Așa sunteți voi, fetele

Marți seara, Mov­ing Club. În fața ușii care sep­ară piscina de sălile de sport, o fetiță în cos­tum de înot roz, cu dan­teluțe și fundițe. Plânge. De fapt expri­marea corectă ar fi: plânge cu vorbe. Lângă ea tăticul face efor­turi susținute pen­tru a o calma.

Tatăl, împă­ciuitor:

- Hai că nu te-ai lovit așa rău!

Fetița, plângând cu sug­hițuri:

- Ba daaaaaa!

Tatăl:

- Hai să intrăm în piscină, să vezi că o să-ți treacă dacă intri în apă…

Fetița:

- Ba nuu­uuu, o să mă doară și mai tareeeeee!

Tatăl:

- Îți promit eu că n‑o să te mai doară…

(tăcere bruscă, neaștep­tată)

Fetița, cu o voce gata să dea în plâns:

- Și în cât timp îmi trece bubița?

Tatăl, nesigur:

- Pai cam într‑o săp­tămână…

Fetița, reizbuc­nind în plâns:

- E prea muu­u­u­u­ult!

Un domn binevoitor, dor­nic să ajute:

- Și eu am avut o bubiță și am intrat în piscină și mi‑a tre­cut în două zile…

Fetița, con­tin­uând să plângă cu strigăte:

- Tot e prea muu­u­ult!

Tatăl, ușor exas­perat:

- Hai că nu e chiar așa mare bubița!

Fetița, ambalându-se și mai tare:

- Da’ dacă era maaaaaaaa­reeeeeee!?!

Tatăl, la capă­tul răb­dării și al argu­mentelor:

- Păi n‑ai plâns când ai căzut și te-ai lovit și plângi acuma după zece minute?

Fetița se oprește brusc din plâns. Argu­men­tul pare hotărâ­tor. Se gân­dește o clipă, apoi reizbuc­nește într-un plâns și mai dis­perat:

- Da’ atunci n‑am văzut bubițaaaaaaaaaa!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu