Mia bella musica (5)
Dragii mei, astăzi ne vom delecta cu o altă temă muzicală: corrida. Spectacol de curaj și îndemânare – spun unii, un adevărat măcel – spun alții. Nu îmi propun să elucidăm aici disputa asta, în fond suntem la rubrica muzicinală. Vă propun în schimb să investigăm modul în care corrida a inspirat melosul universal, printr‑o incursiune de‑a lungul ultimilor 60 de ani.
Începem cu un nume greu al muzicii franceze din anii ‘50 – Gilbert Becaud – care ne spune povestea unei corride în desfășurarea ei epică: mulțimea fremătând, sosirea matadorului, moartea animalului, viața care continuă a doua zi. La fiecare repriză revine în antiteză imaginea mării, implacabilă, eternă: “Et pendant ce temp-la, la Mediterannee qui se trouve a deux pas, joue avec les galets”. This is so 50’s…
În 1981 Quincy Jones (re)lansează o piesă funk care compară dragostea cu o corridă. Melodia fusese compusă un an mai devreme de Chaz Jankel (mult mai puțin faimos), iar titlul e inspirat de numele japonez al unui film: Ai no Korida (Corrida of love).
Ajungem la anul 1994, când Francis Cabrel include pe noul său album – Samedi soir sur la terre – un cântec despre corrida. Stilul e folk, cu influențe spaniole și tușe discrete de flamenco. Mesajul e poate surprinzător: o corridă văzută prin ochii taurului, căruia i se atribuie o conștiință de sine și sentimente…
Cu titlu de amuzament – un fel de rubrica “nu faceți ca ei” – un pop art-deco întârziat, din 1989, cu o domnișoară din Canada franceză care zice că le știe cu cântatul (eu zic că e haioasă în felul ei, în fond trebuie să mai și râdem):
Ne apropiem de zilele noastre cu trupa cehă Kabat, care lansează în 2006 un album numit Corrida, pe care se găsește o piesă numită (nu‑i așa?) Corrida. Vorbim de un trash-metal cinstit, pentru băieți. Din păcate nu vă pot ajuta cu un comentariu despre mesajul versurilor. La cehă încă mai am niște dubii referitoare la semantica lirică 
Prin 2007 un rus, Igor Krutoy, n‑are altceva mai bun de făcut și se apucă de scris o piesă fusion jazz-bossanova-flamenco pe care o numește Corrida del amor (probabil n‑a găsit altă rimă). Rezultatul nu e rău, pentru un rus.
În 2008 se bagă și niște polonezi în vorbă: Farben Lehre (în traducere Teoria culorilor, dacă nu mă înșel). Ei scot un album (Snukraina – Tărâmul viselor ???), pe care se găsește piesa Corrida. Este de fapt o interpretare punk-rock a motivelor muzicale din celebra piesă Porompompero, cu niște versuri extraordinare, din care însă nu am înțeles nici o iotă. Piesa nu e nemaipomenită, dar o salvează melodicitatea limbii poloneze 
.
În fine, în 2010 un flăcău spaniol – Pablo Hasel pre numele său – se încumetă la o piesă de rap politic, cu titlul La corrida de Escocia (Corrida scoțiană). Pe scurt, e vorba despre un text de după blocuri în care apare accidental numele țării respective, dar eu nu m‑am prins ce legătură are Scoția cu piesa. Amatorii de rap n‑o să se încurce în acest amănunt…
Ne vedem săptămâna viitoare 
Lasă un comentariu