Epi­so­dul din săp­tămâna asta este de­di­cat unui ar­tist pe care e foarte greu să‑l pre­zint în doar câ­teva cu­vinte – Bob Dy­lan. Cred cu toată con­vin­ge­rea că toți îi da­to­răm enorm în pri­vința mu­zi­cii – in­flu­ența lui asu­pra mu­zi­cii mo­derne este ne­bă­nuit de mare, iar me­sa­jele pe care el le‑a trans­mis prin cân­te­cele lui au ajuns la zeci de mi­li­oane de oa­meni. Bob Dy­lan este unul din cei mai im­por­tanți ar­tiști ai se­co­lu­lui XX, deși și‑a în­ce­put ca­riera abia în 1961, iar am­prenta pe care a lăsat‑o ne va ur­mări multă vreme de acum înainte.

Am să vă in­vit să as­cul­tați piese mai pu­țin cu­nos­cute, dar pe care eu le con­si­der ex­tra­or­di­nare. Nu mai e ne­voie să spun că ver­su­rile lui Dy­lan spun în­tot­dea­una o po­veste, pe care une­ori nu e ușor să o pă­trunzi în toate înțelesurile.

Să în­ce­pem cu ceva în in­con­fun­da­bi­lul stil rock al ani­lor ‘60: Tombs­tone blues, o piesă com­pusă în 1965 (in­ter­pre­ta­rea e mai recentă).

 

Con­ti­nuăm cu o piesă din 1983, “Swe­e­theart like you” de pe al­bu­mul Infidels.

 

Una din pie­sele mele pre­fe­rate – Sho­o­ting star – a fost lan­sată în 1990 pe al­bu­mul New Mor­ning. Aici este o in­ter­pre­tare din spec­ta­co­lul de la MTV Unplugged.

 

În 1997, pe al­bu­mul Time out of mind, Dy­lan lansează o re­mar­ca­bilă piesă slow – un rock blues – Not dark yet.

 

Nu pu­tem să tre­cem peste anul 2000, când Dy­lan a căș­ti­gat Os­ca­rul și Glo­bul de Aur pen­tru piesa “Things have chan­ged”, din co­loana so­noră a fil­mu­lui “Won­der boys”. În to­pu­rile vre­mii, piesa a ajuns doar pe lo­cul 58…

 

În 2001 Dy­lan lansează al­bu­mul Love and theft, pe care in­clude piesa Moonlight.

 

Drea­ming of you, com­pusă și lan­sată în 2008 – la 67 de ani! – este o pri­vire re­tros­pec­tivă asu­pra vie­ții sale, pre­să­rată cu amin­tiri pe care în­cearcă fără suc­ces să le re­tră­i­ască. Piesa are un bas superb.

 

În fine, pen­tru cei care‑l pre­țu­iesc pe Dy­lan sau pen­tru cei cu­ri­oși să afle mai multe des­pre anii lui de în­ce­put, iată un film de vreo oră pe acest su­biect. Nu sunt in­ter­viuri, ci mu­zică. Nu e pu­bli­ci­tate, nu e pla­y­back, nu sunt spo­turi și flash-uri, nu sunt dan­sa­toare dez­bră­cate. Doar mu­zică ade­vă­rată, in­stru­mente sim­ple și po­vești spuse de Dylan.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.