Chestii, socoteli

Dom­nul Ponta în­cepe să dea semne de ne­li­niște. Nu‑l mai rabdă sca­u­nul de la pa­la­tul Vic­to­ria și iese prin presă cu de­cla­ra­ții tot mai in­te­re­sante. Ul­tima din­tre ele, care va afecta pe mulți, este le­gată de im­po­zi­tare: dom­nul prim-mi­nis­tru se gân­dește la o taxă de so­li­da­ri­tate, apli­cată bu­ge­ta­ri­lor cu sa­la­rii mai mari de 4500 de lei. Adică tot ce de­pă­șește suma asta se im­po­zi­tează cu încă 16%. So­li­da­ri­tate cu cine? Cu bu­ge­ta­rii mai să­raci? Păi ălora mai bine le dă­dea niște bani, de­cât sa­tis­fac­ția de a‑i spo­lia pe cei care au un sa­la­riu nor­mal. Să mă ex­plic: nu spun că cei care câștigă acum peste o mie de euro ca bu­ge­tari sunt niște func­țio­nari per­for­manți, ci că într‑o țară nor­mală un func­țio­nar ar tre­bui să câștige un sa­la­riu de­cent în schim­bul unei munci efi­ciente. Me­sa­jul pe care dom­nul Ponta îl trans­mite este: nu vrem să adu­cem sa­la­ri­ile și per­for­man­țele ad­mi­nis­tra­ției la pa­ra­me­trii nor­mali ai unei țări, ci vrem să îi ți­nem pe bu­ge­tari la nive­lul de su­b­zis­tență, în­cli­nați spre șpagă și mica co­rup­ție, ca să-și com­ple­teze ast­fel ve­ni­tu­rile din bu­zu­na­rele populației.

În plus, tare mă tem că ăsta e doar pri­mul pas pen­tru o im­po­zi­tare di­fe­ren­ți­ată, pe care o va pro­pune că­tre fi­nele anu­lui pen­tru în­treaga eco­no­mie. Sfa­tul meu: lu­ați-vă în con­si­de­rare (cei cu carte de muncă) o scă­dere de ve­ni­turi de vreo 10%. Dom­nul Ponta nu va re­zista mult ten­ta­ției de a ne băga mâna în bu­zu­nare. Iar dacă spe­rați la ceva pro­teste din par­tea li­be­ra­ri­lor, mai gân­diți-vă o dată. Dom­nul Crin vrea să ajungă pre­șe­dinte. Și fără PSD nu poate.

* * *

La al­ții e și mai rău (ce mișto func­țio­nează te­o­ria asta cu ca­pra ve­ci­nu­lui!). În Gre­cia s‑a pu­bli­cat un ra­port ofi­cial des­pre efec­tele ie­și­rii din zona euro: sa­la­ri­ile se vor în­ju­mă­tăți, iar șo­ma­jul va ajunge la 34%. Stu­diul a fost fă­cut de Banca Na­țio­nală a Gre­ciei și a fost di­fu­zat în presă. In­te­re­sant e că gre­cii se află în pra­gul unor ale­geri re­pe­tate, în care tre­buie să de­cidă dacă vor să ac­cepte aus­te­ri­ta­tea și să rămână în zona euro sau nu. Nu‑i așa că stu­diul ăsta vine la țanc?

Ca să le dea un brânci și mai sub­stan­țial în di­rec­ția rămâ­ne­rii în Eu­ropa, noul pre­șe­dinte al Fran­ței le de­clară gre­ci­lor iu­bi­rea sa eternă, pro­mițându-le res­pect. Păi da, nu e clar? Când gre­cii își vor plăti da­to­ri­ile, Eu­ropa va în­casa res­pec­tu­oasă ba­nii. Îi va nu­măra res­pec­tuos și îi va de­pune cu foarte mult res­pect în con­tu­rile ban­che­ri­lor pri­vați, care tre­buie să-și re­cu­pe­reze bă­nu­ții. E simplu.

* * *

Par­la­men­tul un­gar a vo­tat mo­di­fi­ca­rea unei legi care de­ranja pe domnii de la Uniu­nea Eu­ro­peană și FMI. Nu că m‑aș en­tu­zi­asma prea tare de hai­du­ci­ile ce­lui­lalt Vic­tor (Or­ban), dar eram tare cu­rios cum se în­cheie con­frun­ta­rea asta. În mod pre­vi­zi­bil, vi­te­ji­ile ma­ghiare nu au du­rat prea mult. Când ai in­trat în hora eu­ro­peană tre­buie să joci după cum cântă lă­u­ta­rii. Iar pe lă­u­tari îi plă­tesc vreo două-trei state, deci se cheamă că ele toc­mesc muzica.

* * *

Ici și colo mai vin și vești bune: nu în­de­pli­nim cri­te­ri­ile pen­tru ade­ra­rea la zona euro. La drept vor­bind, asta ne mai lip­sea. După ce că am in­trat în Uniu­nea Eu­ro­peană toc­mai când fon­da­to­rii ei în­cep să se în­trebe dacă struc­tura asta mai are vreun rost, ar fi cul­mea să adop­tăm euro toc­mai când mo­neda eu­ro­peană e în cele mai tul­buri vre­muri ale exis­ten­ței ei.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...