Datoria de a înființa

Sun­tem ființe. Așadar a fi-fire ne stă temelie definiției. În bătrâna Europă am învățat demult savoarea con­jugării lui a avea. Drep­tul de a avea era sacru, venea direct de la Dum­nezeu, deși nimeni nu a putut explica pe deplin asta, așa că unii au putut avea mai mult decât alții pen­tru că așa vroia Dom­nul. Cei ce aveau, puteau fi mai mult decât ceilalți. Puteau îngă­dui altora să fie. Aveau drep­tul de a înfi­ința. A avea însemna a fi, a înfi­ința. Așa s‑a clădit mare parte din cul­tura euro­peană, căreia astăzi îi sun­tem admi­ra­tori. Arhi­tec­tură, muz­ică, pic­tură, lit­er­atură. Peste ani toate au dăi­nuit prin temeini­cia înfi­ințării, mijloc­ită de avuție.

Protes­tanții au hotărât că drep­tul de a avea nu e sacru, ci uman. Oricine poate avea, iar calea către avere a fost prof­i­tul. Ei l‑au definit și l‑au per­mis, crezând că‑l pot stăpâni. A avea se putea acum con­juga uni­ver­sal. Era nevoie doar de inteligență și cre­ativ­i­tate – ast­fel puteai avea, puteai apoi înfi­ința. Artele au devenit mai lib­erale, idei noi au pătruns, împinse de noii ființatori-finanțatori. Stil­urile tradiționale au dis­părut trep­tat și altele noi au apărut. Renașterea l‑a înlocuit într‑o mare măsură pe Dum­nezeu cu ființa umană. Ști­ința a înflorit, pen­tru că doar prin ști­ință puteai crea profit.

Doar inteligența însă nu a fost de ajuns. Era nevoie și de cap­i­tal. Cei care îl furnizau au înțe­les că pot deveni ade­vărații pro­pri­etari ai lumii. Au dat împru­mu­turi și ast­fel au cumpărat. Astăzi doar ei mai pot înfi­ința. Drep­tul de a avea ne‑a fost retras, sub­til, dis­cret. În locul lui a fost insti­tuit drep­tul de a împru­muta. Priv­iți viața voas­tră: ce aveți, ce este cu ade­vărat în pro­pri­etatea voas­tră? Poate o casă… dacă nu cumva e de fapt a unei bănci, căreia încă nu i‑ați achi­tat inte­gral drep­tul de pro­pri­etate. Cele­lalte obiecte sunt con­sum­a­bile. Au fost trans­for­mate în con­sum­a­bile. Nu mai avem Bie­der­meier pen­tru o viață întreagă, avem Ikea pen­tru patru-cinci ani.

A fi nu mai înseamnă a înfi­ința, ci a con­suma. Ne definesc măr­cile hainelor pe care le purtăm, acce­sori­ile pe care le afișăm. Artele au fost adap­tate și ele. Barocul, stilul rococo și cel antic au fost abo­lite. Pic­tura nu mai e nece­sară – în hypermaket-urile de brico­laj există artă mod­ernă la preț de mucava. Arhi­tec­tura a devenit doar un exer­cițiu ver­ti­cal de supra­punere a oțelu­lui și sti­clei. Muz­ica este apana­jul com­put­erelor. Lit­er­atura nu putea decât să se alin­ieze noilor vremi — Paulo Coelho e doar un exem­plu. Arta con­suma­toristă și‑a pier­dut dura­bil­i­tatea, dar a câști­gat în pro­duc­tiv­i­tate. Poate că un Mozart nu se va mai naște curând, dar avem mai mulți Justin Bieber‑i gata să con­certeze con­tra unei sume modice de bani.

În peisajul sum­bru al epocii post-consumatoriste se aud totuși voci. Deo­cam­dată sunt timide și izo­late. Vreau să cred că vor fi tot mai put­er­nice, spunând răspi­cat că există încă un filon al cre­ativ­ității, al ființării. Că nu a fost înecat de hedo­nism, că nu a fost strivit de cap­i­talul cre­ator de profit. Oameni obișnuiți, anon­imi, poartă în ei sem­nele spir­i­tu­al­ității. Vă invit să vedeți câțiva din­tre ei și să remar­cați că se raportează majori­tar la val­ori cul­tur­ale care încă nu au pierit – muz­ica de cal­i­tate. În ei îmi e sper­anța unei renaș­teri spir­i­tuale, în care a avea se va întoarce la dato­ria sa supremă de a înfi­ința.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alice

    Da, şi vor intra pe mâinile unor case de pro­ducţie a căror raţine de a fi e tot prof­i­tul.

    • Sorin Sfirlogea

      Da, așa e… dar există totuși oameni al căror tal­ent vine din dragostea de muz­ică, de artă. Pen­tru că rețeta mod­ernă de muz­ică pare să fie un com­puter care să genereze rit­muri tem­be­lizante și câteva dom­nișoare mai ară­toase care își vân­tură nurii pe sti­clă.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu