Sun­tem une­ori bân­tu­iți de spai­mele in­cer­ti­tu­di­nii exis­ten­ței noas­tre. Pri­vim în ju­rul nos­tru și nu pu­tem spune dacă tot ceea ce ve­dem este real sau sunt doar in­ter­pre­tări ale min­ții noas­tre, un vis pe care îl trăim cu ochii des­chiși. Știm doar că acest vis se sfâr­șește cân­dva și — unii din­tre noi — nă­dăj­duim să în­ceapă al­tul, in­dus de o forță su­premă, pe care o nu­mim cu di­verse nume, dar că­reia ne aban­do­năm. In­cur­siu­nea de azi pă­rea-vi-se-va mai po­e­tică și pe bună drep­tate, pen­tru că este. Am re­ci­tit de cu­rând un mi­nu­nat poem al lui Ed­gar Al­lan Poe – A dream wi­thin a dream – și m‑am gân­dit că nu prea am vă­zut multe tra­du­ceri în ro­mână ale po­e­ziei lui. Am că­u­tat deci pe In­ter­net și, în­cer­când să dau de cât mai multe re­fe­rințe bi­bli­o­gra­fice asu­pra po­e­ziei, am gă­sit o co­lec­ție de piese mu­zi­cale in­spi­rate de aceste ver­suri. Mi s‑a pă­rut o idee in­te­re­santă, o in­cur­siune mai pu­țin obiș­nu­ită în lu­mea mu­zi­cii.

Mai în­tâi ver­su­rile:

Pe frunte te să­rut acum.
Și, apu­când pe lun­gul drum,
În­gă­duie-mi a‑ți spune cum
C‑aveai drep­tate când ai zis
Că zi­lele mi-au fost un vis…
Ori­cum spe­ranța mea pieri —
Fie-ntr‑o noapte, ori vreo zi,
Ori nă­lu­ciri ce sunt și nu‑s —
De dus, și-așa, ea tot s‑a dus.
Și tot ce vezi și ți se par
Un vis într-un alt vis sunt doar.

Azi stau în viul frea­măt al
Aces­tui țărm bă­tut de val.
Ținând în palma mea, pe mal,
Co­moară de ni­sip de aur.
Câ­teva fire, un te­zaur
Ce se pre­linge că­tre-adânc,
Pe când eu plâng, apoi iar plâng.
O, Doamne, le-aș pu­tea păs­tra
Mai multă vreme‑n palma mea?
Pot, Doamne, oare să le mân­tui,
Să nu le ia marea‑n mormântu‑i?
Căci tot ce vezi și ți se par
Un vis într-un alt vis sunt doar.

Alan Par­sons Pro­ject — o in­ter­pre­tare de rock pro­gre­siv, cu ten­dințe de art rock.

Oren La­vie — o abor­dare mai spre folk rock, cu ver­suri pro­prii, in­spi­rate de po­e­zia lui Poe.

The Glitch Mob — vre­muri mai mo­derne, glitch elec­tro­nic style.

Co­loana so­noră a fil­mu­lui In­cep­tion con­ține și ea o in­ter­pre­tare, în sti­lul lui Hans Zi­m­mer.

Drea­d­zone — va­ri­anta tehno.

Pro­pa­ganda — in­ter­pre­tare în stil new wave, de prin 1985.

Ely­sian Fi­elds — o abor­dare oni­rică, de rock ex­pe­ri­men­tal.

Glass Prism — îna­poi că­tre fi­nele ani­lor ’60, în sti­lul rock-ului pro­gre­siv al ace­lor vre­muri.

 

PS Nu ga­ran­tez 100% că toate pie­sele au fost in­spi­rate de po­e­zia lui Poe, m‑am ba­zat pe in­for­ma­ți­ile care le-am gă­sit pe net, deci… nu tra­geți în pi­a­nist, face și el ce poate. Iar tra­du­ce­rea am găsit‑o pe net, dar a fost ajus­tată ma­siv de mine, pen­tru că nu-mi plă­cea cum sună…


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.