Asis­tăm la o pre­mieră: un mi­nis­tru care este con­dam­nat pen­tru ile­ga­li­tă­țile co­mise. Ioan Avram Mu­re­șan a fost ares­tat în urma unei sen­tințe de­fi­ni­tive și tri­mis după gra­tii pen­tru șapte ani, pen­tru im­pli­ca­rea sa în afa­ce­rea ule­iu­lui cu Sun Oil, din 1999. Din­colo de pe­deapsa pro­priu-zisă și de se­ve­ri­ta­tea ei dis­cu­ta­bilă prin com­pa­ra­ție cu fap­tele co­mise, rămâne fap­tul că un mi­nis­tru plă­tește pen­tru ac­tele sale de co­rup­ție. Ală­turi de Mu­re­șan pro­ba­bil se vor ală­tura și cei­lalți tri­miși în ju­de­cată în 2003. Sin­gura ob­ser­va­ție pe care o am este că a du­rat aproape trei ani ca să în­ceapă pro­ce­sul și încă nouă ca să fie con­dam­nat. Jus­ti­ția ro­mână ar avea ne­voie de un pi­cuț de vi­teză.

În mod nor­mal ar tre­bui să‑i ur­meze și dom­nul De­ce­bal Tra­ian Re­meș (ce iro­nie ca toc­mai un ast­fel de per­so­naj să poarte nu­mele am­bi­lor cti­tori ai po­po­ru­lui ro­mân!). Is­to­ria sa cu câr­na­ții și șpaga este de do­me­niul hi­la­ru­lui și ne‑a dat mă­sura ca­rac­te­ru­lui aces­tor per­so­naje. Niște oa­meni mă­runți și mes­chini, al că­ror gând e doar par­ve­ni­rea, se ca­țără în vâr­ful ie­rar­hiei po­li­tice pen­tru a be­ne­fi­cia de avan­taje, te­o­re­tic sem­ni­fi­ca­tive, dar nu se dau îna­poi nici de la niște cal­ta­boși bine fă­cuți. Nene Ian­cule, man­ga­faua e încă vie…

Să nu cre­deți că mă bu­cur de tri­mi­te­rea în puș­că­rie a aces­tor per­so­naje. Din punc­tul meu de ve­dere e doar o tar­divă pe­deapsă pen­tru niște me­tehne care sunt adânc în­ră­dă­ci­nate în sis­te­mul so­cial ro­mâ­nesc. Nu cred că al­ții în lo­cul lor ar fi fost cu mult mai breji. Fi­bra po­po­ru­lui ro­mân pare (tot mai) să­racă în a pro­duce oa­meni de ca­rac­ter. Dar poate că e un semn ti­mid că­tre alți ama­tori de fur­ti­șa­guri mi­nis­te­ri­ale, că ul­cio­rul nu merge de multe ori la apă. Și că func­ția de mi­nis­tru nu te apără de mâna le­gii. Chiar dacă fi­e­care par­tid își apără pro­prii co­rupți, ba chiar îi cul­tivă pen­tru ne­ce­sara spon­so­ri­zare a cam­pa­ni­i­lor elec­to­rale, tot au a se teme de schim­ba­rea pu­te­rii, când opo­zi­ția îi va vâna și exe­cuta așa cum s‑a în­tâm­plat cu Mu­re­șan.

Sunt tare cu­rios să văd ce se va în­tâm­pla acum cu do­sa­rul “Tro­feul ca­li­tă­ții” în care e im­pli­cat Adrian Năs­tase. Dom­nul acela de la In­spec­to­ra­tul de Stat în Con­struc­ții – Grăj­dan, parcă îi zice – a fost de­mis după ce a re­tras in­sti­tu­ția ca parte ci­vilă din pro­ces, dar după de­mi­te­rea sa ISC re­vine și so­li­cită anu­la­rea anu­lă­rii. Cum s‑ar zice: we’re back in bu­si­ness. Adrian Năs­tase va avea to­tuși o pro­nun­țare de­fi­ni­tivă până la urmă. Ar fi bomba bom­be­lor ca in­stanța să‑l con­damne în timp ce PSD este la pu­tere. Abia atunci aș zice că în țara asta mai e loc de spe­ranță.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.