Extremismul prostiei

Franța respiră puțin înainte de ulti­ma rundă. Comen­ta­torii din toată lumea însă ne spun că ceea ce e impor­tant nu e bătălia din­tre Hol­lande și Sarkozy – deși are și ea mize foarte impor­tante – cât mai cu seamă ascen­si­unea extremelor de dreap­ta și de stân­ga, care au obțin­ut împre­ună aproape o treime din voturi. Dacă ținem cont de fap­tul că vreo 15% din pop­u­lația Franței sunt imi­granți, care prob­a­bil nu se iden­ti­fică cu națion­al­is­mul extremelor politice, aș încli­na să cred că de fapt e vor­ba de un pro­cent corec­tat de 40% de susțină­tori francezi ai ideilor extrem­iste. Pen­tru o țară ca Franța, e imens. Iar doam­na Le Pen le spunea susțină­to­rilor ei: la bataille de France ne fait que com­mencer.

Se spune că Sarkozy e o pacoste, dar cel puțin s‑a înțe­les cu madam Merkel și că alegerea lui Hol­lande pune sub sem­nul între­bării toate aces­te înțelegeri. Deci Franța e în peri­col, adică Europa e în peri­col. Într-un fel ciu­dat, simt că ar fi mai bine să se limpezească apele și să vedem care e ade­văra­ta val­oare a Franței. Dacă va reuși într-ade­văr să reziste crizei fără a fi în tan­dem cu Ger­ma­nia, vom ști cel puțin că tre­buie să priv­im cu respect această economie. Impre­sia mea din acest moment este că, fără Ger­ma­nia, Franța e doar un balon de săpun care se va sparge la pri­ma suflare de vânt. Dar, dacă am drep­tate și Hol­lande câștigă, s‑ar putea să asistăm la eveni­mente care să nu ne prea placă. Din per­spec­ti­va asta Hol­lande este și el un extrem­ist, pen­tru că vrea să dărâme întrea­ga con­strucție eco­nom­ică fran­co-ger­mană – cea care pare să țină echili­brul Europei în acest moment – și să instau­reze un națion­al­ism eco­nom­ic francez.

Puțin mai la est, o par­la­men­tară elvețiană s‑a plâns într‑o emi­si­une tele­viza­tă că sunt prea mulți imi­granți ger­mani. Nu e o glumă: imi­granți ger­mani. Se pare că în dome­ni­ul ser­vici­ilor din Elveția activează destul de mulți ger­mani, atrași de câș­tig­urile foarte fru­moase din acest sec­tor. Iar elvețienii sunt tot mai nemulțu­miți de asta. Deo­cam­dată vor să ia măsuri de reduc­ere pen­tru emi­granții din țările Europei de Est, dar doam­na Rick­li zice că măsura ar tre­bui extin­să și la ger­mani. Și că primește multe sem­nale de susținere de la pop­u­lație.

Mai la nord, adică în Olan­da, toc­mai a picat un guvern minori­tar susțin­ut de un par­tid extrem­ist. Mulți spun că în cheia asta tre­buie citită înverșunarea cu care Olan­da s‑a opus intrării României în spați­ul Schen­gen. Acum însă situ­ația e destul de tul­bu­re, cu un buget nefi­nal­izat și nevoia de a orga­ni­za alegeri antic­i­pate.

Gândin­du-mă la fap­tul că extrem­is­mul se activează într‑o Europă nelin­iștită de prea lun­ga criză eco­nom­ică și finan­cia­ră, m‑am între­bat care e situ­ația de la noi din acest punct de vedere. Am răsu­flat ușu­rat pen­tru că PRM-ul lui Vadim Tudor se pare că a cam sucom­bat – el lid­er max­i­mo e cam bol­nav și s‑a cam retras din politică, dovedind ast­fel că întreg par­tidul era o bășică de săpun, for­mată în spatele unui mare dem­a­gog. PNG-ul nu mi se pare extrem­ist ci mai degrabă peni­bil – nimeni nu‑l ia în serios pe Becali, capa­bil doar de cele­brele sale aro­ganțe și, une­ori, de ges­turi lăud­abile, cum a fost aju­torul dat la deszăpezire. Mi-am amintit apoi de PP-DD, de OTV-ul politic și m‑am între­bat ce rol va juca la urmă­toarele alegeri.

Să spun drept nu prea știu ce vrea par­tidul ăsta decât din auzite. Acum vreo săp­tămână vor­beam cu un pri­eten despre asta și-mi spunea că l‑a urmărit pe Dan Dia­cones­cu explicând la OTV cum va guver­na el Româ­nia. Era abso­lut fasci­nan­tă sig­u­ranța și dez­in­voltura cu care expli­ca tele­spec­ta­to­rilor teori­ile sale de macro­economie, făcând totul să pară sim­plu și clar. Pen­tru cei care nu pri­cep cu funcționează econo­mia României – mă refer la cei care n‑au nici cea mai vagă idee – Dan Dia­cones­cu ar putea părea un ade­vărat Mesia. N‑am uitat pe site-ul par­tidu­lui și m‑am închi­nat citind lista celor douăze­ci de puncte ale pro­gra­mu­lui. Sis­temul judi­ciar bazat pe jurați, tri­bunalul poporu­lui care să judece politi­cienii care ne-au con­dus până acum, răspun­dere mate­ri­ală pen­tru judecă­torii și procurorii care greșesc – măsuri de o grav­i­tate enor­mă, care ar afec­ta pro­fund Româ­nia – stau ală­turi de aspecte hilare cum ar fi evac­uarea dem­ni­tar­ilor din Palat­ul Par­la­men­tu­lui, Vic­to­ria și Cotroceni sau interz­icerea tax­ei pen­tru radio și TVR.

Dia­cones­cu face ceea ce a făcut și cu OTV-ul în tele­viz­iune: exploatează pros­tia românilor. Prin pos­tul de tele­viz­iune a reușit s‑o trans­forme în bani. Printr-un par­tid politic va încer­ca s‑o trans­forme în forță politică. Și nu poți să nu te între­bi dacă acest per­son­aj nu e cum­va cel mai per­icu­los extrem­ist pe care îl avem în acest moment, cel care ar putea să intro­ducă în Româ­nia zilei de mâine cea mai per­icu­loasă amenințare, care poate naște apoi orice for­mă de devi­ație socio-politică: teror­is­mul prostiei.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu