Mia bella musica (4)

Eu cred că atunci când nu accepți decât un sin­gur tip de muzică și când orice alt­ceva ți se pare nein­te­re­sant, e un semn că n‐ai prea înțe­les latura spi­ri­tu­ală a aces­tei arte. Să rămâi fixat într‐o sin­gură cate­go­rie de ritm, într‐o sin­gură zonă de expri­mare, e un păcat pen­tru pro­pria ta cul­tură muzi­cală.  N‐aș vrea să fiu greșit înțe­les: nu spun prin asta că orice mani­fes­tare sonoră este demnă de apre­ci­ere. Când spun muzică mă refer la arta muzi­cală, la cre­a­ția de valoare, la actul artis­tic prin care comu­nici emo­ții, mesaje. Mă refer la cali­tate, nu la pro­duc­ți­ile de show­biz.

Ca să‐mi argu­men­tez punc­tul de vedere vă pro­pun o incur­siune în lumea tango‐ului, acolo unde el se întâl­nește cu alte sti­luri muzi­cale: fusion tango. Sper să vă con­ving că muzica de cali­tate se poate întâlni indi­fe­rent de cul­tu­rile locale, de mode și ten­dințe tem­po­rare. În cazul nos­tru tango‐ul rămâne pasio­nal, chiar și atunci când este mixat cu orice alt stil…

Mai întâi Gotan Pro­ject – un grup care mixează tango‐ul cu ele­mente din muzica elec­tro­nică:

Apoi un clip des­pre fuzio­na­rea din­tre tango și R&B:

Evi­dent, tango‐ul merge per­fect în com­bi­na­ție cu jazz‐ul:

Ceva mai sur­prin­ză­tor poate, tango‐ul poate fi o moda­li­tate de rein­ter­pre­tare a unor piese cla­sice de rock:

Sau cu rit­muri de rock mai recente:

Elec­tro­tango? De ce nu…

Ar fi fost, nu‐i așa, păcat să lip­sească întâl­ni­rea din­tre tango și blues:

Și un mariaj feri­cit între două cul­turi vecine: tango și bos­sa­nova.

El Maes­tro Paco ne arată cum se com­bină tango și fla­menco:


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Alice

    Cred că, ceea ce spui tu întru înce­put e vala­bil pen­tru orice zonă de fiinţare, vieţu­ire: ide­a­tică sau fap­tică. Când nu acce­pţi decât un sin­gur set de idei, şi ace­lea fixe, când crezi că lucru­rile pot fi făcute doar într‐un sin­gur fel, şi acela musai al tău, e semn că nu prea ai înţe­les cum e cu viaţa. Te zbaţi între cli­şee şi pre­ju­de­căţi cu un aer vic­to­rios, care nu‐i, îndrăz­nesc să spun, decât păca­tul de a nu‐i acorda vieţii mira­cu­loa­sele forme de expri­mare, altele decât ale tale, ceea ce nu înseamnă nea­pă­rat mai bune sau mai rele, ci doar fap­tul că se poate trăi şi alt­fel. Şi de aici încolo se poate naşte tole­ranţa, modes­tia şi liber­ta­tea.

    • Sorin Sfirlogea

      Și totuși, dacă în pri­vința opi­ni­i­lor soci­ale și poli­tice ni se impun stan­darde de gân­dire care pun diver­si­ta­tea în cen­trul aten­ției, în mate­rie de emo­ție artis­tică nu există nici un fel de ghi­dare. Soci­e­ta­tea modernă spune că tre­buie să accep­tăm punc­tul de vedere al homo­se­xu­a­li­lor, al opo­nen­ți­lor poli­tici, al con­ce­tă­țe­ni­lor noș­tri. S‐a inven­tat chiar și ter­me­nul de "poli­ti­ca­lly cor­rect" pen­tru moda­li­tă­țile în care ne expu­nem punc­tele de vedere. Doar în dome­niul artei am rămas fără nici o regulă pen­tru diver­si­tate, nu ni s‐a spus ce este "artis­ti­ca­lly cor­rect". Sun­tem dre­sați civic și poli­tic, dar nu și artis­tic. De aceea ni se pare nor­mal să fim pro­ze­li­ții unui gen de muzică, al unui anume artist, al unui anume curent. Nu avem argu­mente, nu ni se oferă edu­ca­ția pen­tru a judeca actul artis­tic, ci sun­tem încu­ra­jați a ne fixa obse­siv într‐un șablon cul­tu­ral: mane­liști, hip‐hoperi, roc­keri, depe­șari…

      Și nu te poți împie­dica să nu te întrebi de ce tre­buie să gân­dim "poli­ti­ca­lly cor­rect", dar nu avem nevoie să fim "artis­ti­ca­lly cor­rect".


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu