la fel de nesănătoase ca și cele din hypermarket, de ce m‑aș mai chinui să mă duc în piață?
Ai făcut vreodată un calcul, fie el și sumar, al ceea ce conține costul unui produs din hypermarket? Nu‑i chiar atât de greu: costul produsului, costul transportului, salariile angajaților, taxele și impozitele și profitul. Dacă produsul e importat, transportul e asigurat de o companie multinațională, iar profitul se duce în țara de origine, cât mai rămâne în România? Și uite așa munca ta se duce pe apa sâmbetei. În loc să întorci banii tăi în comunitatea căreia îi aparții, ca mai apoi să se reîntoarcă la tine în alte forme, valoarea pe care ai creat‑o dispare în alte buzunare. Totul e bine gândit și organizat.
De altfel, în hypermarket nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Știi cum se cheamă zona aceea cu produse mărunte din preajma caselor de marcat? Zona cumpărăturilor de impuls. Adică niște oameni au fost plătiți să te studieze ca pe un șoarece de laborator și să determine pe ce pui mâna din impuls, fără să raționezi prea mult. Băuturi carbogazoase, dulciuri. Toate naturale și sănătoase, bineînțeles. Cine le vor? Copiii, mai ales copiii. Și sunt lângă casa de marcat ca să nu ai mult timp la dispoziție – trebuie să pui produsele pe bandă, să scoți banii sau cardul – nu poți să negociezi cu un copil care țipă că vrea bomboanele sau sucul. Îi faci voia și gata. Cei de la marketing te-au făcut să cumperi, deci sunt adevărați profesioniști. Iar copilul tău a învățat o lecție importantă: dacă te prinde într-un moment de slăbiciune îl poate exploata în favoarea sa. Toată lumea are de câștigat, nu?
Așadar bătălia pentru retail este în plină desfășurare. Iar dumneata, dragul meu consumator, vei avea numai avantaje. Pentru prima dată în viața ta amărâtă de cetățean al unei țări de mâna a șaptea vei putea decide. Vei putea hotărî unde îți vei trimite banii: în Belgia prin Mega Image, în Franța prin Carrefour sau în Germania prin Lidl sau Metro? Căci la tine în țară nu vor rămâne, pentru că nu meriți. Tu ești doar un consumator fruntaș care trebuie să proceseze în intestine junk food produs în fabricile de mâncare modernă și să generezi astfel venit. Și nu, nu ai dreptul de a circula liber prin spațiul Schengen, căci s‑a observat că ești nițel cam infractor. Așa că stai acasă la tine și consumă. Iar când ți s‑a terminat ce aveai în frigider, du-te la hypermarket și umple-ți coșul – au stocuri permanente, nu-ți fă griji, produsele lor nu se strică niciodată. Sunt chimice. Dacă nu ajungi până la hypermarket, nu‑i problemă. Vor ajunge în curând și la parterul blocului tău, ca să nu rateze nici măcar cei câțiva lei pe care îi dai zilnic pe apă, pâine și alte mărunțișuri. Buni și ăia, dă‑i încoace!
0:03
Foarte adevarat si foarte trist! Cu nu mult timp in urma ascultam niste batrani de la tara bucurandu-se sincer ca acum merg la cumparaturi la Kaufland in Rimnicu Sarat, unde gasesc de toate, in loc sa mearga la piata. Kaufland-ul ridicat in locul Fabricii de Confectii, renovata, retehnologizata si apoi rasa de pe fata pamantului. Ce s‑ar mai putea spune?
21:03
Bine spus! Deva este orasul cu cele mai multe supermarketuri pe cap de locuitor. Eu am inceput sa fac agricultura la cativa km de oras, cultiv strictul necesar, fac experiente ecologice, stropesc rosiile cu macerat de urzica, pastrez semintele de la un an la altul, ca poate capata imunitate etc. Unii vecini care, la inceput au ras de mine (eu vin de la oras, de la serviciu si stau cocosata in gradina, in loc sa lancezesc pe vreo terasa la bere :)), au inceput si ei sa ingrijeasca de gradini…
21:03
Nici nu mă așteptam la mai puțin de la tine. Eram sigur că din punctul ăsta de vedere suntem pe aceeași lungime de undă. Cât despre grădina ta, aș fi tare curios să știu cum e cu maceratul de urzică și ce fel de semințe păstrezi…
21:03
De la prietenul Google am aflat de macerat si de alte metode naturale de ingrijire. Cu semintele de rosii si ardei iute am incercat. Se spune ca cele mai bune sunt semintele de la primele fructe bine coapte… Daca treci vreodata spre vestul Romaniei, sau mai departe, stabileste-ti o pauza de cafea la Deva, ca tot asa ma mai vad cu cativa fosti colegi cu care-mi face placere sa mai schimb cateva vorbe.
21:03
Excelenta analiza ! Ieri am fost la piata cu tarani (cei cativa care mai rezista inca) si am cumparat niste branza proaspata de vaca, lapte si oua de aproximativ 25 lei in total. Alimente care mi-ar fi fost de-ajuns cel putin 2 zile. Dar cum bine ai spus, ia sa ma duc pana la kaufland ca as mai avea de luat ba una ba alta , si punand in cos si una si alta, am cheltuit 200 de roni ‚iar cand am ajuns acasa am mancat branza de vaca a taranului roman. Punct. Ce e de facut?
0:03
Ai observat că atunci când ajungi între rafturile unui supermarket te apucă un fel de frenezie a cumpărăturilor? Eu zic că 30–40% din ce cumperi de acolo nu-ti fac, de fapt, trebuință.
0:03
Da, observ de mult, e un fel de mica psihoza colectiva de a manevra cosurile alea, de a lua de pe rafturi chestii…plus aromele de pui la rotisor sau alte chestii prajite cu diferite amestecuri special programate sa-ti deschida apetitul…si daca stim toate astea…ce facem? …nimic altceva decat sa continuam…hai sa facem un mic ghid CONTRA consumismului sau cum sa NU cumperi lucruri inutile.
1:03
Chiar daca ma duc la cumparaturi cu o lista clara, tot mai scap cate ceva pe langa. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fara lista.
Apropo de marfurile puse strategic langa casa, auzeam in difuzoare la Kaufland zilele trecute un anunt care suna aproximativ asa: stim ce tentante sunt pentru copii produsele expuse la casa, de aceea am creat pentru dumneavoastra o casa fara tentatii.
Sunt curios cu ce au compensat asta, ma indoiesc ca au facut‑o dezinteresat.
19:03
iertare