Știu, știu, n‑o să credeți inițial sau o să vă gândiți că s‑a întâmplat ceva cu mine, dar vă asigur că totul este ok. Nu m‑am pilit, n‑am fumat iarbă, nu am avut momente de rătăcire. Pur și simplu m‑am hotărât să-mi extind orizonturile muzicale. Direcția de navigare: hip-hop românesc. Acuma, e drept, nu am pornit la drum cu prea mari speranțe. De prin ’95, când am auzit primele piese din astea, nu am o părere prea favorabilă genului, așa că nu m‑am așteptat la minuni. Sunt în general sătul de chestiile facile ale hip-hoperilor de la noi — toți vorbesc de viața grea, de droguri, de politicienii cărora nu le pasă și fiecare vers e condimentat cu obscenități justificate — pasămite Doamne — de faptul că așa se vorbește pe stradă. Eu cred că arta trebuie să ne educe, să ne facă mai buni, nu să reproducă fidel cea mai urâtă față a noastră. Altminteri cum putem spera la ceva mai bun pentru copiii noștri?
Dar să lăsăm judecățile de valoare adresate mișcării rap și hip-hop și să vedem ce mi‑a ieșit în cale în plimbările mele muzicale. Am să încep cu o piesă mai clasică — Oarecare [Tranda și MeFX] — la care mi‑a plăcut aranjamentul muzical și contrastul bine dozat între tema principală și refren.
Continuăm cu o piesă pe o temă similară, dificultățile vieții cotidiene, dar cu o abordare interesantă a clipului video — viața văzută ca un joc de monopoly: Unu’, altu’ [Guess Who].
Trecem într-un registru mult mai vesel, o piesă care m‑a amuzat teribil cu sound-ul ei de muzică italiană, a la Celentano din anii ’70 — Serenadă rap [Junky, Maximilian & MeFX]:
Deși are un subiect care nu intră în categoria “politically correct”, piesa asta e haioasă rău — Tu (O să te duci dracu’) [Guess Who & Spike]. Cred că o ajută clipul video, care e bine făcut, dar și refrenul cu rezonanțe reggae: tu, o să te duci dracu’, tu bei, tu tragi, tu bagi, tu nu le lași, tu vii, tu pleci, te-ntorci, tu nu spui nu…
Mi‑a plăcut și Sophie [Maximilian & MeFX], cu o temă mai domestică și cu un sound special:
Nu puteam să nu‑l vizităm și pe domnul CRBL, aici în tandem cu o jună numită Helen, într‑o piesă contagioasă ca ritm:
Iar la final o piesă cu haz — Gen [Guess Who & euGen] — care face un mișto subtil de indivizii ăștia care vor să fie neapărat speciali, gen.
Până la urmă n‑a fost pierdere de timp, deși până am găsit aceste piese a trebuit să suport și niște rap supărat, de după blocuri, cu joint-uri și părinți bețivi care-și abandonează copiii și politicieni care ne abuzează pe toți :-(. Și un cuvânt bun pentru MeFX — dacă observați apare prin multe piese, aducând un plus interesant, care sugerează o cultură muzicală notabilă (o surpriză pentru un rapper, din punctul meu de vedere — da, și-acuma o să spuneți că am prejudecăți, da! am, să-mi trăiască, bine că n‑aveți voi!). Am căutat pe net și am aflat că domnul MeFX cântă și alte chestii și chiar cântă binișor.
Dar nu vă speriați, că nu vă abandonez în brațele hip-hopului, am ales o piesă de tranziție, care să vă aducă înapoi la locul vostru:
Să vă fie de bine! Înainte de a pleca, poate dați și voi un vot prin sondajul de mai jos… sunt curios.
19:05
Marturisesc ca nu pot, nu rezist sa ascult mai mult de 1, 2, 3
sorry