Niște ro­mâni nos­tal­gici și în­tre­prin­ză­tori s‑au gân­dit să aducă bi­ci­cle­tele Pe­gas îna­poi. S‑au lup­tat vreun an să do­bân­dească bran­dul, acum îl au și în­cep pro­duc­ția. Doar că, din câte pri­cep eu, pie­sele vin din Tai­wan și sunt asam­blate într-un mic ate­lier, deci pro­duc­ția va fi des­tul de mică la în­ce­put. Asta îneamnă și că pre­țul va fi des­tul de mare – aud ceva de ge­nul 1100–1300 de lei. Ori­cum, așa cum se pre­zintă, no­ile mo­dele arată su­per și par cel pu­țin la fel de ten­tante ca cele de pe vre­mea co­mu­nis­mu­lui.

Pen­tru mine Pe­ga­sul co­mu­nist are o sem­ni­fi­ca­ție aparte. Eram un elev bun la școală, îmi amin­tesc că mă aflam me­reu în­tre pri­mii din clasă. M‑a aju­tat me­mo­ria bună și ca­pa­ci­ta­tea de a în­văța re­pede, alt­min­teri n‑aș zice că mă omo­ram prea tare cu stu­di­a­tul. Așa cum era moda vre­mu­ri­lor, în fi­e­care an exista pro­mi­siu­nea unui pre­miu pen­tru bune re­zul­tate șco­lare, fă­cută de pă­rin­ții mei. Și aproape în fi­e­care an, în­ce­pând cu clasa a pa­tra, acest pre­miu era o bi­ci­cletă Pe­gas “cu coarne”. Am vi­sat ani la rând la această bi­ju­te­rie, in­vi­dios pe cei care o pu­teau avea, dar până la urmă n‑am de­ve­nit nici­o­dată pro­pri­e­ta­rul uneia. Mo­ti­vele au fost cât se poate de di­verse. Într-un an s‑a în­tâm­plat să nu iau pre­miu în­tâi, deci n‑am me­ri­tat. În alt an pă­rin­ții mi-au ex­pli­cat că nu prea ne per­mi­tem această chel­tu­ială – bi­ci­cleta era într-ade­văr des­tul de scumpă: vreo 1300 de lei, ceea ce la vre­mea aia era foarte mult. În alt an mi‑a fost în­lo­cu­ită cu o va­canță la mare. Nu mai știu toate mo­ti­vele, nici nu mai are im­por­tanță acum, cert e că Pe­ga­sul cu coarne a ră­mas un vis ne­îm­pli­nit al co­pi­lă­riei.

Mult mai târ­ziu, acum vreo trei ani, mi-am cum­pă­rat prima bi­ci­cletă, pli­a­bilă, pen­tru a pu­tea fi ușor trans­por­tată în por­tba­gaj. Mă bu­cur și acum de ea, de plim­bă­rile plă­cute pe care le fac și re­gret doar că nu pot merge la ser­vici pe bi­ci­cletă. Tra­fi­cul de pe DN1 e mult prea pe­ri­cu­los ca să mă în­cu­met. Poate în vi­i­tor va exista și o pistă de bi­ci­clete – cine știe?!? Ui­tându-mă la no­ile mo­dele de Pe­gas, vi­sul co­pi­lă­riei re­în­vie și tare-mi vine să co­mand și eu una, dar ce să fac cu două bi­ci­clete? Doar dacă… hmmm…. e o idee….

Vând bi­ci­cletă pli­a­bilă Da­hon Vi­tesse, preț avan­ta­jos Smile


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Ha! Toc­mai mi-am luat Da­hon Briza!

    • Sorin Sfirlogea

      Pă­cat! Mai bine îți luai Pe­gas și mi‑o dă­deai și mie o tură în ju­rul blo­cu­lui…

  2. Mihaela

    Eu abia acum am in­va­tat sa merg pe bi­ci­cleta si-mi place mult.

  3. dragos

    Cred ca bi­ci­cleta Pe­gas a fost o fata mor­gana pen­tru mai multe ge­ne­ra­tii.
    Eu unu’ si acum mai bat cate un apropo lui taica-miu :-).

    • Sorin Sfirlogea

      Și el ce zice? Este că o bagă pe-aia cu “n‑ai luat pre­miul în­tâi cu co­ro­niță”?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.