Cum să ne alegem primarul

În we­e­ken­dul care a tre­cut am tra­ver­sat mai multe sate din ju­rul Bu­cu­rești­u­lui și am pu­tut con­stata cu pro­prii ochi cât de fer­vent se des­fă­șoară cam­pa­nia elec­to­rală. În mai multe oca­zii am dat peste ca­ra­vane lungi de ma­șini, îm­po­do­bite cu stea­gu­rile par­ti­de­lor și cu poza can­di­da­ți­lor li­pită pe par­briz și lu­netă, îna­in­tând lent prin lo­ca­li­tăți și blo­când tra­fi­cul. La porți lu­mea era ie­șită “să vază co­me­dia” și să pro­fite de even­tu­a­lele ca­do­uri elec­to­rale fă­cute de cei ce în­so­țeau ma­ni­fes­ta­ția auto: șepci și tri­co­uri. Dacă‑i de­geaba și-un c***t e bun, spune o vorbă stră­mo­șească a ro­mâ­ni­lor. Avem o vo­ca­ție is­to­rică de pomanagii.

Peste tot se pot citi afi­șele can­di­da­ți­lor care pro­mit să facă și să dreagă dacă vor fi aleși pri­mari. Există un șa­blon care se res­pectă cam peste tot: ac­tu­a­lul pri­mar are un ban­ner care mar­șează pe ideea că “am fă­cut, acum să con­ti­nuăm” sau ne in­for­mează că “rămâne la da­to­rie”, opo­nen­tul de la PDL sau USL zice că tre­buie să “ale­geți un pri­mar ade­vă­rat”, iar out­si­de­rii vin cu slo­ga­nuri care mai de care mai ino­va­tive. Ici și colo gă­sești câte un pro­gram con­cret și suc­cint: “co­muna noas­tră are ne­voie de po­li­cli­nică și ca­na­li­zare” sau “vo­tați pen­tru rea­bi­li­ta­rea dru­mu­ri­lor în co­muna noas­tră”. Ceea ce nu e ne­a­pă­rat rău, dar mă în­treb: de unde știu oa­me­nii ăș­tia care can­di­dează ce pri­o­ri­tăți au lo­cu­i­to­rii co­mu­nei? Nu cumva fac ei niște pre­su­pu­neri? Sau, și mai rău, nu cumva își pro­mo­vează pro­iec­tele care le con­vin lor, pen­tru că au o firmă în spate care va exe­cuta lu­cră­rile? Știm toți că de multe ori exact așa se întâmplă.

În fond un pri­mar nu e alt­ceva de­cât echi­va­len­tul unui ma­na­ger dintr‑o com­pa­nie. Are la dis­po­zi­ție un bu­get cu care tre­buie să asi­gure o bună ad­mi­nis­trare a lo­ca­li­tă­ții, să asi­gure con­di­ți­ile de viață și se­cu­ri­ta­tea lo­cu­i­to­ri­lor și să in­ves­tească în pro­iecte de dezvol­tare. Cum ar fi dacă am aplica re­gu­lile de func­țio­nare ale unei com­pa­nii într‑o pri­mă­rie? Cum ar fi dacă am pro­ceda așa:
— la fi­nele man­da­tu­lui unui pri­mar s‑ar lansa o cam­pa­nie de in­ves­ti­gare a pri­o­ri­tă­ți­lor pen­tru lo­ca­li­tate — ce­tă­țe­nii ar avea po­si­bi­li­ta­tea să se ex­prime ce pro­bleme cred ei că tre­buie re­zol­vate și în ce or­dine de urgență
— lista fi­nală, de­ter­mi­nată pe baza aces­tor opi­nii, ar fi dis­po­ni­bilă ori­că­rui can­di­dat la func­ția de pri­mar și fi­e­care din­tre ei ar avea timp să ana­li­zeze so­lu­ți­ile, să con­tac­teze spe­cia­liști și să vină cu soluții
— pen­tru fi­e­care so­lu­ție ar tre­bui să-și asume un cost ma­xi­mal pe care să‑l anunțe public
— din to­ta­lul bu­ge­tu­lui lo­ca­li­tă­ții s‑ar pu­tea ușor cal­cula în ca­zul fi­e­că­rui can­di­dat ce va pu­tea re­a­liza din lista de probleme

Pe urmă pot în­cepe ale­ge­rile. Am ve­dea cu to­ții care este cel mai pri­ce­put din­tre can­di­dați prin so­lu­ți­ile pe care le pro­pune. Iar pe­ri­co­lul pro­mi­siu­ni­lor fără aco­pe­rire e din start mai re­dus, pen­tru că e mult mai greu să bați câm­pii cu idei fan­te­ziste când ai în față o listă de pro­bleme con­crete de re­zol­vat. Apoi am fi mai si­guri că vi­i­to­rul pri­mar nu-și face un plan de in­ves­ti­ții ghi­dat de in­te­re­sele gru­pu­ri­lor care l‑au sus­ți­nut fi­nan­ciar în cam­pa­nie. Adică am crea un me­ca­nism sim­plu de con­trol per­ma­nent al pres­ta­ției sale.

La fel cum ac­țio­na­rii unei firme au drep­tul de a ve­ri­fica per­for­manța ma­na­ge­ru­lui an­ga­jat șî de a‑l în­lo­cui când nu are per­for­manțe, în lo­ca­li­tate ce­tă­țe­nii ar pu­tea ușor ve­ri­fica dacă pro­gra­mul l‑a care s‑a an­ga­jat noul pri­mar se res­pectă. Dacă a re­zol­vat pro­ble­mele pla­ni­fi­cate pe anul bu­ge­tar res­pec­tiv, dacă a de­ma­rat in­ves­ti­ți­ile pro­mise și dacă s‑a în­ca­drat în cos­tu­rile pro­mise. Ne­în­de­pli­ni­rea pro­gra­mu­lui duce la ale­geri an­ti­ci­pate — un sin­gur ce­tă­țean care de­mon­strează aba­te­rea de la pro­gram poate de­clanșa ale­ge­rile an­ti­ci­pate. Nu e ne­voie de nu-știu-cât la sută din ale­gă­tori sau de nu-știu-ce pro­ce­duri com­pli­cate. N‑a fă­cut ce a pro­mis — de­mi­tere și alegeri.

Mie mi se pare că mo­de­lul ma­na­ge­men­tu­lui din com­pa­nii este des­tul de efi­cient — de aceea ar me­rita ex­tins și în pri­mă­rii. Am avea po­si­bi­li­ta­tea să ne ex­pri­măm mai lim­pede des­pre pri­o­ri­tă­țile lo­ca­li­tă­ții în care trăim și să ale­gem buni gos­po­dari care să le re­zolve. Alt­min­teri, așa cum se în­tâm­plă acum, niște in­di­vizi care ur­mă­resc obiec­tive per­so­nale vor minți lu­mea că re­zolvă false pro­bleme și vor pune pe agenda pri­mă­ri­i­lor acele pro­iecte care îi avan­ta­jează pe ei și gru­pu­rile de in­te­rese din spa­tele lor. În fond nu de cre­a­ti­vi­ta­tea pri­ma­ri­lor avem ne­voie, nu de ca­pa­ci­ta­tea lor de a oferi pro­iecte care mai de care mai fan­te­ziste — vezi autos­tră­zile sus­pen­date ale Bu­cu­rești­u­lui — ci de abi­li­ta­tea lor de ma­na­geri, care să pro­ducă ma­xi­mum de efecte po­zi­tive dintr-un bu­get limitat.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...