Ulei, cârnați, simpozioane

Asistăm la o pre­mieră: un min­istru care este con­damnat pen­tru ile­gal­itățile comise. Ioan Avram Mureșan a fost are­stat în urma unei sentințe defin­i­tive și trimis după gratii pen­tru șapte ani, pen­tru impli­carea sa în afac­erea uleiu­lui cu Sun Oil, din 1999. Din­colo de pedeapsa propriu-zisă și de sever­i­tatea ei dis­cutabilă prin com­para­ție cu faptele comise, rămâne fap­tul că un min­istru plătește pen­tru actele sale de corupție. Ală­turi de Mureșan prob­a­bil se vor ală­tura și ceilalți trim­iși în jude­cată în 2003. Sin­gura obser­vație pe care o am este că a durat aproape trei ani ca să înceapă pro­ce­sul și încă nouă ca să fie con­damnat. Justiția română ar avea nevoie de un picuț de viteză.

În mod nor­mal ar tre­bui să‑i urmeze și dom­nul Dece­bal Tra­ian Remeș (ce ironie ca toc­mai un ast­fel de per­sonaj să poarte numele ambilor cti­tori ai poporu­lui român!). Isto­ria sa cu câr­nații și șpaga este de dome­niul hilaru­lui și ne‑a dat măsura car­ac­teru­lui aces­tor per­son­aje. Niște oameni mărunți și mes­chini, al căror gând e doar par­venirea, se cațără în vâr­ful ier­arhiei politice pen­tru a ben­e­fi­cia de avan­taje, teo­retic sem­ni­fica­tive, dar nu se dau înapoi nici de la niște caltaboși bine făcuți. Nene Ian­cule, man­gafaua e încă vie…

Să nu cre­deți că mă bucur de trim­iterea în pușcărie a aces­tor per­son­aje. Din punc­tul meu de vedere e doar o tar­divă pedeapsă pen­tru niște metehne care sunt adânc înrădă­ci­nate în sis­temul social româ­nesc. Nu cred că alții în locul lor ar fi fost cu mult mai breji. Fibra poporu­lui român pare (tot mai) săracă în a pro­duce oameni de car­ac­ter. Dar poate că e un semn timid către alți ama­tori de fur­tișaguri min­is­te­ri­ale, că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Și că funcția de min­istru nu te apără de mâna legii. Chiar dacă fiecare par­tid își apără pro­prii corupți, ba chiar îi cul­tivă pen­tru nece­sara spon­sorizare a cam­pani­ilor elec­torale, tot au a se teme de schim­barea put­erii, când opoz­iția îi va vâna și exe­cuta așa cum s‑a întâm­plat cu Mureșan.

Sunt tare curios să văd ce se va întâm­pla acum cu dosarul “Tro­feul cal­ității” în care e impli­cat Adrian Năs­tase. Dom­nul acela de la Inspec­toratul de Stat în Con­strucții – Grăj­dan, parcă îi zice – a fost demis după ce a retras insti­tuția ca parte civilă din pro­ces, dar după demiterea sa ISC revine și solic­ită anu­larea anulării. Cum s‑ar zice: we’re back in busi­ness. Adrian Năs­tase va avea totuși o pro­nunțare defin­i­tivă până la urmă. Ar fi bomba bombe­lor ca instanța să‑l con­damne în timp ce PSD este la put­ere. Abia atunci aș zice că în țara asta mai e loc de sper­anță.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu