Din când în când n‑am altceva mai bun de făcut decât să comentez pe diverse alte bloguri. Și tot din când în când subiectul care mă determină să o fac este legat de alimentația modernă. Invariabil, când vine vorba despre cât de sănătoasă este hrana noastră zilnică, apar reprezentanții celor două curente: bio-ecologismul și realismul-cinic. Confruntarea dintre ei e un fel de dialogul surzilor, nici una din părți nu vrea să audă punctul de vedere al celeilalte, ci insistă să-și continue propria pledoarie. Nici unii nu vor să facă nici o concesie. Și atunci mă găsesc și eu să intru în discuție, imaginându-mi că pot să fac niște clarificări care să limpezească lucrurile. În majoritatea cazurilor mi‑o iau pe coajă, cum s‑ar zice în termeni populari.
Bio-ecologiștii sunt deranjați de faptul că nu susțin necondiționat punctul lor de vedere și că le reproșez subțirimea argumentației. În felul ăsta mă trezesc pus la zid dimpreună cu dușmanii lor, deși afirm destul de limpede că sunt adeptul unei alimentații sănătoase. Nu contează. Cinic-realiștii pun tunurile pe mine pe tema elitismului cu care ei asociază de obicei consumul de alimente bio. Cel mai des se invocă argumentul prețului prohibitiv al unei alimentații organice, pe care cei mai mulți nu și‑o permit. Nu reușesc întotdeauna să găsesc cele mai bune argumente pentru a‑mi explica punctul de vedere – constat că încă nu sunt pregătit să dezbat convingător acest subiect – așa că fie sunt desființat când n‑am consistență, fie sunt ignorat atunci când nu mai pot fi contrazis.
Ce vreau să spun aici – unde nimeni nu mă contrazice decât dacă vreau eu — e că pare mai degrabă dificil să convingi pe cineva despre nevoia de a mânca sănătos. Nu ajunge, așa cum fac majoritatea celor ce se pretind susținători ai alimentației bio-organice, să faci apel la conținutul chimic al alimentelor moderne, pentru că argumentele de acest tip sunt ușor ignorate. Există un procent semnificativ – dacă nu majoritar – de oameni care cred că trecerea prin organismul lor a unor astfel de alimente nu îi afectează prea tare. Nu își imaginează că toate aceste substanțe ajung să li se depună în organele interne și în aproape fiecare celulă a corpului. Se miră doar uneori când constată că murim mai des de cancer și când aud că morții nu prea mai putrezesc complet în morminte nici după zece ani, dar nu fac o legătură cu ceea ce mănâncă în fiecare zi, o viață întreagă.
Ca să‑i convingi trebuie mai întâi să le explici cum să se descurce cu prețul mare al alimentelor naturale. Și asta nu‑i treabă simplă. Geniul capitalist al marilor lanțuri de hypermarketuri a găsit modalitatea optimă de a desființa ideea de alimentație bio-organică: nu le ignorăm, nu luptăm împotriva lor, ci le introducem în ofertă, dar la prețuri prohibitive. Tactica a dat roade imediate: pe oricine întrebi care e primul gând ce îi vine în minte când i se vorbește de alimente bio este prețul mare. Bio este scump. Bio este doar pentru bogați. Bio este un moft. Nimeni nu se mai gândește la tanti Lenuța din Cucuieții de Vale care mânăncă bio zi de zi, din propria ei grădină. La niște prețuri mai mult decât modeste.
La mitul prețurilor mari au pus umărul și comercianții din piețe. S‑au interpus între noi și producătorii de legume și fructe, știind că astfel pot regla oferta astfel încât să o mențină sub cerere, asigurându-se astfel că pot obține prețuri mari. Din care dau apoi șpagă administrației piețelor, ca să le asigure exclusivitatea – nimeni altcineva nu trebuie să aibă acces la tarabe. Nejungând la clienți, țăranii sunt obligați să le vândă comercianților, la prețuri pe care aceștia din urmă le stabilesc și în cantitățile pe care sunt dispuși să le cumpere.
Ca să fie treaba completă, intermediarii ne mai și mint despre originea produselor. Probabil că ați observat că în orice piață bucureșteană pepenii sunt toți din Dăbuleni, merele sunt toate din Voinești, iar usturoiul e din Botoșani. Când le cercetezi mai de aproape afli că faci vânzare grecilor, turcilor sau spaniolilor. E de mirare că țăranul român n‑are nici un spor?
M‑a luat valul și m‑am îndepărtat de subiect. Alimentele sănătoase nu sunt scumpe, sunt doar scumpite. Și dacă nu ne vom face auziți în privința asta vom ajunge toți să mâncăm produsele unor alte țări, în timp ce agricultura românească va rămâne una de subzistență. Pământul se va ieftini, pentru că nu există forța de a‑l cultiva și de a‑l face să producă. Vor apare marii producători agricoli, corporațiile agroalimentare, care vor cumpăra suprafețe mari pentru a produce monoculturi din plante modificate genetic, super profitabile, cu care ne vor hrăni prin intermediul fast-food-urilor și a supermarket-urilor. Și știți bine că nu e fantezie ceea ce spun, deja această tendință e vizibilă.
Așa că nu-mi rămâne decăt să-mi pregătesc mai bine argumentele și să fiu mai convingător când voi folosi fiecare ocazie de a spune că e important să mâncăm sănătos. Că a mânca sănătos nu înseamnă neapărat mai scump. Că ne-am putea oricând întoarce la prepararea mâncării în casă, în loc să o cumpărăm de la colț și să o înfulecăm în grabă. Că e important să acordăm timpul și respectul cuvenit alimentației. Că actul de a mânca nu este doar o necesitate fiziologică, ci și un timp prețios ce poate fi petrecut împreună cu familia, prietenii, concetățenii noștri. Că gastronomia face parte din cultura unui popor. Că e timpul să ne dezmeticim și să căutăm soluții. Că răspunsul la problema alimentației noastre nu e nici bio-ecologismul, nici realismul-cinic. Este biorealismul.
16:04
Eu il votez pe Nicusor Dan, in primul rand pentru ca e matematician, apoi si pentru faptul ca isi propune “refacerea pietelor agroalimentare si eliminarea intermediarilor”. Sic.
21:04
Cine e, maică, Nicușor ăsta? Că la OTV nu l‑am văzut…
PS Văz că dom’ Pleșu îl recomandă. O fi de bine?
9:04
Printre altele, e cel pe care‑l susţine şi Cristian Preda, motiv pentru PDL să‑l dea afară.
12:04
Cum am mai comentat, ar trebui ca tu sa fii cel putin ministrul agriculturii ca sa fiu eu sigura ca se mai poate schimba ceva (in bine) in tara asta.
Chiar asa , de ce nu ?
21:04
Ministrul agriculturii lucrează cu vreo 4000 de funcționari în agențiile teritoriale. Ca să miști ceva din punct de vedere instituțional probabil că 80% din oamenii ăia trebuie dați afară și aduși alții, capabili să schimbe lucrurile.
Nu mi-aș da nici o șansă…