Mia bella musica (2)

Sun­tem une­ori bân­tu­iți de spaimele incer­ti­tu­dinii exis­tenței noas­tre. Privim în jurul nos­tru și nu putem spune dacă tot ceea ce vedem este real sau sunt doar inter­pretări ale minții noas­tre, un vis pe care îl trăim cu ochii deschiși. Știm doar că acest vis se sfârșește cândva și — unii din­tre noi — nădăj­duim să înceapă altul, indus de o forță supremă, pe care o numim cu diverse nume, dar căreia ne aban­donăm. Incur­si­unea de azi părea‐vi‐se‐va mai poet­ică și pe bună drep­tate, pen­tru că este. Am recitit de curând un min­unat poem al lui Edgar Allan Poe – A dream within a dream – și m‐am gân­dit că nu prea am văzut multe tra­duc­eri în română ale poeziei lui. Am cău­tat deci pe Inter­net și, încer­când să dau de cât mai multe refer­ințe bib­li­ografice asupra poeziei, am găsit o colecție de piese muz­i­cale inspi­rate de aceste ver­suri. Mi s‐a părut o idee intere­santă, o incur­si­une mai puțin obiș­nu­ită în lumea muzicii.

Mai întâi ver­surile:

Pe frunte te sărut acum.
Și, apucând pe lun­gul drum,
Îngăduie‐mi a‐ți spune cum
C‐aveai drep­tate când ai zis
Că zilele mi‐au fost un vis…
Oricum sper­anța mea pieri —
Fie‐ntr‐o noapte, ori vreo zi,
Ori nălu­ciri ce sunt și nu‐s —
De dus, și‐așa, ea tot s‐a dus.
Și tot ce vezi și ți se par
Un vis într‐un alt vis sunt doar.

Azi stau în viul freamăt al
Aces­tui țărm bătut de val.
Ținând în palma mea, pe mal,
Comoară de nisip de aur.
Câteva fire, un tezaur
Ce se prelinge către‐adânc,
Pe când eu plâng, apoi iar plâng.
O, Doamne, le‐aș putea păs­tra
Mai multă vreme‐n palma mea?
Pot, Doamne, oare să le mân­tui,
Să nu le ia marea‐n mormântu‐i?
Căci tot ce vezi și ți se par
Un vis într‐un alt vis sunt doar.

Alan Par­sons Project — o inter­pretare de rock pro­gre­siv, cu tend­ințe de art rock.

Oren Lavie — o abor­dare mai spre folk rock, cu ver­suri pro­prii, inspi­rate de poezia lui Poe.

The Glitch Mob — vre­muri mai mod­erne, glitch elec­tronic style.

Coloana sonoră a fil­mu­lui Incep­tion conține și ea o inter­pretare, în stilul lui Hans Zim­mer.

Dread­zone — vari­anta tehno.

Pro­pa­ganda — inter­pretare în stil new wave, de prin 1985.

Elysian Fields — o abor­dare onir­ică, de rock exper­i­men­tal.

Glass Prism — înapoi către finele anilor '60, în stilul rock‐ului pro­gre­siv al acelor vre­muri.

 

PS Nu garan­tez 100% că toate piesele au fost inspi­rate de poezia lui Poe, m‐am bazat pe infor­mați­ile care le‐am găsit pe net, deci… nu trageți în pianist, face și el ce poate. Iar tra­duc­erea am găsit‐o pe net, dar a fost ajus­tată masiv de mine, pen­tru că nu‐mi plăcea cum sună…


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu