Poți să‑l suspectezi de multe pe domnul chel de la Cotroceni, dar nu de prostie. Nu e prima dată când constat că are un simț diabolic al realității și că își calculează cu multă îndemânare mișcările politice. Ultima ispravă este nominalizarea junelui Victor ca prim ministru. Spun june pentru că așa îi place presei să‑l numească – PSD-istul însă nu mai e june de mult. Binecunoscut pentru aroganța cu care privește către toți cei din jur, domnul Ponta n‑a ezitat să muște momeala întinsă de președinte, ba chiar a plescăit de vreo două ori satisfăcut, înainte să simtă înțepătura cârligului. Doare puțin când intră în buză, dar durerea mai mare e aceea care abia apoi vine…
După ce am auzit că a căzut guvernul Ungureanu, m‑am gândit imediat că va începe o nouă tevatură cu majoritatea care propune prim-ministrul. Mă așteptam să‑i aud pe cei de la USL văicărindu-se că nu sunt luați în considerare ca posibili guvernanți, iar pe cei de la PDL făcând uzualele lor afirmații belicoase. Când însă PDL-ul nu a propus nimic, mi-am dat imediat seama că așa le‑a indicat Băsescu. Nu făcea Boc așa ceva de capul lui, trebuie că i s‑a spus să stea în banca lui. Ponta a ieșit maiestuos la rampă, a dat cu biciul în guvernele anterioare, arătând că nu au făcut ce trebuiau să facă și că nu au ținut cont de nevoile populației. Că n‑au readus salariile bugetarilor la valorile din 2008, că n‑au depolitizat structurile deconcentrate, că nu s‑au restituit pensiile, că n‑au reziliat contractele “băieților deștepți din energie”, că n‑a micșorat TVA-ul la produsele agricole în folosul producătorilor români, că n‑a mărit salariul minim pe economie. Ba mai mult, a insistat teribil pe problema CAS-ului reținut de la pensionari, acei 5,5%, care nu se cuveneau luați.
PDL-ul părea că s‑a făcut mic, zicând că USL trebuie să-și asume guvernarea, UNPR-ul a dat de înțeles că ar susține un guvern USL. Toți păreau puși cu botul pe labe. De fapt capcana era perfect închisă. Domnul Ponta nu mai are ieșire, va trebui să guverneze. Luni s‑a întâlnit cu delegația FMI și a înțeles că era mult mai bine dacă și-ar fi ținut gura. Nu are de unde să crească salariile, nici să restituie pensiile, nici nu poate micșora TVA-ul la produse agricole, nici să mărească salariul minim pe economie. Pentru că trebuie să spună de unde ia banii pentru așa ceva. Iar FMI-ul nu‑l lasă să modifice ținta de deficit bugetar. Îndatorarea suplimentară la bănci e foarte riscantă, ratele dobânzilor sunt mari, iar mediul financiar s‑ar putea să taxeze asta imediat cu o reducere a rating-ului de țară. Și pe bună dreptate: o țară care se împrumută ca să facă pomeni electorale este o țară nesigură din punct de vedere investițional. Și am o mare bănuială că nici contractele “băieților deștepți” nu vor putea fi clintite din loc. Victor Ponta trebuia să mediteze mai mult la adjectivul “deștepți” din această sintagmă și să înțeleagă că nu degeaba au ajuns să aibă acele contracte.
Victor Ponta a devenit mult mai ponderat după întâlnirea cu FMI. A început să spună că promisiunile USL se vor împlini abia în bugetul 2013. Că avem probleme financiare pentru că guvernele anterioare nu au rezolvat niște probleme de restituire a proprietăților confiscate – e adevărat că sunt câteva mii de cetățeni care se pare că au câștigat la CEDO niște procese și statul trebuie să le plătească acum despăgubirile aferente, câteva miliarde de lei. Din cauza asta deja ținta de deficit bugetar e amenințată, nici nu mai poate fi vorba de restituiri de salarii și pensii.
Între timp Băsescu a devenit foarte activ în susținerea drepturilor bugetarilor și ale pensionarilor. A afirmat de mai multe ori că el a cerut și anteriorului guvern să ia măsurile necesare și că acum se așteaptă ca noul guvern să aibă ca prioritate aceste măsuri. Cleștele începe să se strângă. Pe de o parte așteptările oamenilor care au auzit discursul USL și vor să vadă lucruri concrete. Pe de altă parte președenția care va presa pe executiv spunând că oamenii au dreptate. Și pe de altă parte FMI care stă cu securea în spatele guvernului, gata să taie capul celor care ies din limitele financiare ale acordului semnat. Dacă toate astea s‑ar fi întâmplat după alegeri, era perfect pentru USL. Ar fi invocat moștenirea grea de la guvernele anterioare, s‑ar fi lamentat peste tot cât de imposibil e să faci ceva în dezastrul lăsat de PDL și ar fi avut la dispoziție patru ani să pună ceva în practică. Acum însă își joacă scorul electoral. Orice mișcare greșită va fi taxată de PDL. Un contract atribuit unui sponsor politic – țac, în presă! O promisiune neonorată imediat – muniție pentru discursul electoral. Ce argument mai bun poate avea PDL decât acela că “nici USL nu v‑a dat nimic pentru că nu este de unde, economia e într‑o situație dificilă, bla, bla, bla…” ?
Dacă ceva putea salva PDL de la un dezastru politic era ca USL să-și asume guvernarea înainte de alegeri și să se dovedească incapabili să schimbe ceva în bine. Băsescu a orchestrat genial această mișcare. Singura scăpare pentru USL este ca ei înșiși să-și trântească propriul guvern. Dar și PDL-ul poate juca inteligent acest episod, neprezentându-se la sesiunea de nominalizare a guvernului și făcând imposibilă trântirea guvernului, pentru că USL-ul s‑ar da astfel de gol că au votat împotrivă chiar ei, ceea ce i‑ar discredita în ochii electorilor. E nevoie de un joc politic mult mai abil. Judecând după rânjetul tâmpit a lui Antonescu din timpul discursului lui Ponta și după binecunoscuta aroganța a liderului PSD, nu cred că vor avea măiestria de a ieși din această capcană.
23:05
Eu mă îndoiesc că mișcarea asta a fost premeditată. Nu cred că a fost inventat politicianul care să dea puterea din mână pe opoziția de pe gard, fie și numai pentru o zi. Nu. Pur și simplu au rămas în offside, la umbra gândului că guvernul Boc a trecut prin 10 (parcă) asemenea moțiuni.
Mai e un amănunt care mă face să resping ideea de premeditare, de strategie ultra-subtilă: ceea ce în București, la vârf, ar putea trece drept o mișcare genială, în eșaloanele de mai jos, în țară, nu poate fi decât o greșeală de neiertat. Iar asta n‑ar face decât să mărească în continuare hemoragia de cadre din PDL.
12:05
N‑o fi bine !
Marul otravit a fost muscat de Alba ca Zapada! Asteptam Printul salvator si in timpul asta piticii se fac ca plang.…Asta e viziunea domnului Make de la Bursa …un fel de neo-profet .
Cert este ca nu e bine.
9:05
Eu nu cred că PDL se poate salva doar stând şi aşteptand mişcarea greşită a USL. Cum nu cred că USL se va eroda foarte mult în cele 6 luni de guvernare.
9:05
Ai dreptate, nu poate doar să stea, dar îi ajută teribil greșeala asta a USL. Iar USL s‑ar putea să nu se erodeze, încep și eu să văd această posibilitate, dar costul pentru a nu se eroda n‑o să vrem să‑l plătim… O potențială soluție este inflația, prin lăsarea liberă a cursului euro, în scopul de a încasa mai mult la buget și a putea acoperi creșterile de salarii și pensii. Adică nu ne cresc taxele, ci ne sărăcesc pe toți. Iar domnul Florin Georgescu e specialist în așa ceva: între 92 și 96 a ținut deficitul bugetar la o medie de ‑2,2%, dar cu prețul unei inflații medii de 134%…
Bine‑o fi?