Tentația mediocrității

De mai bine de două­zeci de ani ne dorim să trăim ca în Occi­dent. Am auzit dorința asta expri­mată în fel și chip, expli­cit sau meta­fo­ric, cu entu­zi­as­mul nai­vi­tă­ții sau cu dez­nă­dej­dea nepu­tin­ței, dar de fie­care dată cu cre­dința fermă că acesta este ide­a­lul dezi­ra­bil al româ­ni­lor și Româ­niei. Eu însumi am cre­zut că această aspi­ra­ție ne va vin­deca de seche­lele comu­nis­mu­lui, că o dată aju­nși euro­peni vom dobândi mira­cu­los și men­ta­li­ta­tea de popor civi­li­zat, aliniindu‐ne dez­in­volt unei cul­turi a bunu­lui simț și a res­pec­tu­lui față de valoare.

Uite însă că Gre­cia – la care nu demult ne uitam cu invi­die – se îndreaptă spre ceva ce nimeni nu știe să anti­ci­peze. Par­tide extre­miste au ajuns în Par­la­ment, gre­cii sunt debu­so­lați, se simt înșe­lați de guver­nan­ții lor și de cei euro­peni, care le‐au pro­mis para­di­sul, iar acum pri­mesc iadul. Nimeni nu‐și mai pune între­ba­rea dacă Gre­cia va părăsi zona euro, ci când se va întâm­pla asta. Pro­ba­bil în nu multă vreme. Bul­ga­rii îi momesc cu con­di­ții finan­ci­are bune, ca să‐și mute afa­ce­rile la ei. Noi ne facem soco­teli ce impact va avea căde­rea băn­ci­lor gre­cești și ne feri­cim că nu repre­zintă prea mult din sec­to­rul ban­car româ­nesc.

Franța și‐a regă­sit voca­ția soci­a­listă, prin noul pre­șe­dinte Hol­lande. Am auzit că prima per­so­na­li­tate pe care a sunat‐o noul titu­lar de la pala­tul Eli­see a fost doamna Mer­kel. Depinde ce i‐a spus. Dacă Franța va renunța la par­te­ne­ri­a­tul strâns cu Ger­ma­nia mă tem că va încasa de urgență niște scă­deri de rating finan­ciar, cu efecte asu­pra cur­su­lui euro. În plus, Ger­ma­nia s‐ar putea să se întrebe dacă mai are rost să gireze de una sin­gură pen­tru întreaga Europă șî pro­ba­bil că răs­pun­sul va fi nega­tiv. Ce se va alege atunci de eco­no­mia Spa­niei, Ita­liei și Por­tu­ga­liei n‐aș ști să spun…

Noi plu­tim în ape tul­buri. Guver­nul Ponta a pri­mit sus­ți­nere de la FMI să refacă sala­ri­ile buge­ta­ri­lor și să corec­teze pen­si­ile. De unde vor scoate bani, nu știu, dar mai zic o dată că mă tem de o infla­ție gene­rată de dom­nul Isă­rescu, ca să spri­jine guver­nul în atin­ge­rea țin­tei de defi­cit buge­tar. Sper să bat câm­pii. Româ­nii sunt con­fuzi și nu‐și mai pro­blema stra­te­gi­i­lor macro­e­co­no­mice – e un fel de scapă cine poate: dacă putem smulge niște avan­taje de la stat, nu ne mai inte­re­sează con­se­cin­țele pe ter­men lung. Nimeni nu mai pome­nește de mode­lele occi­den­tale, nici cel ger­man, nici cel sue­dez, nici cel fran­cez.

Am fost mereu ten­tați să jus­ti­fi­căm ceea ce facem cu argu­men­tul că așa se face în țările Euro­pei, așa se face în lumea civi­li­zată. Ne‐am tot min­țit că mode­lul e cel care ne lip­sește, ca și cum dacă am fi avut miniș­tri nemți tre­bu­rile ar fi mers dintr‐o dată ca pe roate. Desi­gur, a folosi expe­riența altora este bene­fic, dar înseamnă în egală măsură ali­ni­e­rea la medie. Și ce alt­ceva este medi­o­cri­ta­tea decât per­ma­nenta ten­ta­ție de a nu ieși din rând, de a nu fi nici pri­mul, nici ulti­mul. Când ino­vezi riști să pierzi, să fii ulti­mul, să rămâi de căruță. Însă doar așa ai șansa de a fi pri­mul. Alt­min­teri rămâi doar un copist ano­nim.


Citește și…


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Meniu